Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Mesaj  la ..

50 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR ÎN DOMENIUL ELECTRIC ÎN BRAŞOV

Mă  uit, retrospectiv, în istoria Brașovului  și constat că rădăcinile lui se duc  departe, nebănuit de departe .

Anul atestării documentare   a Brașovului este  simbolic  …1234 , adică  un șir  care  continuă spre  numere forte mari.

Vocația  brașovenilor pentru carte este  timpurie- în 1535 Ioan Honterius întemeiază o tipografie, în 1551 medicul Paulus Kyr , publică   la Brașov,   o carte despre deprinderea sănătății,iar  în 1681  se  tipăreşte  la Braşov prima lucrare de Matematică-  Compendium Arithmeticae.

Brașovul a dat omenirii  valori umane incontestabile .Nicolae Teclu este una dintre aceste valori.

Mă uit de departe, de la Craiova, la istoria  dumneavoastră , la sărbătoarea  celor  50 de ani de învățământ  superior electrotehnic  la  Brașov și la dumneavostră, magiștrii de azi.

Vă știu  pe mulți. Vă știu  de peste  30 ani .

Știu bine  ce ați reușit să faceți în electrotehnică.Așa că pot spune: prin faptele dumneavoastră de ieri și de azi, faceți cinste acestei istorii.

Vă doresc ca  discipolii formați azi de dumneavoastră, să ducă mai departe   Școala  superioară  de  la Brașov precum șirul anilor …2345

Gheorghe Manolea

                    Valenţele Şcolii de la Iaşi.

                        Şcoala nu are vârstă. Clădirea în care funcţionează Şcoala  are o anumită vechime, mai mare sau mai mică. O Şcoală are, sau nu are, valoare  şi vigoare.

Valoarea unei şcoli este dată  de  cei care, în timp, în istorie, au slujit-o şi de cei care s-au  format la această şcoală. Valoarea rezultă, în opinia mea, din dimensiunea istorică a şcolii.

Vigoarea unei şcoli este dată de cei care slujesc, la timpul prezent, instituţia-şcoală.

                        Şcoala de la Iaşi are valoare. Am mai  multe argumente pentru a susţine această afirmaţie dar mă consider îndreptăţit să aduc doar două argumente.  L-am întâlnit de mai multe ori pe profesorul Nicolae Boţan ,un slujitor de mare valoare al Şcolii de la Iaşi , un nobil al acţionărilor electrice, iniţiatorul Conferinţei Naţionale de Acţionări Electrice, care „ funcţionează şi azi”. Prin profesorul Nicolae Boţan şi profesorul Profir Degeratu, mentorul nostru  într-ale acţionărilor s-a creat o punte profesională între  Şcoala de la Iaşi şi Şcoala de la Craiova.

                        Şcoala de la Iaşi are valoare prin absolvenţii ei pe care eu  i-am  văzut la lucru ca profesori-ingineri electromecanici  în Licee din Iaşi, din Suceava, din Roman , din Câmpina . Pedagogi de referinţă, profesionişti recunoscuţi.

                        Şcoala de la Iaşi are frumuseţe „oltenească”, pentru că , aşa cum  „ mărgelele „ lui Brâncuşi se înşiră pe o „inimă” de fier spre infinit, aşa şi „şcolile ieşene” se  înşiră pe apa milenară a Bahluiului  aducându-şi  prinosul  lor la „Marea  de cunoştinţe” ştiinţifice ale lumii.

                        Şcoala de la Iaşi ştie să respecte valorile umane. Un craiovean, Mihai Konteschweller, truditor  pe tărâmul radiofoniei, alături de Dragomir Hurmuzescu, părintele  Şcolii de la Iaşi,  a fost profesor la Iaşi numai doi ani, 1947-1948. Şi totuşi, în semn de preţuire pentru strădania acestuia, promoţia de ingineri din 1948 poartă numele „  profesor Mihai Konteschweller” pentru că Şcoala de la Iaşi ştie cum să spună „ te preţuiesc, omule”.

                        Şcoala de la Iaşi  are vigoare. Argumentul meu este legat de prezenţa slujitorilor de azi ai Şcolii de la Iaşi în tot ceea ce reprezintă ştiinţă, tehnică,  viaţa comunităţii profesionale  naţionale şi internaţionale.

                        La ceas  aniversar îi doresc Şcolii de la Iaşi  „ Valoare crescătoare şi Vigoare crescătoare !”

                        Prof.dr.ing.Gheorghe Manolea

                        Universitatea din Craiova

Prezentarea ppt Despre prof.Profir Degeratu

                                     Despre profesorul Profir Degeratu

            Argument

            Conferinţa Naţională de Acţionări Electrice a ajuns la a 15-a ediţie. Trei dintre ediţii, inclusiv aceasta, s-au ţinut la Craiova. Prima organizată la Craiova s-a ţinut în 1984 ,iar meritul principal a fost al profesorului Profir Degeratu. În ultimii ani am scris despre personalităţi  din comunitatea inginerească .Am considerat că   ediţia 2010 a Conferinţei Naţionale de Acţionări Electrice  , organizată la Craiova, este un  prilej potrivit pentru  o scurtă evocare a profesorului Profir Degeratu.

            Incursiune biografică

Profir Degeratu  s-a născut, în comuna Cilieni , judeţul Olt, la data de 17 noiembrie 1929 . A urmat Şcoala primară  din comuna natală între 1936 şi 1941, apoi între 1941 şi 1949  Liceul Ioniţă Asan din Caracal. Studiile superioare le-a început în 1950  la Institutul Politehnic din Bucureşti pe care le-a continuat  la  Facultatea de Electrotehnică a  Institutului  Tehnic de Maşini şi Aparate Electrice  din Craiova, înfiinţat în anul 1951 cu studenţi în anul I, selecţionaţi prin concurs şi cu  anul II în care au fost înscrişi studenţi olteni din alte centre universitare. Domnia sa a optat să vină în Oltenia-mamă pentru a contribui la realizarea visului lui Tudor Vladimirescu, scris pe hârtie de Petrache Poenaru şi citit cu glas răspicat la Islaz, localitate situată la cca. 30 km de Cilieni, locul de naştere al profesorului Profir Degeratu. A   obţinut diploma de inginer în 1955.

Activitatea didactică

Şi-a început activitatea didactică imediat după terminarea facultăţii  ca preparator  la  Institutul Tehnic de Maşini şi Aparate  Electrice  care,  în  1956 ,   devine   Institutul Tehnic , subordonat Institutului Politehnic din Bucureşti. Din păcate  în 1958 Institutul Tehnic este desfiinţat, iar baza materială este transferată la Bucureşti.  Unii dintre profesori au rămas în Craiova,  la Facultatea de Agronomie , la Uzina Electroputere   sau  au plecat prin ţară: la Institutul Politehnic din Bucureşti, la Institutul Politehnic din Timişoara , la Institutul de Mine din Petroşani. Profir Degeratu a plecat la Petroşani unde s-a remarcat prin preocuparea pentru aplicarea practică a  celor mai noi rezultate ştiinţifice. În acest context a obţinut, în 1962,  o bursă de specializare în Polonia pentru perfecţionare prin doctorat. Acolo a lucrat  cu profesorul Ludger Syklarski. În 1965  a obţinut titlul de doctor inginer  cu teza „Comanda optimală a instalaţiilor de extracţie  cu motoare de curent continuu şi redresoare comandate”,  la Academia de Mine şi Metalurgie din Cracovia, Polonia.  Aşa cum se întâmplă de obicei, tema de cercetare începută în cadrul tezei a rămas o preocupare constantă a  profesorului Profir Degeratu.  După 1990  l-a  invitat pe profesorul Ludger Syklarski în România dar, din cauza vârstei înaintate  acesta  nu a putut răspunde afirmativ invitaţiei.

La întoarcerea din Polonia, în 1965,a obţinut titlul didactic de conferenţiar , iar în  1969 a  devenit profesor universitar. În perioada 1967-1971 a fost şeful Catedrei de electrotehnică. În această perioadă a predat cursul de Acţionări şi automatizări în industria minieră, prevăzut în Planul de învăţământ în anul IV , semestrul II şi în anul V, semestrul I.

O menţiune specială trebuie făcută  pentru cursul  facultativ de Calculatoare. Iată ce spunea profesorul Profir Degeratu „Fiind în Polonia pentru doctorat ( 1962-1965 ), m-am trezit într-o altă lume, întrucât mai toate catedrele tehnice erau dotate cu calculator şi în mai toate lucrările – proiecte de diplomă, teze de doctorat sau lucrări ştiinţifice – utilizarea calculatoarelor era prezentă “ .” Venind în  ţară  în 1965, am dorit să continui  formarea unui colectiv şi să realizez ceea ce am văzut bun acolo, în sensul dotării cu tehnică de calcul şi al pregătirii colegilor în domeniile de vârf ( calculatoare, teoria sistemelor, automatizări şi optimizări ).În acest sens, de la început, împreună cu şeful de catedră, regretatul profesor Trufin Emil, am prezentat conducerii institutului, propunerea de a face demersurile necesare pentru obţinerea unui calculator, dar pentru acel moment nu am obţinut succesul dorit. Aceasta nu m-a descurajat, mai era nevoie de timp şi de adepţi. Cu toate dificultăţile întâmpinate din cauza absenţei unui calculator, s-a acţionat prin elaborarea de teme de proiecte de diplomă în domeniul calculatoarelor, prin trimiterea doctoranzilor pentru specializare la întreprinderi dotate cu calculator, prin rezolvarea unor probleme din tezele de doctorat cu ajutorul calculatorului, prin numeroase teze de doctorat în domeniul optimizării etc. Nu peste mult timp, visul unui calculator s-a realizat prin obţinerea unui  calculator american P.D.P., catedra de electromecanică fiind printre primele din ţară care avea în dotare un calculator numeric”.

Pentru  a exemplifica cele spuse  de profesorul Profir Degeratu  vă dau câteva exemple de proiecte de diplomă din anii 1969 şi  1970.

                – Calculator specializat pentru determinarea proprietăţilor rocilor;

            – Comanda adaptivă a acţionării combinelor miniere ;

            – Legea  optimă de comandă a maşinilor de extracţie  acţionate  cu motoare de curent şi redresoare comandate;

            Iată şi două exemple de teze de doctorat finalizate în 1970 şi 1971

            – Asupra optimizării agregatelor de măcinare a minereurilor

            – Optimizarea instalaţiilor de extracţie miniere cu motor asincron.

            În 1971  s-a mutat la Universitatea din Craiova. A fost şeful catedrei de “Automatizări şi calculatoare” în perioada  1973-1976, apoi al catedrei de “Maşini, aparate şi acţionări electrice” în perioada  1976- 1984.A predat  la Facultatea de electrotehnică cursul de  “ Acţionări electrice” , “ Teoria sistemelor şi reglaj automat” şi “ Optimizarea acţionărilor electrice”.

                Activitatea de cercetare

Activitatea de cercetare a profesorului Profir Degeratu se regăseşte în toate  componentele specifice.

Astfel, în 1964  la a  treia Sesiune de comunicări ştiinţifice a Cadrelor didactice  a prezentat lucrarea “Mecanizarea şi automatizarea staţiilor de descărcare cu culbutoare  cu două compartimente”,  care era, de fapt o particularizare a tezei de doctorat.Tot la această conferinţă,împreună cu Grigore Cividjan a elaborat lucrarea  “ Saturaţia porţiunii neecranate  a miezului la electromagneţi monofazaţi cu flux constant”.

În 1966 a prezentat, la a cincea Sesiune Ştiinţifică a Cadrelor didactice de la Institutul de mine Petroşani lucrarea  “Limitările  domeniului de lucru la maşinile de extracţie” şi “ Legea  optimă de comandă a maşinilor de extracţie  acţionate  cu motoare de curent continuu  şi redresoare comandate”

O atenţie deosebită a acordat Cercurilor ştiinţifice studenţeşti,  asigurând astfel formarea  specialiştilor în domeniul cercetării încă din perioada  studiilor universitare. De altfel, concepţia domniei sale era următoarea: tema proiectului de diplomă, care se susţinea la sfârşitul anului V, trebuie aleasă încă din anul III,  iar rezultatele intermediare trebuie să fie prezentate la  sesiunile cercurilor ştiinţifice studenţeşti.Pentru ca studenţii să se obişnuiască cu prezentarea unei lucrări în comunitatea specialiştilor,  rezultatele proiectelor de diplomă erau prezentate la faza naţională a cercurilor ştiinţifice studenţeşti, iar în  colectivul lucrării erau incluşi şi studenţi din anul IV sau  III , care participau  efectiv la elaborarea lucrării şi la prezentarea acesteia.

Temele abordate erau  de avangardă. Spre exemplu, la sesiunea Cercurilor  ştiinţifice studenţeşti   din 1967  s-au prezentat lucrările: “ Conceperea unor elemente de automatizare în construcţie cu siguranţă intrinsecă” ,” Conceperea unui sistem de comandă automată pentru combine şi haveze” , “ Automatizarea  staţiilor de pompare pe bază de elemente de comutaţie statică”.

Consider însă  că  valenţele specifice  domniei sale se regăsesc în  activitatea de elaborare a tezelor  de doctorat de către doctoranzii pe care i-a coordonat. În 1969 a obţinut  calitatea de conducător  ştiinţific de doctorat   în specialitatea “ Electromecanică minieră “ la Institutul de Mine din Petroşani, apoi în  1988 şi la Universitatea din Craiova  în specialitatea “ Maşini, Aparate şi Acţionări Electrice”. A finalizat 19  teze  de doctorat la Petroşani şi 5 teze la Craiova.

Contribuţiile sale  se referă la:

–     identificarea de noi direcţii de cercetare ;

–         coordonarea  elaborării  tezelor de doctorat;

–     metodologia  elaborării lucrărilor de cercetare.

Pentru a  susţine aceste afirmaţii voi da câteva titluri de teze de doctorat:

– Contribuţii la optimizarea sistemelor electroenergetice miniere;

– Comanda optimală a excavatoarelor cu roată cu cupă;

– Conducerea optimală a sistemelor de acţionare electrică;

– Conducerea optimală a instalaţiilor de transport continuu cu bandă;

–  Analiza şi sinteza schemelor de comandă a acţionărilor electrice la maşinile miniere;

–  Contribuţii la protecţia cu siguranţă intrinsecă a elementelor de automatizare şi telemecanică pentru atmosferă explozivă;

–  Contribuţii la telecomanda şi telecontrolul în industria minieră;

–  Modelarea unor procese din industria minieră;

– Conducerea instalaţiilor de extracţie miniere cu microprocesoare.

Tab.1 Persoanele care au obţinut titlul de doctor inginer la Petroşani

Tab.2.Persoanele care au obţinut titlul de doctor inginer la Craiova

Creator de şcoală

Printr-o activitate complexă şi susţinută, Profir Degeratu a reuşit să fondeze la Institutul de Mine din Petroşani  o Şcoală de automatică.

Iată cîteva argumente.

– disciplinele noi introduse în Planul de învăţămât: Acţionări şi automatizări în industria minieră

 –  noi  laboratoare propuse – electronică industrială şi maşini de calcul, automatizări industriale, miniere şi de preparare

 –  teme  abordate la cercurile ştiinţifice studenţeşti: Automatizarea  staţiilor de pompare pe bază de elemente de comutaţie statică

–  teme  teze de doctorat : Analiza şi sinteza schemelor de comandă a acţionărilor electrice la maşinile miniere, Modelarea unor procese din industria minieră, Conducerea instalaţiilor de extracţie miniere cu microprocesoare.

Viaţa are făgaşurile ei, aşa că în 1971 s-a transferat la Craiova. Iată ce spunea  profesorul Profir Degeratu despre această schimbare.”Când trebuia să urmeze culegerea roadelor, cu foarte mare părere de rău în 1971, a trebuit să părăsesc acest minunat colectiv, atât al catedrei cât şi al institutului în care am parcurs toate treptele didactice de la asistent la profesor, şef de ctedră şi conducător ştiinţific de doctorat, transferându-mă la Facultatea de Electrotehnică a Universităţii din Craiova, aceasta pentru a fi mai aproape de părinţi care îmbătrâniseră”

La Craiova  a continuat cu aceiaşi dăruire misiunea de creator de şcoală, iar vorbele domniei sale sunt edificatoare :”Şi aici, animat de aceleaşi ideii, am luat-o de la început. Mai întâi ca şef al  Catedrei de Automatizări şi Calculatoare, am coordonat organizarea unor  laboratoare de specialitate şi am impulsionat aducerea unui calculator Wang. Apoi,  ca şef al Catedrei de Maşini, Aparate şi Acţionări Electrice, în care acţionările se  limitau la două cadre didactice, m-am ocupat de formarea unui colectiv de acţionări  electrice, organizarea laboratoarelor şi dotarea cu un calculator M18, şi în acest fel fiind a doua catedră din Universitate cu calculator, de înfiinţarea unei specializări de Acţionări Electrice, exitând în prezent o Catedră de Acţionări Electrice. Acum, considerând un bilanţ, constat că majoritatea timpului l-am alocat  colectivului, iar pentru mine prea puţin a rămas când puterile au început să mă părăsească”.

S-a remarcat prin rigoare ştiinţifică în numeroasele lucrări publicate în ţară şi străinătate şi  exigenţă pedagogică , reuşind să  creeze  o Şcoală de automatică la Universitatea din Petroşani şi o Şcoală de acţionări electrice la Universitatea  din Craiova. Conducător  de doctorat , formator de specialişti recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional. A avut contribuţii notabile în organizarea Conferinţei Naţionale de Acţionări Electrice , conferinţă itinerantă , începută la Iaşi în anul 1977 de către profesorul Nicolae Boţan ,dar care continuă  să fie organizată şi în prezent în diferite centre universitare. În anul 1984, ca recunoaştere a meritelor profesorului Profir Degeratu, a patra ediţie a acestei conferinţe,  s-a desfăşurat la Craiova.

Recunoaştere

S-a remarcat prin rigoare ştiinţifică în numeroasele lucrări publicate în ţară şi străinătate şi  exigenţă pedagogică. Conducător  de doctorat , formator de specialişti recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional. A avut contribuţii notabile în organizarea Conferinţei Naţionale de Acţionări Electrice , conferinţă itinerantă , începută la Iaşi în anul 1977 de către profesorul Nicolae Boţan ,dar care continuă  să fie organizată şi în prezent în diferite centre universitare. În anul 1984, ca recunoaştere a meritelor profesorului Profir Degeratu, a patra ediţie a acestei conferinţe,  s-a desfăşurat la Craiova.

A fost şeful   catedrei de Electrotehnică  la Petroşani ( 1967-1971),  al catedrei de automatizări şi calculatoare ( 1973-1976)  şi al catedrei de Maşini, Aparate şi Acţionări electrice ( 1976-1984) la Universitatea din Craiova  şi prodecan al Facultăţii de Electromecanică ( 1994-1996). 

În anul 2003 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Petroşani, fiind omagiat de sutele de discipoli pentru contribuţia domniei sale la formarea personalităţii lor.

            S-a stins din viaţa la data de  09.08.2006 în Craiova dar este prezent mereu prin metodele pedagogice aplicate şi acum la Facultatea de Ingineri în electromecanică, Mediu şi Informatică Industrială  din Craiova 

About professor  Profir Degeratu

Gheorghe MANOLEA

University of Craiova ghmanolea@manolea.rol

Abstract – This paper present a brief biography of Professor Profir Degeratu, didactic and research  activity and  professional recognition  

Keywords:biography, research school,aknoledgement

1. INTRODUCTION

The National Conference on Electrical Drives has reached the 15th edition. Three of them, including the present one, were held in Craiova. The first edition which was organized in Craiova took place in 1964, and the main contribution belonged to professor Profir Degeratu. In the last few years I have been writing about important personalities that belong to engineering community. I have considered that the 2010 edition of the National Conference on Electrical Drives, organized in Craiova, is a good opportunity for a short evocation of professor Profir Degeratu

2. SHORTEN  BIOGRAPHY

Professor Profir Degeratu was born in Cilieni village, Olt county, on November 17th, 1929. He attended the primary school in his native village between 1936-1941, then Ioniţă Asan Highschool from Caracal between 1941 – 1949. He started his academic studies in 1950 at the Polytechnic Institute of Bucarest, graduating from the Faculty of Electrotechnics of the Technical Institute of Machinery and Electrical Devices from Craiova which was set up in 1951 with first year students chosen by competition and second year students from Oltenia that were studying in other universities. Professor Degeratu decided to come back to Oltenia in order to contribute to carrying out Tudor Vladimirescu’s dream, written on paper by Petrache Poenaru and read loudly at Islaz, a village situated 30 km away from Cilieni, professor Profir Degeratu’s birth place. He got his engineer diploma in 1955.   

3.  TEACHING ACTIVITY

He started his teaching activity immediately after graduating as assistant at The Technical Institute of Machinery and Electrical Devices which became in 1956 The Technical Institute subordinated to The Polytechnic Institute from Bucharest. Unfortunately, the Technical Institute was dissolved and its material resources were transferred to Bucharest. Some of the teaching staff remained in Craiova, at the Faculty of Agronomy, at Electroputere Plant or in other cities: at The Polytechnic Institute from Bucharest, at The Polytechnic Institute from Timisoara or at The Mining Institute from Petrosani. Professor Degeratu left to Petrosani where he distinguished himself due to his interest in practical application of the latest scientific results. In this context he got in 1962 a Ph.D. grant in Poland. He worked there with professor Ludger Syklarski. In 1965 he got his Ph.D. degree in engineering with the thesis entitled The optimum command of the extraction installations with DC motors and controlled rectifiers at the Mining and Metallurgic Academy from Krakow, Poland. As usual, the research subject of the Ph.D. thesis remained a constant scientific preoccupation for professor Degeratu. After 1990, he invited professor Ludger Syklarski in România, but because of his old age he could not accept the invitation.

At his return from Poland in 1965 he became assistant professor, and in 1969 he got the title of professor. Between 1967-1971 he was the Head of the Electrotechnics Department. During this period he taught a course about Drives and automatizations in mining industry in the fourth year, semester II and fifth year, semester I.

We have also to mention the course at the Faculty of Computers. Here is what professor Degeratu was saying: “Being in Poland for my Ph.D. thesis (1962-1965), I found myself in a different world, because almost all departments had computers and in almost all papers – diplomas, Ph.D. theses or scientific papers – the computers were used”. “Coming back in our country in 1965 I wanted to continue the development of a team and the accomplishment of what I had seen good there, regarding the endowment with technical equipment and the education of my colleagues in top technology domains (computers, system theory, automatizations and optimizations). For these goals together with professor Emil Trufin I presented from the very beginning the proposal of purchasing a computer to the management team of our faculty, but I didn’t have any success in that moment. This fact did not discourage me because I needed more time and more followers. In spite of the difficulties created by the lack of a computer, we decided to send Ph.D. students to plants endowed with computers to write their thesis in computer field. We also tried to solve some of the problems with the help of the computers through numerous theses about optimization and so on. After a short period of time we got an American P.D.P. computer, the Department of Electromechanics being one of the first in the country that have a numerical computer”.

In order to exemplify professor Profir Degeratu’s observations, we mention some titles of diploma papers from 1969 and 1970:

– computer for determining the properties of the rocks;

– adaptive command of mining drives;

– optimum command of the extraction machinery driven with electric motors and controlled rectifiers;

Let us mention also two Ph.D. thesis from 1970 and 1971:

– About optimization of the grinding aggregates in mining;

– The optimization of mining extraction installations with asynchronous motors. 

In 1971 professor Degeratu moved at University of Craiova. He was the Head of Automatization and Computer Department between 1973-1976, then the Head od the Machinery, Devices and Electrical Drives Department between 1976-1984. He taught the courses: “Electrical Drives”, “The System Theory and Automatic Adjustment” and “The Optimization of Electrical Drives” at the Faculty of Electrotechnics.

3. RESEARCH ACTIVITY

The research activity of professor Profir Degeratu can be found in all specific components. As a result, in 1964, at the Third Scientific Conference he presented the paper entitled ”The Mechanization and the Automatization of discharging stations with two-compartment rocker arm”, which is in fact a particularization of his Ph.D. thesis. In the same conference he wrote together with Grigore Cividjan the paper “The Saturation of the Unscreened part of the core in mono-phased electromagnets with constant flux”.

In 1966 he presented the papers “The limitations of the work domain of the extraction equipment” and “The Optimum Command of the extraction equipment with DC motors and controlled rectifier” at the 5th Scientific Conference from the Mining Institute Petrosani.

A special attention was given to the student Scientific Sessions which form new scientific specialists. We have to mention that professor Degeratu’s concept was the following: the subject of the diploma paper, which was presented at the end of the fifth year, had to be chosen in the third year, and the intermediate resultes had to be presented at these student scientific sessions. For the students to get accustomed to the presentation of a scientific paper, the results of the diploma paper were also presented nationally, and the team that elaborated this paper included alos students from the third and fourth year that took part effectively in carrying out the paper.

The subjects were updated. For example, at the Student scientific sessions from 1967 the following papers were presented: “The drawing up of a automatization elements with incorporated fuse”, “The drawing up of an automatic controlled system for combines and coal-cutters’, “The automatization of pumping stations based on static switching elements”.

We consider that his specific characteristics are to be found in his activity regarding the supervising of the Ph.D. theses he coordinated. He became a Ph.D. supervisor in 1969 in Mining Electromechanics at the Mining Institute from Petrosani, and in 1988 in Machinery, Devices and Electrical Drive at University of Craiova. He finalized 19 Ph.D. theses at Petrosani and 5 at Craiova.

Table.1 Persons that got their Ph.D. degrees in       engineering at Petroşani

Table .2. Persons that got their Ph.D.

degrees in engineering at Craiova

His contributions refer to:

– the identification of new research directions

– the coordination of drawing up Ph.D. theses

– the methodology of drawing up research papers

In order to sustain the above considerations we will mention some titles of Ph.D. theses:

– Contributions on Optimization the electro energetic mining systems;

– Optimum Control of Electrical Drives;

– Optimum Control of bucket excavator;

– Optimum Control of the band transport installations;

– The Analysis and the Synthesis of Command schemes of Electrical Drives for mining equipment;

– Contributions on the protection with internal fuse of automatization and mechanic elements in explosive installations;

– Contributions on remote control in mining industry;

– Changes in some processes in mining industry;

– Control with microprocessors of the installations for mining extraction

4. SETING UP A RESEARCH SCHOOL

Through a complex activity, Profir Degeratu managed to found a School of Automatics at the Mining Institute at Petrosani. Here are some arguments:

– the new disciplines introduced in Teaching plans: “Drives and Automatizations in mining industry”;

– new laboratory classes: “Industrial Electronics and calculus machinery, industrial, mining and preparation automatizations;

– subjects discussed at student scientific sessions: “The Automatization of pumping stations based on static switching elements;

– Ph.D. thesis subjects: “The Analysis and the Synthesis of Command schemes of Electrical Drives for mining equipment”, “Changes in some processes in mining industry”, “Control with microprocessors of the installations for mining extraction”.

Life has its own turns, so in 1971 he was transferred to Craiova. Here is what professor Degeratu said about this change: “When I was about to enjoy my work results, feeling extremely sorry, in 1971, I had to leave this wonderful research team, of the department and of the Institute, where I started as assistant and I have become an assistant professor, Head of the department and Ph.D. supervisor, being transferred at the Faculty of Electrotechnics of University of Craiova. I have taken this decision in order to be closer to my aging parents.”

In Craiova he continued his mission as school founder, his sayings being fundamental: “Here, following the same ideas, I started one again. First, as a Head of the Department of Computer and Automatization, I coordinated the organization of some research labs and I purchase a Wang computer. Then, as a Head of  the Departement of Machinery, Devices and Electrical Drives, where there were only two professors teaching Electrical drives, I have set up a whole team, I have founded the labs and I endowed them with a M18 computer, becoming in this way the second department endowed with computers in University. I have also founded the Electrical drives specialization, having an entire Department of Electrical Drives. Now, when I look back at all my work, I can say that I have dedicated most of my time to the research team, and it was too little time for me when I started to feel weak”.

5.  ACKNOLEDGEMENT 

Professor Degeratu distinguished himself due to its numerous scientific papers published in Romania and abroad, being able to found School of Automatizations at University of Petrosani and a School of Electrical Drives at University of Craiova. He was a Ph.D. supervisor, helping young researchers to become specialists known nationally and internationally. He had important contributions in organizing the National Conference on Electrical Drives, conference that started in 1977 at Iasi due to professor Nicolae Botan, but which is organized even today in different universities. In 1984, as an acknowledgement to his merits, the fourth edition of this conference was held at Craiova.

He was the Head of the Department of Electrotechnics from Petrosani, ( 1967-1971),  of the Department of Computers and Automatizations, ( 1973-1976) and of the Department of Machinery, Devices and Electrical Drives, ( 1976-1984) at University of Craiova  and vice-dean of the Faculty of Electromechanics ( 1994-1996).

In 2003 he received the title of Doctor Honoris Causa at University of Petrosani, being honoured  by hundreds of followers for his contribution to their scientific personalities.

References

[1]  Gh.Manolea , Rubrica: Calendarul inventatorilor Cuvântul libertăţii , 17-18 November 2007, Craiova .

[2] Gh.Manolea File din istoria Învăţământului Superior Politehnic din Craiova Convergenţe culturale şi naţionale în istoria Universităţii din Craiova, Editura AIUS 2008, pp 171-175

[3] xxx Dicţionar de Personalităţi din Oltenia  Editura SITECH 1998, Craiova pp.23-24        .

[5] xxx ANUARUL Institutului de Mine 1948-1968 , Institutul de Mine  Petroşani, 1968.

[6]  xxx MONOGRAFIE 1948-1988 Institutul de Mine Petroşani, 1988 .

Mihai Mihăiţă – un îndrăgostit de Calea Ferată

Solicitarea iniţiatorilor  acestui volum a venit  abrupt , aşa că , în primul moment am avut senzaţia că barajul în care am  acumulat  întâmplări  cu Mihai Mihăiţă  s-a deschis brusc  şi nu ştiu la care să mă opresc : la anii `93…`94  , ani în care veneam rar la sediul din Calea Victoriei ca să-mi plătesc cotizaţia , la anul `97 ,  an din care am început să mă implic mai mult  în activitatea Filialei AGIR Dolj, în calitate de Preşedinte al acestei Filiale, la perioada de după 2002  , perioadă în care am lucrat mai mult  alături de  Preşedintele AGIR.  Fiecare   perioadă a însemnat , pentru mine, paşi de cunoaştere  a  Preşedintelui,  a  organizatorului, a profesionistului, a omului.

Într-un final m-am decis  să nu  leg povestea  mea de  AGIR, deşi mi-a  fost greu pentru că  fiecare tentativă de a începe o poveste  se canaliza , în mod implacabil,  spre  întâmplările de la sediul AGIR  din Calea Victoriei, spre  Colocviile  AGIR organizate sistematic  la Bucureşti , la Craiova sau în altă parte, spre  călătoria delegaţiei AGIR la  asociaţia similară din China, spre alte şi alte întâmplări legate de AGIR. Pot afirma că anii  din urmă au însemnat  o simbioză Mihai Mihăiţă- AGIR, aşa că o povestire despre Mihai Mihăiţă  nu poate fi rupă de AGIR.  Trec în revistă toate aceste întâmplări  şi analizându-le pentru a găsi esenţialul  descopăr  că,  de foarte multe ori , în discuţiile la care am asistat,  în discuţiile noastre ,  Mihai Mihăiţă   atacă sistematic  două  subiecte: calea ferată  şi  satul natal , Voloiacu, cu locuri şi oameni.

Îmi  povesteşte  despre o mulţime de oameni  din  satul domniei sale care şi-au împletit  destinele  cu calea ferată, despre  începuturile  în calea ferată  a multor colegi de facultate. Povestirile sună cam aşa : colegul  X   şi-a început activitatea la Caransebeş.  Acolo s-a căsătorit cu colega noastră Y. Acolo s-au născut fetele lor, apoi au venit la Bucureşti unde , împreună  am…..Povestirea continuă apoi cu  ce s-a făcut la calea ferată. Povesteşte cu emoţia îndrăgostitului de calea ferată.

Îmi  povesteşte  amănunte  concrete despre orice subiect  atacat de mine. I-am povestit despre istoria  fabricii de locomotive  electrice de la Craiova. Mihai Mihăiţă, îndrăgostitul de calea ferată,  se luminează  de aduceri aminte şi îmi spune  cum s-a făcut proba de urcare a rampei de la Predeal  cu o locomotivă electrică. Îmi spune . Toţi ştiam,  că locomotiva poate trage garnitura cu 50 de vagoane  de la Câmpina la Predeal, dar mie îmi era teamă  să nu se rupă cârligul de tracţiune. Ca să fiu sigur  că nu vor apărea probleme am pus o locomotivă la coada trenului. Totul s-a terminat cu bine, iar prezenţa celei de a doua locomotive  mi-a dat liniştea necesară   ca să savurez această premieră în istoria  căilor ferate din România. Mihai Mihăiţă – îndrăgostit de calea ferată ,de introducerea  noului , de siguranţa în căile ferate.

Îmi povesteşte  cum s-au construit multe gări. Mergeam cu trenul  de la Bucureşti la Iaşi pentru a sărbători  90 de ani de la înfiinţarea AGIR. Întâmplător  am avut locuri în acelaşi  compartiment. Până aproape de Ploieşti a citit  dintr-o carte, apoi , brusc, a pus cartea jos, a privit pe fereastra  vagonului şi mi-a povestit cum s-a construit triajul de Brazi, cum s-a construit  gara de la Brazi,  cum planta în fiecare primăvară flori  în faţa gărilor în care a lucrat. Mihai Mihăiţă-îndrăgostit de calea ferată, de cărţi, de flori.

Îmi povesteşte  despre  mersul trenurilor. Trenurile de la Craiova la Bucureşti sunt convenabile ca oră de plecare din Craiova. De multe ori întârzie 5-6 minute, nu mai mult. Odată  trenul a întârziat mai mult şi nu am ajuns la ora convenită cu domnia sa. Mi-a povestit , parcă cu năduf, cum,   ca  funcţionar de rang înalt  în Minister, analiza în detaliu  cauzele fiecărei întârzieri mai mari de 5 minute pentru a  lua măsura potrivită. Mihai Mihăiţă – îndrăgostit de calea ferată şi de lucrul bine făcut.

Îmi povesteşte  cum s-a construit Centrul de calcul al CFR , cum a învăţat cu plăcere informatica, cum a învăţat  despre gestiunea întreprinderilor. Îmi povesteşte  despre primul sistem informatic în timp real pentru conducerea şi supravegherea activităţii  vagoanelor de marfă pe reţeaua căilor ferate  din România. Mihai Mihăiţă – îndrăgostit de calea ferată şi de lucrul dus până la capăt.

Îmi povesteşte despre satul natal al domniei sale , Voloiacu , din Mehedinţi,  situat aproape de halta  de cale ferată Ciochiuţa, de oamenii din sat care şi-au legat  destinele de calea ferată. Povestim adesea despre  părinţii noştri, despre soţiile noastre, despre copii noştri. Mihai  Mihăiţă – îndrăgostit  de  calea  ferată, iubitor de oameni. 

Gheorghe Manolea,născut într-un sat din Mehedinţi.

           Aprilie 2010

In data de 25 mai 2010,  după Laudatium, rostit de profesorul Ioan Sobor şi după festivitatea de înmânare a Diplomei de Doctor Honoris Causa  al Universităţii Tehnice a Moldovei din Chişinău, am rostit, în faţa Senatului, următorul discurs de răspuns :

Doamnelor şi Domnilor,

Iniţial   am pregătit un discurs despre  evoluţia şi tendinţele  din acţionările electrice, domeniul în care lucrez. Mi-a plăcut  cum  a ieşit dar conţinea multe informaţii de specialitate. Am renunţat.

Apoi am pregătit  un  discurs despre creatori de şcoală din  România şi din Republica Moldova. Şi acesta mi-a plăcut cum a ieşit pentru că  demonstram erudiţia mea . Conţinea,  însă,  prea  multe date istorice aşa că am renunţat.

Intr-un final m-am decis  ca în discursul meu să vă prezint într-o formă mai puţin convenţională ce am făcut eu important în viaţa profesională  şi ce mă leagă de Universitatea  Tehnică a Moldovei.

Am intitulat discursul: 

Şcoala superioară  şi  drumurile profesionale ale discipolilor ei.

Încep cu un citat.

 „ Nu zidurile fac o şcoală ci spiritul care domneşte într-însa”.  A spus regele Ferdinand în noiembrie 1923 la  inaugurarea  Şcoalii  Politehnice din Timişoara.  

Voi continua  cu o afirmaţie.

Spiritul unei şcoli este determinant pentru  căile profesionale ale discipolilor ei, ale absolvenţilor ei.

Pentru a  susţine această afirmaţie îmi  este la îndemână să vă prezint câteva exemple din viaţa mea. 

            În  1965 eram student în anul I. Locuiam la cămin  unde avem o „ staţie de radioamplificare” , de fapt o reţea  de difuzoare  conectate  la o staţie de radiorecepţie. În fiecare cameră era un difuzor. Se retransmiteau  programele naţionale de radio : programul I şi programul II. În fiecare seară  se transmitea şi un program special realizat  de studenţi. Erau emisiuni interesante! M-am dus la organizatori, studenţi mai mari, şi mi-am declarat disponibilitatea  de a participa la realizarea programelor studenţeşti. Am dat şi o „probă de microfon”. Le-a plăcut cum se aude vocea mea şi am fot inclus  în echipă. Rubrica „Noutăţi tehnico-ştiinţifice „ era neacoperită şi mi-a  fost repartizată mie. 

  Deşi la vremea aceea  erau puţine surse de informare am găsit  totuşi multe noutăţi interesante pentru a fi prezentate colegilor studenţi. Interesul pentru noutăţile  tehnico- ştiinţifice s-a păstrat până în prezent.

            Acesta a fost un început de drum profesional. Începuturile în căutarea noutăţilor tehnice şi ştiinţifice.

            Eram  student în anul II.la Facultatea de  Electromecanică a  Institutului de Mine din Petroşani, oraş situat în Valea Jiului, adică în cel mai mare şi mai vechi bazin minier din România. Am venit la Petroşani deoarece în 1965 nu exista la Craiova o Universitate, nu exista o facultate de electromecanică, iar eu am vrut să devin  inginer electromecanic. Deşi după un an, în 1966, s-a înfiinţat Universitatea din Craiova am rămas la Petroşani   fascinat de măiestria pedagogică a profesorilor  mei , de pasiunea lor  pentru cercetare Am aflat că fiecare profesor conduce un cerc  ştiinţific studenţesc unde studenţii lucrează cu profesorul  şi  acolo, la cercul ştiinţific studenţesc, se face altceva decât   la laborator. M-am înscris la cercul de Bazele electrotehnicii. Am făcut echipă cu un alt coleg  de grupă. Am discutat cu profesorul şi  ne-a propus să ne ocupăm de măsurarea frecvenţei mărimilor sinusoidale .Ne-a propus  să începem cu măsurarea frecvenţei cu ajutorul osciloscopului folosind  figurile Lissajous. Ne-a dat o carte şi ne-a arătat cum trebuie manevrat osciloscopul apoi a plecat   Am fost dezamăgit. Eu venisem să stau alături de profesor iar domina sa a plecat. Acum, după  44 de ani, ştiu că a făcut bine şi că nu a fost o întâmplare pentru că, rămaşi singuri,   am citit , am încercat, am experimentat, am descoperit ,am fost , uneori, în culmea  bucuriei.

            Acesta a fost un alt început de drum profesional. Începuturile  într-ale cercetării.

            Ca student am participat în fiecare an la sesiuni de  comunicări ştiinţifice studenţeşti. Am participat şi în 1970 la faza naţională  organizată la Timişoara cu  lucrarea    „ Comanda adaptivă a sistemelor de acţionare  electromecanică”. Juriul  era format din profesori de la Bucureşti, Timişoara şi Craiova.  De la Craiova participa  celebrul profesor   Constantin Belea, proaspăt  doctor habilitat la Moscova. Obţinuse acest titlu ştiinţific în 1962 la Institutul de Aviaţie Jukovski. Avea  33 de ani când a obţinut acest titlu. Pentru  comanda adaptivă am propus utilizarea unui echipament de calcul, echivalentul microprocesorului de azi. Era o noutate la vremea aceea. Am obţinut Premiul III  Atunci am înţeles că la o lucrare  ştiinţifică trebuie să lucrezi  ani buni şi să aduci noutăţi tehnice şi ştiinţifice.  Eu am învăţat,   ca student,  acţionările electrice cu  plăcere şi pasiune. Evident, nu ştiam atunci  că mă voi ocupa de acţionări electrice mulţi ani , că voi obţine brevete de invenţie în acest domeniu, că voi realiza sisteme automate de acţionare aplicate în practica industrială, că mă voi ocupa de organizarea de manifestări ştiinţifice în domeniu.

            Acesta a fost un alt început pentru mine . Începuturile utilizării  calculatoarelor  în acţionările electrice , în echipamentele electrice.

            Drumurile  profesionale începute în facultate  au fost  continuate în anii care au urmat.

            În 1970 am fost repartizat la un institut de cercetări din Petroşani. În mod natural am continuat  drumul cercetării. Se foloseau atunci în minele din România telefoane Siemens , care cântăreau 40 de kilograme şi telefoane româneşti care cântăreau 20 de kilograme. Erau grele şi nici nu puteau fi folosite în abataj, adică acolo unde se muncea pentru a scoate cărbune. Dacă minerul vroia să ceară ceva de la suprafaţă , trebuia să meargă un kilometru până la primul telefon. Eu m-am ocupat de modernizarea  telefoanelor pentru mediul exploziv. Am studiat noutăţile tehnice şi ştiinţifice şi am conceput un telefon de numai patru kilograme. Mai mult ,putea fi folosit şi în abataj ,iar pentru un miner cele patru kilograme erau ca un fulg.   Acest telefon s-a fabricat multă vreme la Electromagnetica din Bucureşti. S-a exportat şi în China. Am obţinut primul  meu  Brevet de invenţie pentru acest telefon.

            În 1977 am dat concurs şi am ocupat un post de asistent la Universitatea din Craiova  pentru disciplina  acţionări electrice.

            Şi acesta a fost un fel început pentru mine. Începuturile activităţii didactice.

            Am  considerat că această activitate este  o misiune educativă şi de aceea  am făcut mai mult  decât a preda, a  examina şi a da note.

            Prin anii ’80  am organizat un Cerc de inventică cu studenţii. Altfel spus ,le-am arătat drumul fascinant al noutăţilor tehnice şi ştiinţifice. Unii dintre studenţii de atunci au devenit profesori  la liceele tehnice din Craiova. Sămânţa sădită  atunci a dat roade. Acum, după 40 de ani, se organizează anual  câte o sesiune de Referate susţinute de elevi pe tema „Inventatorul meu preferat”. Evident particip şi eu .Uneori doar ascult, alteori le povestesc şi eu despre inventatorul meu preferat, Gogu Constantinescu. Despre acest inventator  le-am povestit şi studenţilor  şi cadrelor didactice  de la Universitatea Tehnică a Moldovei. Despre inventatori povestesc în fiecare săptămână  la Radio Craiova. Altfel spus, ceea ce am început în şcoală, ca student, fac şi azi.  Despre inventatori şi oameni de ştiinţă scriu  în fiecare săptămână  într-un cotidian local. Am povestit şi despre academicianul Serghei Kapiţa, cu rădăcini basarabene şi vorbitor de limbă moldovenească, vorbitor de limbă română. Despre inventatori, despre oameni de ştiinţă   scriu trimestrial, de aproape trei ani în Meridianul Ingineresc al Universităţii Tehnice a Moldovei din Chişinău. Mai mult, susţin la Craiova cursuri de Inventică, termen introdus de venerabilul profesor  ieşean Vitalie Belous,  născut la Bălţi în urmă cu 80 de ani. Inventica este un subiect frecvent  abordat de mine  cu profesorul  Lorin Cantemir , născut la Zelena-Hotin şi legat afectiv de Universitatea Tehnică a Moldovei.

            Aşadar , drumul „noutăţilor tehnico-ştiinţifice” , început  în urmă  cu aproape 45 de ani m-a adus şi în  cetatea  dumneavoastră.

            Anul 1990 a fost un an de mari schimbări în România.

            Pentru  cadrele didactice de la Universitatea din Craiova,  anul 1990 a însemnat şi noi deschideri spre lumea ştiinţifică, spre lumea universitară. În calitate de secretar ştiinţific la Facultatea de Electromecanică m-am ocupat de organizarea primei ediţii a Conferinţei Internaţionale de Electrotehnică Teoretică şi Aplicată – ICATE. La această primă ediţie a venit de la Chişinău profesorul  Tudor Ambros, pasionat de maşini electrice care , împreună cu profesorul Aurel Câmpeanu de la Craiova  au scris ecuaţia  Craiova-Chişinău. La această ecuaţie s-au adăugat mereu noi termeni, noi persoane. L-am întâlnit la Braşov , în 1994, la Conferinţa Internaţională OPTIM pe profesorul  Petru Todos. Aş putea spune că la ecuaţia iniţială Craiova – Chişinău s-a mai adăugat  ecuaţia  acţionări electrice- Todos-Manolea şi, alături de alte ecuaţii de acest tip , a apărut , din punctul meu de vedere  Sistemul  Craiova-Chişinău. În 1997 am participat la prima ediţie a Conferinţei Internaţionale de Sisteme Electromecanice SIELMEC , devenită ulterior SIELMEN. Am înţeles atunci care erau nevoile dumneavoastră. Am revenit în acelaşi an  şi am ţinut câteva prelegeri despre acţionări electrice. În  ecuaţia acţionări electrice a apărut şi profesorul Ion Sobor . Erau necesare   trei puncte de sprijin, Todos- Sobor-Manolea,  pentru a asigura stabilitatea    unei prietenii profesionale  bazate pe proiecte, pe acţiuni comune  în care fiecare s-a investit cu pasiune .

            Despre primul nostru proiect.

            În vizitele mele la Chişinău  am ţinut cursuri pentru studenţi dar am ţinut şi Conferinţe  în faţa cadrelor didactice şi a studenţilor. Într-una dintre Conferinţe am prezentat  rezultatele obţinute de noi  într-un proiect de încălzire electrică a unui depozit pentru margarină. Soluţia folosită atunci,  dar pe care o folosim şi azi în alte aplicaţii, se baza pe elemente de încălzire cu coeficient de temperatură pozitiv. O soluţie „inteligentă”. Din discuţiile purtate  cu ceilalţi doi termeni ai ecuaţiei  „ acţionări electrice”  a rezultat primul proiect comun  finanţat în Programul Moldova  şi intitulat „Sistem electric computerizat pentru încălzire-uscare depozite de materii prime”. Aplicaţia pentru Republica Moldova era destinat spaţiului de depozitare a  butaşilor de viţă  de vie. În perioada derulării proiectului am venit de mai multe ori la Chişinău. O dată am venit şi cu alţi colaboratori. Am adus cu noi  un convertor static pentru sistemele de acţionare, conceput de noi şi folosit în activitatea  cu studenţii de la Craiova. Am făcut atunci câteva lucrări de laborator cu studenţii de la Facultatea de energetică din Chişinău. Şi această sămânţă a prins.

            Al doilea proiect al nostru.

            În decembrie 1999 sau poate în  ianuarie 2000,  profesorul Todos şi profesorul Sobor  au venit la Craiova pentru a scrie  împreună cererea de finanţare pentru proiectul „Sisteme autonome automatizate-surse de alimentare cu energie electrică a consumatorilor serviciilor antigrindină, folosind energia solară şi eoliană” Cererea de finanţare a însemnat  definirea obiectivelor de bază ,  a obiectivelor măsurabile , a activităţilor etc. Am lucrat  câteva zile ca studenţii  în sesiune. Am  depus împreună documentele la  Secretarul de Stat Florin  Tănăsescu care gestiona programul MOLDOVA. Am  obţinut finanţarea şi  timp de trei ani am lucrat împreună  la acest proiect. Esenţa acestui proiect  este legată de un automat programabil conceput de noi şi un software specific pentru gestionarea circulaţiei energiei între sursa primară- panoul fotovoltaic, elementul de stocare- acumulatorul şi consumatorii serviciului antigrindină. Esenţa acestui automat programabil este un microprocesor, un circuit specializat pe care l-am propus, ca soluţie tehnică, şi în urmă cu 40 de ani pentru comanda adaptivă a sistemelor de acţionare electromecanică. O temă de actualitate care ne-a permis şi alte colaborări. O teză de doctorat în cotutelă finalizată deja. O alta în curs de elaborare. Participarea  pe această temă la proiecte transfrontaliere  sau interregionale.

            Aşadar , drumul „cercetării ” , început  în urmă cu  aproape 40 de ani m-a adus şi în  cetatea  dumneavoastră unde , cu prietenii profesionali, am edificat mai multe proiecte.

            Am scris şi o carte „ Bazele cercetării creative”  ca o  sinteză a experienţei mele în domeniul cercetării. Această carte  a însemnat  o punte  între  activitatea de cercetare şi activitatea didactică desfăşurată de mine la Universitatea Tehnică a Moldovei.  Această carte a însemnat pentru conducerea Universităţii Tehnice  dovada că  vă pot fi util dumneavoastră  prin susţinerea unui curs  specific la Master, apoi, din acest an şi la Şcoala Doctorală , curs intitulat  „Istoria şi metodologia cercetării”.

            Desigur acordarea titlului de Doctor Honoris Causa   de către Universitatea Tehnică a Moldovei  reprezintă pentru mine un nou început şi deci un nou proiect.

            Tema acestui proiect am descoperit-o în acest an  şi se numeşte Sergiu Rădăuţan, primul Rector al Universităţii Tehnice a Moldovei, o personalitate ştiinţifică apreciată în multe ţări, inclusiv în România. Dovada  aprecierii este şi  bustul  din bronz al  lui Sergiu Rădăuţan  turnat de prietenii săi din  România şi găzduit acum la Institutul de geodinamică din Bucureşti.

Mi-am propus ca , în virtutea  legitimităţii conferite de  titlul de DHC al UTM să mă ocup de aducerea bustului profesorului  Sergiu Rădăuţan la Chişinău.         .

            Vă mulţumesc pentru oportunitatea de a  adăuga noi termeni în ecuaţia Craiova-Chişinău.

            Vă mulţumesc pentru  acordarea titlului de Doctor Honoris  Causa 

            Chişinău 25 mai 2010

În luna martie 2009 doamna profesoară Sonia Degeratu a finalizat cartea “Materiale electrotehnice”  pregătită pentru Editura Universitaria din Craiova. Mi-a cerut să scriu un Cuvânt înainte. Iată ce am scris… 

Cuvânt înainte 

În  primăvara anului 1978 studenţii anului patru de la Facultatea de Electrotehnică din Craiova au fost „ aleşi”  să meargă pe Şantierul  „ Dunăre- Marea Neagră”. Pe Şantier au mers numai studenţii. Studentele au rămas la Craiova. Dacă studenţii munceau pe un şantier , normal era ca şi studentele să muncească pe un şantier. Clădirea Şcolii Normale din Craiova, situată pe Calea Bucureşti,  fusese afectată de cutremurul din 1977 şi urma să fie  folosită de Facultatea de  Mecanică,  facultate nou  înfiinţată în cadrul Universităţii din Craiova. Aşadar, şantierul exista. Trei luni , studentele  din anul  patru al Facultăţii de Electrotehnică, printre care şi Sonia Dumitrescu,   au muncit la consolidarea clădirii Facultăţii de Mecanică. Se poate spune că , din piatră, au construit o şcoală. Sonia Dumitrescu a construit o parte din şcoală pe care, cu migală, a vopsit-o , a curăţat-o. În timpul acesta ,colegii lor, studenţii din anul patru,  au construit „ o cale de umblat” pentru barje şi şlepuri , făcute din fier  şi destinate să care piatră , fier, cărbune.

 După trei luni , adică în luna iunie 1978 au început cursurile semestrului II. Acelaşi număr de ore repartizate într-o lună şi jumătate. Luni-marţi-miercuri = o săptămână. Se învăţa şi sâmbăta. Joi- vineri- sâmbătă  = o săptămână. Eu eram atunci asistent şi aveam toate orele la anul patru. Ceilalţi studenţi erau în vacanţă la mare sau la munte.

„Aleşii” să muncească pe Şantierul „ Dunăre- Marea Neagră”  nu dădeau semne de oboseală. Cursuri, seminarii, proiecte, laboratoare, consultaţii – păreau să fie  hrană dătătoare de puteri  pentru   studenţii din anul patru .Acum, după trei decenii, pot afirma  că foarte  mulţi dintre ei , inclusiv Sonia Dumitrescu , Sonia Degeratu, au folosit „ puterea” dobândită  atunci pentru  a deschide noi drumuri  profesionale, pentru a construi , pentru a crea  cu pasiune , cu dăruire şcoli de învăţătură, şcoli de cercetare, iar alegerea lor pentru acea  încercare de viaţă nu a fost întâmplătoare. „Cineva”  a vrut să-i convingă  de valoarea lor, de puterea lor intelectuală.

Cuprul  se găseşte în natură în stare nativă. Este maleabil, ductil, bun conducător de căldură şi electricitate. Cositorul se găseşte şi el în natură  dar este   ascuns  în casiterită .  Este maleabil şi ductil. Topite împreună, cu măiestrie şi ştiinţă , dau bronzul –material rezistent , numai  bun pentru  armele luptătorilor  şi uneltele meşteşugarilor. Oamenii au descoperit şi alte metale. Unul dintre oameni, Dimitri I. Mendeleev  , le-a aranjat  într-o ordine logică. Această ordonarea le-a permis altor oameni să meargă pe drumul nevăzut  dintre metale şi nemetale şi să descopere semiconductoarele şi aplicaţiile lor. Una dintre cele mai importante o reprezintă tranzistorul,   inventat  la data de 16 decembrie 1947 de către John Bardeen, Walter Houser Brattain, şi William Bradford Shockley.

 Cărbunele ( grafitul) şi diamantul  conţin carbon. Şi  cărbunele şi diamantul  s-au format sub  pământ, fără lumină. Diamantul dă multă lumină. Elementul magic, ordonat şi el de Mendeleev,  este carbonul, capabil să formeze lanţuri lungi de atomi pe care se fixează şi alte elemente, cum ar fi hidrogenul. Aşa a apărut  clasa materialelor  numite obişnuit plastice, numite de specialişti polimeri organici. Unul dintre aceştia este Nylonul , brevetat în 1937, folosit pentru confecţionarea paraşutelor utilizate la debarcarea în Normandia, iar apoi, după război,  la confecţionarea unor obiecte de  îmbrăcăminte , simbol al modernismului.

Sonia Dumitrescu a fost repartizată, după absolvirea facultăţii,  la un institut  de cercetări din Craiova. După câţiva ani de acumulări profesionale, în 1991, Sonia Degeratu a obţinut,  prin concurs, un post la Facultatea de Electromecanică.  Folosindu-şi   cu măiestrie puterea   intelectuală nativă  şi folosind  cunoştinţele  acumulate de oameni de-a lungul timpului, Sonia Degeratu  a construit o şcoală modernă de materiale  la facultatea noastră.

Şcoală  înseamnă spaţii. A finalizat ceea ce a început   cu ani în urmă.

Şcoală înseamnă echipamente. Sonia Degeratu a adunat cu migală echipamente şi,  prin proiectele iniţiate, va completa această zestre.

Şcoală  înseamnă cărţi şi o filozofie specifică.

 O carte cu filozofie proprie este un Diamant.

Diamantul  făurit cu măiestrie, cu  pasiune şi ştiinţă  de profesoara Sonia Degeratu  poartă numele de „ Materiale electrotehnice”.

Vă invit să  studiaţi  acest diamant.

 Nu pregetaţi să o ascultaţi pe profesoară cum povesteşte despre materiale.

 Eu, fostul său profesor, o ascult fascinat cum povesteşte despre    Kapton şi Kinel, banale poliamide , dar  care devin, miraculos,   eroi  învingători  în  lupta motorului electric cu temperaturile înalte .

Eu,  fostul său profesor  ,  mă minunez cum materialele inteligente ,    îndeplinesc, în mod miraculos,   gândurile  profesoarei Sonia Degeratu. 

28.03.2009

                                                           PREFAŢĂ

Aproape în fiecare zi, noi oamenii de azi, beneficiem de avantajele multor produse   sofisticate sau simple, perfecţionate de-a lungul secolelor sau abia inventate, pe care le cumpărăm fiindcă avem nevoie de ele, sau pentru că ne place aspectul lor, pe care le cumpărăm pentru că ne dau sentimentul că suntem mai puternici şi care înglobează munca a mii de oameni depusă pe durata a sute de ani.

De cele mai multe ori nici nu ne punem întrebări legate de modul în care  au apărut  aceste produse, cine le-a inventat, cine le-a perfecţionat.

Câţi dintre noi ştiu legenda lui Dedal şi a fiului său Ikar care, pentru e evada de pe insula unde au fost surghiunuiţi, şi-au lipit de corp aripi pentru a zbura? Câţi dintre noi mai povestesc legenda meşterului Manole care şi-a construit aripi din şindrilă pentru a coborî din înaltul Bisericii pe care tot el a construit-o? Câţi români acceptă că fraţii Wright au efectuat la 17 decembrie 1903 ora 10,35 primul zbor cu un aparat de zbor mai greu decât aerul deşi Traian Vuia a primit la 17 august 1903 Brevetul de invenţie francez nr.332106 pentru aeroplanul-automobil, iar la 18 martie 1906 a decolat şi aterizat folosind mijloace proprii de bord? Doar cunoscătorii se întreabă de ce s-au dezvoltat complicatele avioane cu reacţie, iar aerodina lenticulară a românului Henri Coandă care nu avea piese mecanice în mişcare , care nu necesita aeroporturi speciale, a fost uitată!

Ne face plăcere să zburăm cu avionul, iar în emoţia  profundă a acestui eveniment  ni se pare un sacrilegiu să  socotim câte tone de CO₂  ajung în atmosferă de la sutele de avioane care zboară zilnic, să socotim câte tone de deşeuri petroliere ajung în atmosferă pentru a obţine combustibilul necesar acestor zboruri, câte tone de alte deşeuri ajung în apă sau în pământ  pentru a obţine  produsele din care se fabrică  avioanele, pentru a obţine accesoriile cu care se echipează avioanele. Şi  ce zgomot fac!

Am dat doar un exemplu!

Un profesor  porneşte de la un exemplu, de la o observaţie şi dezvoltă o  teorie, scrie una sau mai multe cărţi. Profesorul Niculae Boteanu a scris  această carte, intitulată Tehnologii şi echipamente de asigurare a calităţii mediului.           

Vă recomand să o citiţi!

Veţi găsi, în primul capitol, multe informaţii despre poluarea industrială, despre influenţa factorilor de mediu asupra poluanţilor, despre tehnici şi tehnologii de tratare şi monitorizare a deşeurilor. Într-o cultură cu tehnologie avansată scopul suprem al vieţii este de a utiliza fluxul de energie şi resurse materiale pentru a crea abundenţă materială şi de a satisface orice dorinţă umană, unde valoarea primară este plasată în transformarea mediului ambiant cu scopul extragerii bogăţiilor lui cu ajutorul tehnologiei. Astfel, dintre toate valorile, se evidenţiază progresul material, eficienţa şi specializarea cu distrugerea ecosistemului natural. Eşecul acestui mod de a concepe lumea este evident. În fiecare zi este experimentat adevărul că un organism nu poate supravieţui într-un mediu constituit din propriile deseuri

Vă sugerez să studiaţi şi al doilea capitol. Este un bun exemplu de îmbinare didactică a principiilor de tratare mecanică a deşeurilor, de tratare termică a deşeurilor, de tratare mecanico-biologică a deşeurilor, cu imagini lămuritoare şi convingătoare ale echipamentelor şi instalaţiilor bazate pe aceste principii. Găsiţi aici relaţii matematice pentru calcule specifice, dar şi valori ale parametrilor şi variabilelor care intervin în procesele de tratare a deşeurilor  studiate.

Al treilea capitol, Tehnologii şi echipamente pentru separare şi filtrare,  este un capitol al modelelor matematice. Fie că este vorba de separarea  sistemelor eterogene, de filtrarea sistemelor eterogene sau de filtre electrostatice, modelul matematic este prezent pentru a  descoperi esenţa, pentru a generaliza principiul. Modelele matematice prezentate şi prin aceasta cartea pe care o citiţi este,  pe de o parte o sursă de informaţii, iar pe de altă parte un instrument pentru  inovarea în domeniul tehnologiilor şi echipamentelor pentru filtrare, altfel spus, este un instrument  care permite cercetarea în domeniu şi finalizarea prin noi tehnologii şi echipamente aplicabile în practică.

Escaladarea volumului de noxe generat de progresul industrial, devenit un element de alarmă la scară planetară, necesită concentrarea preocupării pentru găsirea de tehnologii şi produse inovative pentru îndepărtarea acestei primejdii care ameninţa însăşi viata pe pământ. În acest sens reducerea emisiilor din instalaţiilor de ardere, reducerea emisiilor de oxid de sulf,  reducerea emisiilor de oxizi de azot, reducerea poluanţilor produşi de motoarele cu ardere internă, reducerea zgomotului, aplicarea proceselor regenerabile sunt teme de cercetare al căror început poate fi identificat în această carte, sunt probleme pentru care autorul oferă soluţii.

Lucrarea se adresează specialiştilor formaţi sau în formare, dar ea poate fi consultată şi de publicul larg, de utilizatorul de autovehicul, care va găsi multe informaţii de interes, de la nocivitatea gazelor arse, geneza lor şi modul de reducere, pănă la reglementări romaneşti şi internaţionale care definesc limite pentru poluarea chimică şi fonică a mediului ambiant.

Poluarea determină perturbarea echilibrelor biologice a ecosistemelor, fiind interferenţa consecinţelor activităţii omului cu acţiunea modelatoare asupra naturii. Astfel, în lupta cu menţinerea echilibrului ecosistemelor solului, lucrarea reprezintă o introducere în domeniul proceselor şi echipamentelor de tratare şi epurare a apelor în corelare cu protecţia solului.

Aşadar, vă recomand această carte  pentru că identifică probleme şi oferă soluţii privind asigurarea calităţii mediului, pentru că analizează  starea mediului de azi şi ne îndeamnă, discret  dar motivat, să inovăm  pentru noi  cu gândul la  generaţiile viitoare.

            Prof.dr.ing.Gheorghe Manolea

 Craiova, România,  mai 2008