Mihai Mihăiţă – un îndrăgostit de Calea Ferată
Solicitarea iniţiatorilor acestui volum a venit abrupt , aşa că , în primul moment am avut senzaţia că barajul în care am acumulat întâmplări cu Mihai Mihăiţă s-a deschis brusc şi nu ştiu la care să mă opresc : la anii `93…`94 , ani în care veneam rar la sediul din Calea Victoriei ca să-mi plătesc cotizaţia , la anul `97 , an din care am început să mă implic mai mult în activitatea Filialei AGIR Dolj, în calitate de Preşedinte al acestei Filiale, la perioada de după 2002 , perioadă în care am lucrat mai mult alături de Preşedintele AGIR. Fiecare perioadă a însemnat , pentru mine, paşi de cunoaştere a Preşedintelui, a organizatorului, a profesionistului, a omului.
Într-un final m-am decis să nu leg povestea mea de AGIR, deşi mi-a fost greu pentru că fiecare tentativă de a începe o poveste se canaliza , în mod implacabil, spre întâmplările de la sediul AGIR din Calea Victoriei, spre Colocviile AGIR organizate sistematic la Bucureşti , la Craiova sau în altă parte, spre călătoria delegaţiei AGIR la asociaţia similară din China, spre alte şi alte întâmplări legate de AGIR. Pot afirma că anii din urmă au însemnat o simbioză Mihai Mihăiţă- AGIR, aşa că o povestire despre Mihai Mihăiţă nu poate fi rupă de AGIR. Trec în revistă toate aceste întâmplări şi analizându-le pentru a găsi esenţialul descopăr că, de foarte multe ori , în discuţiile la care am asistat, în discuţiile noastre , Mihai Mihăiţă atacă sistematic două subiecte: calea ferată şi satul natal , Voloiacu, cu locuri şi oameni.
Îmi povesteşte despre o mulţime de oameni din satul domniei sale care şi-au împletit destinele cu calea ferată, despre începuturile în calea ferată a multor colegi de facultate. Povestirile sună cam aşa : colegul X şi-a început activitatea la Caransebeş. Acolo s-a căsătorit cu colega noastră Y. Acolo s-au născut fetele lor, apoi au venit la Bucureşti unde , împreună am…..Povestirea continuă apoi cu ce s-a făcut la calea ferată. Povesteşte cu emoţia îndrăgostitului de calea ferată.
Îmi povesteşte amănunte concrete despre orice subiect atacat de mine. I-am povestit despre istoria fabricii de locomotive electrice de la Craiova. Mihai Mihăiţă, îndrăgostitul de calea ferată, se luminează de aduceri aminte şi îmi spune cum s-a făcut proba de urcare a rampei de la Predeal cu o locomotivă electrică. Îmi spune . Toţi ştiam, că locomotiva poate trage garnitura cu 50 de vagoane de la Câmpina la Predeal, dar mie îmi era teamă să nu se rupă cârligul de tracţiune. Ca să fiu sigur că nu vor apărea probleme am pus o locomotivă la coada trenului. Totul s-a terminat cu bine, iar prezenţa celei de a doua locomotive mi-a dat liniştea necesară ca să savurez această premieră în istoria căilor ferate din România. Mihai Mihăiţă – îndrăgostit de calea ferată ,de introducerea noului , de siguranţa în căile ferate.
Îmi povesteşte cum s-au construit multe gări. Mergeam cu trenul de la Bucureşti la Iaşi pentru a sărbători 90 de ani de la înfiinţarea AGIR. Întâmplător am avut locuri în acelaşi compartiment. Până aproape de Ploieşti a citit dintr-o carte, apoi , brusc, a pus cartea jos, a privit pe fereastra vagonului şi mi-a povestit cum s-a construit triajul de Brazi, cum s-a construit gara de la Brazi, cum planta în fiecare primăvară flori în faţa gărilor în care a lucrat. Mihai Mihăiţă-îndrăgostit de calea ferată, de cărţi, de flori.
Îmi povesteşte despre mersul trenurilor. Trenurile de la Craiova la Bucureşti sunt convenabile ca oră de plecare din Craiova. De multe ori întârzie 5-6 minute, nu mai mult. Odată trenul a întârziat mai mult şi nu am ajuns la ora convenită cu domnia sa. Mi-a povestit , parcă cu năduf, cum, ca funcţionar de rang înalt în Minister, analiza în detaliu cauzele fiecărei întârzieri mai mari de 5 minute pentru a lua măsura potrivită. Mihai Mihăiţă – îndrăgostit de calea ferată şi de lucrul bine făcut.
Îmi povesteşte cum s-a construit Centrul de calcul al CFR , cum a învăţat cu plăcere informatica, cum a învăţat despre gestiunea întreprinderilor. Îmi povesteşte despre primul sistem informatic în timp real pentru conducerea şi supravegherea activităţii vagoanelor de marfă pe reţeaua căilor ferate din România. Mihai Mihăiţă – îndrăgostit de calea ferată şi de lucrul dus până la capăt.
Îmi povesteşte despre satul natal al domniei sale , Voloiacu , din Mehedinţi, situat aproape de halta de cale ferată Ciochiuţa, de oamenii din sat care şi-au legat destinele de calea ferată. Povestim adesea despre părinţii noştri, despre soţiile noastre, despre copii noştri. Mihai Mihăiţă – îndrăgostit de calea ferată, iubitor de oameni.
Gheorghe Manolea,născut într-un sat din Mehedinţi.
Aprilie 2010
