Salubritate Craiova va ridica etapizat pubelele date în comodat populației.
Ca urmare a încetării activității de colectare a deșeurilor pe raza municipiului, Salubritate Craiova va proceda, în următoarea perioadă, la recuperarea recipientelor de precolectare date în comodat persoanelor fizice care nu și-au manifestat în scris intenția de a le păstra.
Conform graficului, în ultima săptămână de colectare a deșeurilor, respectiv în perioada 24.06-30.06.2021, vom merge în teren alături de echipaje pentru a ridica o parte dintre cele peste 19.000 de pubele aflate în folosința abonaților.
Având în vedere numărul mare de recipiente existente în posesia persoanelor fizice, programul de ridicare va continua și după data de 1 iulie 2021, respectiv data de intrare pe piață a noului operator, utilizatorii fiind informați în prealabil asupra zilelor în care se va face predarea pubelelor către reprezentanții noștri.
Craciun-Stancu Anca
SC Salubritate Craiova SRL
Acesta este răspunsul pe care l-am primit, prin e-mail, la scrisoarea trimisă de mine, tot prin e-mail, in data de 9 iunie. Sunt multumit! Este inca o dovada ca, prin dialog, avem sanse mari sa ne rezolvam micile noastre probleme. Sunt mahnit pentru ca, in mesajul meu, trimis prin e-mail, m-am adresat unei persoane identificate prin nume si prenume. Am primit raspunsul pe adresa mea de e-mail, dar incepe cu „Buna ziua”, adica o formula folosita intr-o discutie directa, verbala. Nu se adreseaza persoanei care a trimis mesajul. Oamenii sunt importanti! Sunt mahnit pentru ca preluam, prea usor, „tipare” care nu ni se potrivesc!
Gheorghe I.Lahovary s-a născut la data de 13 iunie 1838 ( stil nou) la Râmnicu Vâlcea și a decedat la data de 13 iunie 1909 ( stil vechi) în București
A obținut diploma de inginer în 1862 la Școala Politehnică din Karlsruhe, Germania.
Ca Director General al Servicului de Poștă și Telegraf a introdus „mandatul poșal” și „cartea poștală”.A organizat distribuirea rapidă a corespondenței.
A înființat „Societatea pentru învățătura Poporului Român”
Am primit adresa nr.795/02.06.2021, privind restituirea recipientelor pentru colectarea deseurilor municipale, prin care li se comunica locuitorilor Craiovei ca acestea trebuie sa fie returnate pana la data de 15.08.2021.
In aceasta adresa se mentioneaza ca recipientul trebuie adus pe strada Fluturi nr. 48 de luni pana vineri intre orele 7,00-15,00.
Dupa ce am citit continutul documentului am incercat sa-mi imaginez cum se va derula aceasta activitate.
Am presupus ca in Craiova sunt 22.500 de abonati, care trebuie sa aduca pe strada Fluturi 22.500 de pubele in urmatoarele 45 de zile lucratoare pana in 13 august..
Asta inseamna 22.500:45 = 500 pubele/zi.
Am presupus ca 250 de abonati vin cu masina, iar 250 vin pe jos, tragand pubela după ei.
In cele 8 ore prevazute in program sunt 480 minute.
Asta insemana ca pentru primirea unei pubele sunt alocate 480/500 = 0,96 de minute in care trebuie identificat titularul contractului, trebuie verificat daca a achitat ultima factura, trebuie sa-i elibereze un document prin care sa se confirme predarea-primirea etc.
Credeti ca puteti sa preluati cate o pubela la fiecare minut?
Credeti ca masinile care vor veni cu pubela au unde sa parcheze?
Credeti ca circulatia pe strada Brestei si pe strada Raului va fi afectata?
Noul operator a distribuit pubelele timp de cateva luni si le-a adus la poarta fiecaruia.
Apoi am incercat sa-mi imaginez cum vor fi depozitate cele 22.500 de pubele ( unele curate dar multe murdare).
Credeti ca aveti unde sa le depozitati?
Ce faceti cu pubele primite?
De ce nu le-a preluat noul operator?
Dupa ce am facut aceste calcule i-am trecut in revista pe vecinii care locuiesc pe strada mea.
Multi sunt in varsta. Nu au masina. Folosesc bastonul ca sa mearga dupa cumparaturi, la magazinul din colt.
Nu am putut sa-mi imagjnez ca cineva, un OM, o institutie patronata de Primaria Craiova, poate sa oblige aceste persoane sa traga o pubela cativa kilometri prin Craiova si am abandonat tenativa de a-mi imagina sirul de batrani si pubele.
Asa mi-a venit ideea sa va scriu.
Am mai citit notificarea trimisa de dumneavostra si am observat ca cei care nu le vor aduce pana in 15.08.2021 ( zi de duminică, zi de mare Sarbatoare) vor fi obligati la plata contravalorii recipientului.
Cand ati scris aceasta fraza nu v-ati gandit, cu siguranta, ca pentru, multi dintre abonatii dumneavostra, 100 de lei inseamna painea pe o luna de zile. Nu v-ati gandit, cu siguranta, ca nu ei au cerut alta pubela, ca nu au nici-o vina ca sunt amestecati intr-o poveste din care OMUL , din Craiova, a fost exclus.
Stimate domnule Mihai-Vlad Butari, va sugerez sa mai reflectati asupra acestei decizii care nu onoreaza nici Primaria Craiova, care nu onoreaza nici institutia dumneavostra.
POST- RESTANT Pe vremea când viteza de comunicare era mică, iar dorința de comunicare era mare, ca și acum, oamenii foloseau Serviciul poștal special „POST- RESTANT”. Expeditorul scria pe plic numele destinatarului și localitatea unde trebuia să ajungă. Plicul era păstrat până când destinatarul venea să-l ridice. În vara anului 1878, Mihai Eminescu a fost invitat de junimistul Nicolae Mândrea la Conacul său din comuna Florești, acum în județul Gorj. Eminescu a stat aici aproape două luni, iunie și iulie. A expediat câteva scrisori de la Gara din Filiași și a ridicat, de la Post Restant, scrisorile primite. În amintirea acelor vremuri câțiva oameni inimoși au amplast bustul lui Mihai Eminescu în spațiul din spatele Gării din Filiași, pe care l-am vizitat de câteva ori în ultimii ani. Știam și despre bustul amplasat în Parcul special amenajat în Florești, pe locul fostului conac, dar nu fusesem încă acolo, așa că …
Am găsit mai mult decât mă așteptam. Am găsit și un Muzeu memorial Mihai Eminescu, organizat în vechea Școală primară din Florești.
2010 – cu Cabina telefon public cu cartelă
2020 cu Rețea de apă curentă, fără Cabina pentru telefonul public Multe s-au schimbat în Florești. Școală nouă.
Apă curentă.
Case noi.
Multe case noi.Mulțimea de case noi ( aș putea spune… lipsa caselor care stau să cadă), dimensiunea satului, pe care l-am traversat de multe ori doar „ pe linia principală”, m-au făcut să exclam din nou :Eterna diferență dintre realitate și ce cred oamenii!
Și totuși, a rămas amintirea lui Mihai Eminescu. Soarta l-a trimis, pentru noi, cei de după el, la POST RESTANT Florești. Eminescu ne așteaptă … să-l recitim!
Vrând-nevrând, în ultimele două luni, am stat în casă mai mult ca de obicei. Un bun prilej să fac ordine în … hârtii.
Am găsit un document din perioada de început a activității mele în cercetare. Mai toate instituțiile aveau, și în anii ’70 , un avizier care purta numele „Gazeta de perete”. Am scris câteva articole dar mai toate s-au pierdut. Documentul găsit este ciorna unuia dintre ele.
L-am citit de multe ori. De fiecare dată cu emoție.De fiecare dată mă regăseam pe mine, cel de acum, în cel care a scris articolul în urmă cu aproape 50 de ani. Într-un târziu m-am decis să-l postez pe blogul gheorghe.manolea.ro.
Așadar…
Petroșani 1974
Ce am învățat !
De cîțiva ani merg pe un drum nou, uneori frumos, alteori spinos, și învăț. Învățînd, învăț cît de sus este adevărul.
Învățăm prin munca noastră și prin munca altora, iar recompensa cea mai mare obținută pentru munca noastră este stima și aprecierea celor cu adevărat învățați. Și alții se bucură cînd au obținut, pentru munca lor , stima, respectul nostru.
În anii aceștia am învățat ce înseamnă respectul față de proprietatea de idei.
Fiecare idee e o creație științifică al cărei autor, care a realizat-o cu prețul unei mari trude, va suferi aceiași durere, văzându-și paternitatea furată, ca și o mamă căreia i se fură fructul iubirii sale.
Am învățat că trebuie să separ clar, pentru ceilalți, ideile care îmi aparțin, de ideile pe care le-am primit.
Nimic mai dureros decît anularea muncii colegului , printr-un singur gest, sau printr-o singură frază.
Nimic mai nepoliticos decît trecerea sub tăcere a contribuției tovarășului cu care am pornit la drum.
Puțini vor fi aceia care astfel ofensați nu vor plăti, sistematic, cu aceiași monedă.
Am învățat că trebuie să apreciez cu justețe și politețe munca colegului, chiar dacă s-a născut după mine sau înaintea mea, chiar dacă pe „hîrtia” lui scrie muncitor, tehnician sau inginer.
Am învățat și m-am obișnuit să spun : Mulțumesc Omule!
Marca
Universității din Craiova, UNIVERSITAS
CRAIOVENSIS, a fost înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și
Mărci în 06.12.2000 cu nr. M 2000 05157
și a obținut Certificatul de Marcă
combinată nr.044567/31.07.2001.
Marca
este compusă dintr-o partea
verbală, UNIVERSITAS CRAIOVENSIS, și
dintr-o parte grafică , concepută de reputatul heraldist Dan Ceronovodeanu.Culorile
revendicate sunt:
Marca
a fost acordată pentru clasele: 38 Telecomunicații; 41 Educație, instruire,
divertisment, activități sportive și
culturale; 42 Servicii de alimentație publică;cazare temporară; îngrijiri
medicale, de igienă și de
frumusețe;servicii în domeniul veterinar și agricol; servicii juridice; cercetare
științifică și industrială; programe pentru calculatoare.
În mai 2014 Marca UNIVERSITAS CRAIOVENSIS a fost reînnoită, conform noii clasificării de la Nisa, pentru
clasele: 38 Telecomunicații; 41 Educație, instruire, divertisment,
activități sportive și culturale; 42 Servicii științifice și tehnologice,
precum și servicii de cercetare și de creație, referitoare la acestea; Servicii
de analiză și cercetare industrială; Crearea și dezvoltarea calculatoarelor și
a programelor de calculator; 43 Servicii de alimentație publică; Servicii de
cazare temporară; 44 Servicii medicale; Servicii veterinare; Servicii de igienă
și de îngrijire a frumuseții pentru oameni sau animale; Servicii de
agricultură, horticultură și de silvicultură; 45 Servicii juridice; Servicii de
siguranță pentru protejarea bunurilor și persoanelor; Servicii personale și
sociale oferite de către terți, destinate să satisfacă nevoile indivizilor.
La inițiativa Secretarului Șef, Mircea Zăvăleanu,Marca- Sigla Universității din Craiova a fost concepută de reputatul heraldist internațional Dan Cernovodeanu în perioada 1995- 1999 , perioadă în care acesta a funcționat în calitate de cadru didactic asociat la Universitatea din Craiova, Facultatea de Istorie. Deoarece descrierea heraldică originală nu a rămas la Universitatea din Craiova, s-a făcut, în 2014, o reconstituire a acesteia cu ajutorul d-lui dr.Toma Rădulescu, istoric la Muzeul de Istorie Oltenia din Craiova. Forma electronică a fost realizată sub coordonarea d-lui șef.lucr.dr.ing.Marius Marian.
Descriere
heraldică – Marca Universităţii din Craiova
Scut
scartelat care redă simbolic o carte, element fundamental al unei instituţii de
învăţământ superior. El este împărţit
în trei cartiere, având în centru un scut mai mic. Sus, în cartierul din centru,
stema Ţării Româneşti – acvila valahică “pe considerentul legitim al alegerii
Bucureştilor ca centru politic unic” al României şi ca amintire a descendenţei latine a poporului român (acvila romană),
încoronată, conturnată, spre stânga, aripile deschise, cruce de aur în cioc,
sepia şi topuzul în ghiare, totul deasupra a două suluri încrucişate – simbolul
ştiinţei de carte. Securile consulare exprimă, de asemenea, latinitatea
neamului, dar şi concepţia democratică de conducere statală. Acvila şi securile
consulare romane se regăsesc și pe sigiliul Guvernului provizoriu constituit la 9 iulie 1848, care , în Proclamația de la Islaz, prevedea ”
instrucțiune egală” precum și înființarea unei Universități la București și la Craiova.
În cartierul din stânga, pe email roşu, leu afrontat, spre dreapta, având între cele
două labe o stea cu şase raze, de aur. Leul este încoronat şi deasupra unei
coroane ce aminteşte de vechea stemă a
Craioveştilor şi Buzeştilor care a devenit mai târziu stema banului Olteniei.
Leul afrontat îşi are originea şi în vechea stemă a Ţării Româneşti. Conform
lui Dan Cernovodeanu, cel mai cunoscut heraldist român, leul îşi are originea ca arme autentice ale
dinastiei Basarab şi prin extindere de
la sfârşitul secolului al XIII-lea pe linia Asăneştilor ( Ioniţă Asan apărea pe
vechea stemă a Craiovei până la începutul secolului al XX-lea). Coroanele
prezente aici constituie principalele semne de onoare, ale libertăţii şi
puterii, ale indpendenţei şi suveranităţii şi exprimă rangul pe care
deţinătorul stemei îl ocupă într-o ierarhie unanim acceptată. Paralelismul
semnalat şi aici, vultur – leu, este cel al însemnelor heraldice româneşti în
care pasărea heraldică (acvila) constituie armoreria Statului, în timp ce leul
armoreriile dinastice. Vulturul, desigur
, provine din armele lui Negru Vodă, personaj legendar originar din Făgăraş şi
simbolizează unitatea teritorială.
Cel de al treilea cartier din dreapta are deviza UNIVERSITAS CRAIOVENSIS, scrisă pe o eşarfă cu negru pe fond alb. În centru se află un scut mai mic împărţit în patru carouri – stânga sus şi dreapta jos de culoare albă, dreapta sus şi stânga jos de culoare neagră- simbol al colaborării în cercetare în special cu celelalte universităţi de pe întregul mapamond.
Sigla Universităţii din Craiova este o expresie a tradiţiei, a statorniciei şi a continuităţii în care se regăsesc înaintaşii şi se identifică cu ei în calitate de membrii ai unei comunităţi umane definite care îmbină istoria cu realitatea contemporană şi care îndeamnă
la apărarea patrimoniului ştiinţific naţional şi în care se regăsesc zeci de
generaţii, cu toate că în vremuri grele au fost silite să le abandoneze dar
care le-au reluat când silnicia a încetat. Revenirea la vechea tradiţie
heraldică este o necesitate pentru o cultură
cu pretenţii mondiale şi pe care le regăsim în stemele altor universităţi
cu vechime milenară. Sigla Universităţii din Craiova este născută din fondul
general european şi parte integrantă a acestuia. Ea păstrează în linii generale
şi conceptuale proiectele întocmite de către Mihail Seulescu şi Stelian
Metzulescu, craioveni de origine şi membrii ai Comisiei Naţionale de Heraldică,
primul a fost şi preşedinte al acesteia, în perioada interbelică în vederea
inaugurării unei instituţii de învăţământ superior la Craiova, deziderat realizat
prin Legea nr.138 pentru înfiinţarea şi organizarea Universităţii din Craiova
şi Eforiei ei , votată de Adunarea Deputaţilor , în şedinţa
din 5 aprilie 1947 şi promulgată de Regele Mihai I la data de 21 aprilie 1947.
Scurtă biografie a heraldistului Dan
Cernovodeanu
S-a
născut la data de 10 octombrie 1921 , la Ploiești și a decedat la 25 noiembrie 1999 la Paris.
A
absolvit Facultate de Istorie din București
în anul 1940 și s-a specializat în heraldică și în studiul steagurilor
țărilor ( vexilologie) fiind recunoscut ca o somitate internațională. A avut o
contribuție însemnată în cunoaşterea
istoriei Tricolorului naţional, a stemelor provinciilor româneşti și a diferitelor emisii monetare de pe
teritoriul ţării noastre.În 1978 a plecat din România și s-a stabilit la Paris,
obținînd doctoratul la Sorbona.
După
1990 a revenit în țară unde a desfășurat o susținută activitate profesională.
În 13 ianuarie 1999 a fondat, la Iași,
împreună cu Paul Cernovodeanu și Ștefan S. Gorovei, Institutul Român de Genealogie și Heraldică
„Sever Zotta” .
Lucrarea
sa, “Ştiinţa şi arta heraldică în România” , publicată în 1977 la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din București, este o
carte de referință în publicațiile de sprecialitate din România.
De mai mulți ani, Asociația Generală a Inginerilor din România- AGIR acordă Premii anuale pentru realizări inginerești deosebite.
De regulă, Premiile se acordă pentru construcții inginerești: poduri, locomotive, mașini, aparate și multe alte creații din aceste categorii.
Deși oferta este abundentă, se premiază, cu greu, și cărți.
Anul acesta, 2018, a fost premiată o singură carte: Ingineri, pasiune și muzică.60 de ani împreună cu Orchestra inginerilor , publicată la Editura AGIR în 2017. Autor . Andrei Iliescu, inginer cu experiență în fabricarea calculatoarelor, înzestrat cu harul muzicii, cu harul scrisului.
Am citit cartea și, pagină cu pagină, am descoperit istoria fascinantă a Orchestrei inginerilor dar și Personalitățile marcante ale vieții științifice și publice – membri ai Orchestrei.
Surpriza…
Printre personalitățíle care au făcut parte din Orchestra iniginerilor l-am găsit pe Nicolae M. Nicolae, pe care l-am cunosct în 1976 ca ambasador al României în SUA. În acel an, 1976, împreună cu alți 10-12 tineri am făcut parte dintr-un grup cu care am vizitat America timp de o lună.
După un zbor de 10 ore, cu un avion al companiei TAROM, am aterizat la New York unde ne-a întâmpinat Ambasadorul României, Nicolae M. Nicolae. Apoi, la întoarcere, la Washington DC, am fost invitați la sediul Ambasadei unde am fost oaspeți de vază ai ambasadorului Nicolae M. Nicolae.
Au trecut mulți ani de atunci dar numele Nicolae M. Nicolae l-am ținut minte. Și întâlnirea de la Ambasadă am ținut-o minte. Cu siguranță atitudinea ambasadorului a fost un motiv esențial. După 42 de ani, citind cartea Ingineri, pasiune și muzică.60 de ani împreună cu Orchestra inginerilor am aflat, cu bucurie, mai multe detalii despre omul Nicolae M. Nicolae.
A absolvit Facultatea de electrotehnică din București în 1948. A cântat mereu la vioară. A fost Director general al cunoscutei uzine Electrotehnica. A fost prim-vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie. Prieten cu marele violonist Ion Voicu, cu Valentin Lipatti, și el pasionat de vioară, mulți ani ambasador al României la UNESCO, au cântat adesea, împreună, cu viorile lor celebre.
Asta… pentru comparație!
E bine să avem, mereu, un reper, un termen de comparație. În toate.
Citind despre inginerul Nicolae M. Nicolae, membru al Orchestrei inginerilor, pe care l-am cunoscut ca ambasador în Statele Unite ale Americii, am redescoperit amintirile din vizita care m-a făcut, atunci și de atunci, să privesc viața „cu alți ochi”.
Cascada Vălul Miresei.
Plecând din centrul orașului Huedin se merge cu mașina în direcția Beliș- Lacul Fântînele. Se trece prin localitatea Sâncraiu, apoi prin Călata.
După 9 km se ajunge la interescția cu drumul spre localitatea Răchițele. Șoseaua este bine asfaltată așa că cei 20 km prin satele Buteni, Ciuleni, Mărgău, Scrind Frăsinet sunt parcurși cu ușurință.
Din centrul comunei Răchițele se traversează, spre dreapta, podul foarte îngust peste pârâul de la care vine numele localității, Răchițele. După cca. 300 m o pancartă „Pâine caldă” te îmbie să oprești și să cumperi produsul care ne aduce aminte de pâinea coaptă de bunici pe vatra din bucătăria cu horn.
Drumul urcă încet 5-6 kilometri până în zona unor cabane. Mulțimea de mașini parcate dar și un indicator cu inscripția „Casacada 15 minute” arată că de aici începe druml de poveste spre cascada „Vălul Miresei”.
Drumul de macadam urcă ușor, iar deplasarea, cu pasul, la umbra copacilor și susurul pârâului din stânga este o plăcere, fie că mergi doar cu gândurile tale, fie că mergi alături de un tovarăș de excursie.
Cele 15 minute pot să se dilate la 30 sau 45 de minute dacă vrei să guști din plin plăcerea mersului pe jos.Drumul șerpuiește ușor, la stânga și la dreapta. Deodată o cotește puternic la stânga și te lasă să descoperi minunăția de cascadă.
Apa coboară formând două pânze înspumate, ca un văl de mireasă. Prima pânză, mai scurtă și mai îngustă, seamănă cu vălul prins pe capul unei mirese.A doua pânză, mai lungă, se lățește spre baza cascadei așa cum vălul miresei acoperă umerii și spatele fetei. Asemănarea este izbitoare așa că numele „Vălul Miresei” se transformă ușor în renume.
Legenda pune:
„Trecând pe aici,odată, Dumnezeu
Se-opri pe această piatră și, aleasă,
O lacrimă din ochiul lui căzu.
Și-acest crescu din eaVăl de Mireasa ”
(Teofil Răchițeanu)
Mulțumit de priveliște, bucuros că am aflat o nouă legendă, cobor spre satul Răchițele. Ca într-o vrajă, pe drumul scăldat în lumina Soarelui, am întâlnit o mireasă în carne și oase, răpită din misterul apei de un flăcău arătos și curajos.
Pentru a nu știu câta oară m-am convins că, de multe ori, realitatea se transformă în legendă apoi, când te aștepți mai puțin, legenda se transformă, din nou, în realitate.
