Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Arc peste timp : profesor-student sau de la cartelă la calculatorul cuantic.

Eram student în anul IV când am participat la un curs  facultativ de ”Calculatoare”.

Profesorul Profir Degeratu se întorsese de curând din Polonia   unde toate  catedrele erau dotate cu calculatoare , iar domnia sa declara ceva mai târziu ” Venind în țară în 1965 , am dorit să continui formarea unui  colectiv și să realizez ceea ce am văzut bun acolo, în sensul dotării cu tehnică de calcul și al pregătirii colegilor în domeniile de vârf : calculatoare, teoria sistemelor,automatizări, optimizări”.

A găsit un student de excepție, Pop Emil, pe care la îndrumat spre aceste domenii de vârf.

Profesor-student.

O parte din cursul de calculatoare a fost  predat de  fostul student Pop Emil, devenit între timp asistent. Îmi amintesc cu câtă însuflețire ne povestea despre  calculatorul de proces instalat la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara pentru comanda instalației de tăiat produsele laminate. Tăiere  precisă, la aceiași lungime, eliminându-se pierderile de material.

Îmi amintesc că la unul dintre cursuri a venit cu o cartela utilizată pentru programarea calculatoarelor  din acea vreme. A luat-o în mâna dreaptă, a ridicat-o cât mai sus pentru a putea fi văzută de toții studenții.

–          Am aici  o cartelă pentru calculator, a spus domnia sa.

–          Aveți cumva și un bon la cantină ? a întrebat unul dintre colegi , deoarece  semăna, ca formă , cu cartela primită de studenți pentru a putea servi masa la cantina Institutului.

După audierea acestui curs, interesul nostru, al studenților, pentru utilizarea calculatoarelor a fost foarte mare. Așa se explică faptul  că multe proiecte de diplomă ale promoției 1970  au avut ca obiect calculatorul. Colegul nostru Cornel Puiu, devenit mai târziu Directorul unui Centru de calcul de Cluj-Napoca, s-a ocupat de  ”Proiectarea unui calculator specializat pentru determinarea proprietăților rocilor”. Eu am făcut , ca realizare practică la proiectul meu  de diplomă, un comparator de numere binare.

În același an, ca cercetător la un institut de cercetări am scris un articol intitulat ”Prietenul meu calculatorul” în care făceam apologia utilizării calculatoarelor în activitatea de cercetare.

                Apoi,în 1977, am venit la Craiova, la Facultatea de electrotehnică. Profesorul Profir Degeratu a introdus un curs nou în Planul de învățământ: Utilizarea calculatoarelor în acționările electrice. Mi-a fost încredințat mie. La început baza materială a fost redusă. Utilizam calculatoarele de la Centrul de calcul al Uzinei Electroputere sau de la Centrul de calcul al Universității. În 1981 am primit, prin repartiție guvernamentală, adică gratuit, un calculator M18 B ,  fabricat la Fabrica de calculatoare de la București. Nu a fost simplu dar nici imposibil.

                Programele puteau fi introduse și de la un cititor de cartele dar și de la o bandă magnetică sau de la un Floppy disk extern. Era un mare progres, un mare avantaj.

                Profesor-student.

                Timpul a trecut. Mulți dintre studenții care au utilizat M18B și-au croit un drum profesional legat de calculatoare. Cu  puțini dintre ei am păstrat legătura.

                În decembrie 2013  am scris un articol în Revista Tehnică și Tehnologie.

http://www.ttonline.ro/sectiuni/strategii/articole/11468-model-de-dezvoltare-afacerii-prin-inovare-vii-valorificarea-potentialului-creativ-din-

La scurt timp am primit un mesaj intitulat ”Arc peste timp”

O adevărată surpriză să vă “citesc” în revista Tehnică&Tehnologie (la care eu colaborez de câțiva ani).[Am fost studentul Dumneavoastră prin anii 1990.] Va trimit atașat un articol pe care l-am scris recent pentru revista CHIP, despre calculatoarele cuantice. Sănătate și La mulți ani! Cu respect, Mircea Băduț , Râmnicu-Vâlcea.

Am constatat ,apoi, că domnul ing.Mircea Băduț a scris 11 cărți despre  calculatoare. Cea mai recentă “Sisteme geoinformatice pentru electroenergetică”, Editura Polirom, 2008.

Am citit cu interes articolul despre Calculatorul cuantic. Mi-am adus aminte de întâmplarea cu cartela de calculator.

Așa mi-a venit ideea să scriu articolul Arc peste timp : profesor-student sau de la cartelă la calculatorul cuantic.

Orice problemă are o soluție !

Cu aproape trei luni în urmă am fost invitat să particip la susținerea Tezei de doctor habilitat elaborată de d-l conf.dr.Viorel Bostan de la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău.

S-a fixat și data :20 decembrie 2013.

Numai că, între timp,  s-a produs  o  întâmplare   nedorită care, prin efectele sale, m-a adus în situația de a nu mai putea da curs invitației.Totuși vroiam să particip la acest eveniment.

Ce să fac!Ce să fac!

Am discutat cu colegii de la Chișinău.

După câteva zile am primit un răspuns: ”  În Republica Moldova, începând cu 1.09.2013, susţinerea tezelor se efectuează on-line…..”

Orice problemă  are o soluție!

Așa că am participat, on-line, la susținerea Tezei de doctor habilitat.

În cuvântul meu am spus:

”Stimați colegi,

Mai întâi îmi exprim mulțumirea profesională pentru că am putut participa la un astfel de eveniment științific.

În al doilea rând ,subliniez satisfacția personală că, în relația mea cu Universitatea Tehnică a Moldovei , am reușit, de mai multe ori în ultimii 15 ani, să depășesc piedicile fizice sau formale care au apărut în colaborarea dintre Universitatea din Craiova și Universitatea Tehnică a Moldovei,  dintre mine și profesorii de la Chișinău.

Vă mulțumesc dumneavoastră, colegilor de la Chișinău, pentru deschiderea demonstrată și pentru implicarea fără rezerve pentru ca…. orice problemă să aibă o soluție ”

Apoi ,evenimentul s-a desfășurat…normal! A durat  4 ore. S-a vorbit de la Chișinău. S-a vorbit din Florida. S-a vorbit, puțin, din Viena.

Am vorbit și eu  de la Craiova:

Având în vedere preocupările mele din domeniul teoriei și practicii cercetării, am analizat Teza d-lui dr.Viorel Bostan din punct de vedere metodologic și doresc să subliniez  următoarele aspecte care  caracterizează lucrarea prezentată.

            În primul rând faptul că actualitatea temei este particularizată pe două planuri:

–          planul economic, cerința socială, prin care se asigură aplicarea rezultatelor;

–          planul științifici prin care se asigură obținerea  unor rezultate competitive în timp din punct al valorii profesionale și al costurilor de cercetare.

Al doilea aspect metodologic este legat de alegerea domeniului real al vitezei vântului la care turbina trebuie să funcționeze eficient. Autorul numește rezultatul cercetării

 ”Rotor aerodinamic cu factor de performanță  adaptat la sursa de generare a energiei”  . Eu fac o analogie cu teoria sistemelor și îl numesc ”Rotor aerodinamic adaptiv  sau autoadaptiv”. Din punct de vedere metodologic această abordare înseamnă analogie cu soluțiile din natură, mai precis cu zborul unei păsări care, prin forma aripilor, își reduce singură viteza la aterizare.

            Al treilea aspect metodologic este legat de instrumentele utilizate pentru efectuarea cercetării:

–          instrumentul matematic, care asigură  vederea de sus, vederea de ansamblu;

–          instrumentul virtual – simularea numerică – prin care se asigură vizibilitatea soluțiilor oferite de instrumentul matematic. Ca să fiu mai plastic îl compar cu o substanță de contrast , folosită de medici, pentru a vizualiza circulația sângelui în corpul uman, altfel invizibilă pentru un privitor extern;

–          instrumentul fizic sau modelul fizic prin care, de regulă, cercetătorul se ancorează în realitatea cotidiană.

În final țin să subliniez modul în care autorul a aplicat metoda deductivă , pornind de la modele generale, pe care le-a particularizat , ca un adevărat inginer experimentat, pentru cazul turbinelor eoliene și al turbinelor hidraulice.

Așadar, din punctul meu de vedere, Teza de abilitare analizată demonstrează calitățile de cercetător ale autorului , capabil să identifice o problemă tehnică, să găsească soluția problemei și să o aplice, îmbinând eficient munca individuală cu munca în echipă.

20.12.2013 Craiova

 Karol Saal

În 4 octombrie 2012 s-a desfășurat la Suceava Conferința Națională de Acționări Electrice, ediția a XVI-a. Am prezentat în Plen lucrarea ” CNAE Conferință profesională ,cu Istorie scrisă de Oameni timp de 40 ani” Am povestit acolo despre mai mulți oameni care au construit Școala de Acționări electrice din România. Printre ei: Karol Saal.

În lucrarea evocată scriam:

S-a născut în satul Lipcani din judeţul Bistriţa-Năsăud, la data de 25 aprilie 1929. În perioada 1944-1947 a fost elev al Gimnaziului teoretic din Bistriţa pe care l-a absolvit în 1947. În perioada 1947-1952 a fost student al Facultăţii de Electrotehnică, Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iaşi. Deşi era încă student, în perioada 1950-1951, a funcţionat ca asistent la catedra de Maşini electrice. Timp de zece ani, între 1951 şi 1961 a funcţionat ca inginer în domeniul proiectării instalaţiilor electrice în Bucureşti, Sibiu şi Braşov. Din 1958 până în 1961 a funcţionat în calitate de cadru didactic asociat la catedra de Fizică a Institutului Politehnic din Braşov, înfiinţat în 1953. Din 1961 devine titular la Catedra de Electrotehnică, iar din 1968 până în 1987 a fost profesor la catedra de Acţionări Electrice. În 1968 a obţinut titlul de doctor inginer, avându-l conducător de doctorat pe profesorul Nicolae Boţan. A plecat în Germania, unde locuieşte şi în prezent. În perioada 1992-1994 a fost încadrat ca profesor la FH Regensburg, Germania, Facultatea de Electrotehnică, Catedra de maşini electrice.

Din 1970 a devenit conducător de doctorat în domeniul acţionărilor electrice şi a condus 25 de teze la Universitatea din Braşov şi la Universitatea Tehnică din Dresda.

A scris, în colaborare, mai multe manuale de acţionări electrice , printre care Sisteme de acţionare electrică. Determinarea parametrilor de funcţionare, Bucureşti, Editura Tehnică, 1981. A scris circa 75 de articole şi lucrări comunicate la manifestări ştiinţifice.

L-am cunoscut pe profesorul Saal Karol. Am scris împreună un articol: Modelul termic şi curbele limită termice statorice ale motoarelor asincrone trifazate, publicat în Revista Electrotehnica nr. 2, 1986.

            L-am cunoscut pe profesorul Saal Karol. Apăruseră calculatoarele personale de tipul HC la care programele erau salvate pe casete audio. Am petrecut ore bune în apartamentul domniei sale din Braşov discutând despre cum pot fi utilizate calculatoarele în acţionările electrice.

In ultimele zile am pus ordine în documente mai  vechi și am dat peste câteva scrisori primite de la profesorul Karol Saal.Printre ele una datată ”Brașov, 15 mai 1985” și în care dă câteva detalii legate de apariția articolului scris de noi pentru Revista Electrotehnica.

” Dragă și stimate tovarășe Manolea,

Pe la sfârșitul lunii aprilie am fost la redacția Revistei EEA- Electrotehnica, corecând șpaltul unui articol din nrumărul 4. Cu această ocazie am verificat intrarea în redacție a articolului trimis de noi care, probabil , o să apară cam târziu, pe la sfârșitul anului, fiindcă numărul din octombrie va fi dedicat aniversării a 25 de ani a ICPE-ului.

Cum cine spune A, spune și B, ne-am înscris la sesiunea ICPE-ului ”Electrotehnica.Probleme actuale ale progresului tehnicȚ , târziu, mai precis azi că  târziu am primit invitațiile. Va avea loc tot în octombrie.Trimit alăturat o copie a rezumatului trimis. Ideea cu folosirea curbelor limită termice statorice pentru verificarea puterii motorului  de acționare, fabricat pentru S1 și folosit în alte servicii, a fost foarte bună.Peste vreo cîteva săptîmâni am să vă trimit o primă redactare a lucrării ( nu știu dacă este limitat volumul ei, asta vom vedea ulterior), ca să o vedeți, să mai completați ce va mai fi posibil și să o trimitem apoi sub formă definitivă la ICPE.Lucrarea în extenso se cere pînă la 1 iulie a.c.

            În rest nimic nous pe la noi ; sînt prins și în comisia de examen de stat și la admitere cît și la un bacalaureat.

            Cu cele mai bune urări de sănătate și prosperitate întregii  familii,

Saal”

            Poate fi un exemplu de …corespondență profesională din acei ani.

Despre frumusețe.

Două familii locuiau în case învecinate.

O familie avea o fată, Ana, aproape o domnișoară. Nu era foarte frumoasă , unii spuneau chiar că este urâtă de tot,dar cânta cu dăruire la pian. Cânta cu plăcere.

Cealaltă familie avea un băiat, aș putea spune un băiețel pentru că nu mergea încă la școală.

Cele două familii se întâlneau destul de des, se vizitau adesea.

Într-o seară au mers la un concert susținut de vecina Ana.

Cânta, așa cum făcea de obicei, cu dăruire.

La un moment dat, în timpul concertului, băiețelul s-a aplecat spre mama lui și i-a șoptit :

– Ce frumoasă este Ana !

Oamenii sunt frumoși , dacă le descoperim calitățile !

Hai să căutăm calitățile celor din jurul nostru !

Detaliile pot schimba, uneori, imaginea de ansamblu.

Detaliile sunt uitate primele. E bine să notăm detaliile.

În luna august 1976 am făcut parte dintr-un grup de tineri care au beneficiat de o excursie , organizată de Biroul de Turism pentru Tineret BTT, în SUA. Mai fusesem în Cehoslovacia și Ungaria. America era altceva așa că mi-am pregătit un carnețel în care să notez cât mai multe.

Am notat, am scris esențialul. Erau atât de multe noutăți încât abia reușeam să le percep. Multe nu le-am înțeles atunci. Am considerat , atunci, că dacă notez elementele generale ale unui eveniment îmi voi aminti, mai apoi, detaliile.

Am constatat, peste ani, că multe detalii s-au șters din memoria mea. Mi-a părut rău, dar era prea târziu pentru refacerea detaliilor din acea remarcabilă experiență de viață. Eram în august 1976 ,iar eu am vizitat atunci Washington, Arlington , Dallas, Austin, El Paso, Chihuahua ( Mexic) , New York.

Mai apoi , în deplasările pe care le-am făcut, am notat mai mult, am fotografiat mai mult.

Pregătesc un articol despre Conferința SIELMEN. Prima ediție a fost în 1997. Se organizează din doi în doi ani. Am participat la toate edițiile.

Pentru unul dintre subcapitole – Geneza Conferinței – am făcut apel la… inițiatori.

Unul dintre ei și-a adus aminte de un detaliu la care am fost și eu martor dar pe care l-am legat de alte evenimente.

Am regăsit acest detaliu într-un document scris.

Acest detaliu schimbă substanțial imaginea despre … Geneza Conferinței.

Ce elev, am perceput Întâmplarea de la 23 August 1944 așa cum ne-a fost prezentată la școală.

În ultimii ani au fost accesibile și alte detalii care schimbă esențial imaginea mea despre 23 august 1944.

Unul dintre asistenții lui Luigi Galvani a notat un detaliu care a deschis drumul spre curentul electric, spre ”epoca energiei electrice”

În acest context vă îndemn să notați detaliile din viața cotidiană. Aceste detalii sunt esențiale pentru imaginea care va fi percepută de generațiile viitoare despre ”epoca noastră” , cu multe noutăți pe care abia reușim să le percepem, iar pe multe nu le înțelegem.

”Adevărul are o singură față” dar , din păcate, este reflectat de multe fațete care ascund fața…adevărată.

Hai mai repede, că mă grăbesc!

Într-una din zile am mers să fac cumpărăturile săptămânale la un Supermarket.

Descărcam cumpărăturile în plase și le grupam după categorii, greutate etc. .

Un copil , din cei pe care îi întâlnim uneori în parcările magazinelor, s-a apropiat de mine .

– Îmi dai mie căruciorul?

De regulă răspunsul meu este Nu. De data asta am vrut să i-l dau.

– – Căruciorul nu pot să ți-l dau pentru că nu este al meu, este al magazinului.

– – Păi mie nu-mi trebuie căruciorul. Vreau moneda de 50 de bani.

Ușor descumpănit de sinceritatea brutală a copilului, fără să renunț la decizia de a-i da căruciorul, căutam o replică pe măsură si, probabil,  descarcam mai incet.

Copilul ținea în mână o agrafă special confecționată pentru a elibera moneda din dispozitivul căruciorului fără ca acesta să fie dus la locul de depozitare.

Eu încă nu-i răspunsesem așa că, puțin agasat mi-a spus:

– – Hai mai repede, că mă grăbesc!

La început am râs.

Apoi, reflectând asupra fenomenului, mi-am dat seama că nu este nimic de râs.

Îmi aduc aminte de începuturile acestor practici, transformate, încet-încet , în fenomen social.

Am constatat ,cu această ocazie, unde a ajuns fenomenul .

Îmi imaginez unde vom ajunge!!!!

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care, la vremea lor, nu le-am privit cu indiferență și am reacționat rapid ( atunci eram tânăr).

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care le-am privit cu indiferență ( atunci credeam că este toleranță, dar granița dintre toleranță și indiferență este difuză).

Degeaba mi-a părut rău, mai târziu, că nu am reacționat normal.

Discutia poate fi continuată pe tema…”reacție  normală”.

Să învățăm să reacționăm normal!

Vine vremea când , pentru o clipă, ne oprim din drumul nostru și ne uităm în dreapta , în stânga, în spate, în față. Ne oprim și reflectăm la ce am făcut, la ce putem să facem și la ce trebuie să facem.

Azi, 14.06.2013, s-a inaugurat Podul peste Dunăre : Calafat-Vidin. La Radio Craiova s-a vorbit românește cu accent oltenesc. S-a vorbit românește cu accent bulgăresc. Poate că și la Vidin s-a vorbit bulgărește cu accent românesc.

La 14 iunie 1736 s-a născut Charles Augustin de Coulomb , descoperitorul ” forței electrostatice de atracție sau de respingere”.

Azi 14.06.2013, Conducerea Facultății de Inginerie Electrică (s-au implicat multe persoane) a organizat, în Aula Marius Preda, o festivitate .Fiecare profesor care a împlinit 65 de ani, anul acesta sau în anii care au trecut, a primit câte o Plachetă. Coperțile sunt din pluș albastru. În interior, Placheta, cu o dedicație personalizată , cu un text personalizat , exprimă ”esența ” activității primitorului văzută prin ochii ” dăruitorilor”.

Nu s-a vorbit mult dar s-a vorbit… omenește!

Un gest nobil !

Un prilej pentru a marca o clipă din Istoria Școlii de Electrotehnică din Craiova.

O aplicație în care s-a pus în evidență ” forța de atracție”  din….Electrotehnică!

———————————————————————————————————————————————————————————-

Curs final. O experiență didactică.

1968. Student în anul IV. În anul IV am audiat cursul de Acționări și automatizări electromecanice predat de profesorul Profir Degeratu. Am citit, am studiat cartea ” Acționări electromecanice” , apărută la Editura Didactică și Pedagogică în 1967 și scrisă de Mihai Brașovan. Am obținut o notă bună de la exigentul profesor Profir Degeratu.

1970. Absolvent cu proiectul ” Comanda adaptivă a acționărilor electromecanice”.

1970 Inginer, participant la Conferința naționala a cercurilor științifice studențești, Timișoara. Tema ” Comanda adaptivă a acționarilor electromecanice”. In Comisia de evaluare, reputații profesori : Nicolae Budișan , Constantin Belea. La final, am fost pe podium.

1972 Inginer. Decembrie. Gura Humorului. Școala ( ce am învățat la facultate) m-a ajutat . Am pornit , după câteva momente de emoții profesionale, un ventilator axial VOKD ,cu palele reglate la 45 de grade, antrenat cu un motor sincron pornit în asincron. Mai târziu, ajuns acasă, am aflat, cu bucurie, că …era o premieră.

1977. Martie – teribilul cutremur. Aprilie- concurs sever cu profesorii:Corneliu Ambrozie, Profir Degeratu, Victor Saviuc. Decembrie, 10 decembrie , începe drumul ” acționări electrice, acționări electromecanice”.

Am citit.

Am experimentat în laborator dar și în practica industrială : RELOC, Electroputere, ROSTRAMO Tg. Jiu, RONERA Pitești , PAN GROUP, Panificație Slatina, OLPO Podari, Bere Craiova, CET II, Termocentrala Ișalnița, VALVIO, SUINPROD Caracal, Electromecanica Ploiești, Automatica București ( O! Doamne! Ce bucurie!), EM Lupoaia, Cariera Jilț….

Predau cursul de Acționări electromecanice de mulți ani. În fiecare an mă gândesc  cum să predau acest curs. Ce să adaug nou și la ce să renunț? Ce exemple tehnice să dau pentru a fi convingător? Exemplele personale sunt cele mai convingătoare!!!. Ce asocieri să fac, altele decât cele tehnice, pentru ca studenții să înțeleagă mesajul, să rețină informația? Mereu m-am întrebat dacă am reușit să ating obiectivele didactice pe care mi le-am propus ! Răspunsurile au fost noi exemple , noi asocieri.

În timp , Cursul final a fost, de cele mai multe ori, ultimul curs predat, alteori a fost o sinteză a informațiilor predate.

Timpul înseamnă acumulări, creșteri.

2013.

Anul acesta, Cursul final a fost altceva.

Anul acesta, Cursul final a fost… o experiență didactică în care am îmbinat informația tehnică cu metodologia cercetării, cu inovarea.

Cursul final, intitulat anul acesta ” Despre inovare în acționările electromecanice ” sau ” Cum să privești ansamblul pentru a vedea detaliile” , a fost o ” construcție” realizată prin dialog interactiv cu cei care, în fond, sunt, de mâine, ingineri.Am exemplificat, pentru actionarile electrice, modul in care se pot  obtine solutii tehnice noi, inovative, prin studiul solutiilor existente si eliminarea dezavantajelor acestora.

Anul acesta, Cursul final a fost…o experiența didactică!

Auditoriul a fost , fizic , același – studenții din anul IV – , spiritual , altul.

Sunt mulțumit de rezultatul experienței didactice!

L-am întâlnit pe Laurențiu  întâmplător într-un magazin.  A fost studentul nostru  cu mai mulți ani în urmă ( 1999). Am o memorie vizuală foarte bună așa că l-am recunoscut imediat și, conform obiceiului meu, i-am spus :”bună ziua!” . Am intrat în vorbă și, tot conform obiceiului meu, l-am întrebat  unde mai lucrează. Mi-a spus că are o spălătorie auto și m-a  invitat să-l vizitez.

După câteva săptămâni  am ajuns la spălătoria  auto  situată pe Bulevardul  Dacia, nr. 3A – zona Depou tramvai, vis-a-vis Pan Group Craiovita Noua.( http://www.vulcanizarecraiova.ro).

Mi-a arătat cu mândrie instalația hidraulică, mi-a arătat și vulcanizarea și mi-a povestit istoria  fiecărui  utilaj. Mi-a povestit despre relația cu salariații. Am  remarcat implicarea altor trei membrii din familia lui Laurențiu ( Gigi, cum îi  apropiații).

Apoi am vizitat atelierul în care se asigură:

– service roți: echilibrări jante și montări anvelope,

– reglaj direcție autoturisme și camioane,

– mecanică rapidă – schimb distribuții, revizii auto,

– reglaj faruri,

– încărcări cu freon.

De atunci îl vizitez sistematic și discutăm despre proiectele lui.

Cea mai nouă achiziție :  un atelier mobil pentru vulcanizare pe o rază de  150  de km.

Mi-a povestit ” aventura” căutării atelierului mobil , a aducerii lui în țară ( era în februarie 2012 când zăpada ne-a dat ceva de furcă), a reabilitării acestuia.

De fiecare dată descopăr la Laurențiu  Baciu  competențele unui antreprenor de succes:

–          Competență profesională  de specialitate

–          Competențe din domeniul  marketingului

–          Competențe manageriale

–          Competențe legate de piață și analiza  pieței.

–          Competențe în domeniul IT ( și-a creat o pagină web, răspunde la mesajele  primite prin e-mail).

Din când în când  vorbim și despre  colegii lui din vremea studenției.

De fiecare dată îmi dau seama cât și cum și-a dezvoltat Laurențiu Baciu  abilitățile antreprenoriale:

–          creativitatea ,

–           anticiparea și  adaptarea la cerințele pieței ,

–          perseverență în finalizarea deciziilor, profesionalism,

–          asumarea riscurilor și luarea  rapidă a deciziilor,

–          comunicarea cu clienții și angajații.

Discutăm  și despre băiatul lui, care merge și la o școală de fotbal .

Laurențiu Baciu poate fi un exemplu bun.

Facultatea l-a învățat  cum să identifice o problemă,  cum să găsească o soluție ,  cum să verifice corectitudinea soluției și  cum să perfecționeze soluția.

El a venit cu inițiativa, cu energia, cu munca.