Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Despre şcoală , despre reformarea şcolii  se vorbeşte şi se scrie mult azi.  Slujtorii şcolii de azi  aplică  soluţii sugerate sau impuse. În vremea fanarioţilor învăţământul se făcea în limba greacă , era accesibil numai  celor cu dare de mână, iar cei ce deţineau puterea  imitau tot ceea ce era străin. Acestea erau condiţiile când, un ardelean, Gheorghe Lazăr, a întemeiat învăţământul  cu predare în limba noastră.

La şcoala din satul natal.

                     Gheorghe Lazăr s-a născut  la data de 5 iunie 1779  în localitatea  Avrig , situată la 25 km de Sibiu, mergând înspre Braşov, şi atestată documentar încă din 1364.Părinţii săi,  Gheorghe şi Mărie Lăzăroaie, ţărani înstăriţi, vroiau ca fiul lor să devină preot în sat, aşa cum doreau mulţi  săteni din acea vreme.  Avea nouă ani când a început  Şcoala primară  în Avrig  , avându-l ca dascăl pe Ioan Barac cu care a păstrat legătura mulţi  ani. S-a dovedit un elev eminent , aşa că învăţătorul şi preotul din sat, Ioan Racotă, îl îndeamnă să  continuie  învăţătura la Gimnaziul Piariştilor din Cluj pe care l-a absolvit în 1806.

De ce ?

Procedura de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa la Universitatea “Stefan cel Mare”  din Suceava diferă , puţin, de procedura practicată la Universitatea din Craiova: propunerea catedrei   este susţinută şi de o  Comisie Naţională. Propunerea  a fost făcută de Catedra de Electrotehnică. Comisia Naţională a fost copmpusă din cadre didactice de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Universitatea Tehnică a Moldovei din Chişinău, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea din Craiova, Unversitatea Ştefan cel Mare din Suceava.

De ce am acceptat să fac parte din această Comisie! Acceptul presupunea, pe lângă altele, şi o deplasare de peste 1200 km de la Craiova la Suceava şi înapoi.

Am avut mai multe motive.

Unul.

 În 1990, profesorul Lorin Cantemir a făcut un tur de forţă prin ţară, trecând pe la toate facultăţile cu profil electric, pentru a ne pune de acord asupra unor noi principii privind reorganizarea învăţământului electrotehnic. A parcurs sute de kilometri.

Altul.

În 1996, împreună cu alţi profesori, a iniţiat Conferinţa SIELMEC, care se desfăşoară, sistematic  la Chişinău ( cu o excepţie).A făcut multe drumuri, a parcurs sute de kilometri.

Nu ultimul.

În 2006, împreună cu alţi intelectuali, a iniţiat Simpozionul „ Cucuteni 5000- Redivivus Ştiinţe Exacte şi mai Puţin Exacte”.Se desfăşoară în fiecare an la Chişinău, la Iaşi sau la Bacău. Pentru a participa la acest Simpozion „intelectual”, Lorin Cantemir parcurge sute de kilometri.

Pentru toate astea şi pentru altele!

„Grijeşte de sănătate, pleacă urechea la cei necăjiţi şi nu uita că politeţea nu costă şi fii bun cu cei buni şi cu cei răi, mai bun..”. Este un fragment dintr-o scrisoare a unui tată din zona Sibiului  către fiul său ajuns om important la Craiova. Era, la vremea scrierii  scrisorii ,în 1965, Rectorul Institutului Agronomic din Craiova, Mircea Oprean.

Veneraţie pentru părinţi.

Mircea Oprean  s-a născut în ziua de 28 mai 1915  în comuna Jina,  situată în judeţul Sibiu, la graniţa cu judeţul Alba., pe drumul care leagă Miercurea Sibiului de Obârşia Lotrului. Tatăl său, Nicolae Oprean, a fost notar în Poiana  Sibiului, comună învecinată cu Jina, şi a avut o

Ne aducem aminte adesea  de jocurile  din copilărie. Ne minunăm de imaginaţia de care am dat dovadă. Privim adesea la jocurile copiilor din zilele noastre . Ne minunăm de imaginaţia de care dau dovadă în jocurile lor. Uneori părinţii îi încurajează în jocurile lor de-a dreptul  fabuloase.  De cele mai multe ori  , noi , ca părinţi sau educatori, suntem interesaţi de performanţele instituţionalizate şi nu dăm importanţă dezvoltării imaginaţiei copiilor. Sunt multe exemple de soluţii tehnice de avangardă care au încolţit în mintea oamenilor în perioada copilăriei. Un exemplu este craioveanul  Mihail Konteschweller.

            Copilăria

Mihail Konteschweller s-a născut în  data de 23 mai 1897  la Craiova.

Din păcate nu dispun de  date despre studiile primare şi secundare pe care , probabil, le-a făcut la Craiova. Documentele menţionează că în  1914, adică la vârsta de 17 ani , a făcut  mai multe fotografii aeriene  deasupra Craiovei. A folosit  un  zmeu, pe care a fixat un aparat de fotografiat  şi pe care îl declanşa de la sol cu ajutorul  unei sfori .Se poate spune că a fost prima încercare de comandă de la distanţă, sau , altfel spus, de telemecanică, domeniu care l-a pasionat şi în care a fost un pionier recunoscut  în ţară şi în străinătate.

Joi 26 mai, ora 12,00 , consultatii AEM.

Laborator AAHP

Luni 23 mai 2011.

Părea o zi banală, chiar plictisitoare, greu de suportat.  Inspecţie specială la un Grup şcolar dintr-o comună  cu „istorie” petrolieră –Stoina, Gorj. Mai fusesem la Schela de foraj  Stoina prin anii ’84 – ’85. Mai întâi o vizită de „ documentare” însoţit de directorul Stanciu. M-a frapat dotarea pe care o aveau atât pentru partea de acţionare a sondei de foraj ( sisteme de acţionare cu motoare de curent continuu şi redresoare comandate)  cât şi pentru partea  de  achiziţie a datelor geologice obţinute în procesul de foraj. Intr-un container , folosit şi azi pe şantiere, se afla un ECAROM 800 ( produs  la Fabrica de Elemente pentru Automatizare – FEA  Bucureşti) pe post de concentrator de date  achiziţionate în timpul forării sondei. Pe uşa deschisă se vedea „industria petrolieră” în toată splendoarea din anii ’80, iar pe fereastră se vedea porumbul care depăşea bine de tot un stat de „petrolist”. Mi s-a părut  atunci, în anii ’84 – ’85 o asociere convingătoare pentru studenţii   grupei de „Acţionări electrice” cărora le predam cursul de „Utilizarea calculatoarelor în acţionările electrice”. Vroiam să-i conving că viitorul este al calculatoarelor.

A trecut de atunci mai bine de un sfert de veac.

Industria petrolieră de la Stoina este aproape….istorie.

Grupul Şcolar Industrial Stoina are elemente moderne: uşi din termopan, ferestre din termopan, sisteme de  alarmare antiefracţie  cu senzori de mişcare. Săli pline de calculatoare. Internet.

Pe hol, parcă ruşinate că stau în calea „modernului” , câteva  vitrine tixite de istorie: un corn  şi câteva oase de mamut, un ceainic de demult, o spată pentru războiul de ţesut, un pieptene pentru cânepă, un vas rotund din lemn pentru unt, o ploscă din lut frumos pictată, câteva „ sărăriţe”  tot din lut , dar numai uscat, fără ornamente, linguri de lemn. Şi printre toate stau modeste câteva tăbliţe pe care au învăţat să scrie părinţii noştri, bunicii noştri.  Şi eu am scris, în clasa I-a , mai mult în joacă, pe o tăbliţă.

Profesoara la care am fost în inspecţie a terminat Facultatea de Electromecanică din Craiova în 1988. A ţinut o lecţie exemplară, ca la carte, despre acţionări electrice. Încă o dată, nu mi-a părut rău că, în acei ani am fost „aspru” cu studenţii. Nici elevii de la Stoina  , mai ales elevele, nu au fost mai prejos.

Şi uite aşa, o zi care se anunţa banală, s-a transformat , pentru mine, într-o zi istorică.

Istoria este ca o busolă care indică de unde s-a plecat, unde s-a ajuns, dar mai ales ne dă „puterea”  de a merge mai departe.

Slujitorii Şcolii de azi au nevoie de ….puterea de a merge mai departe.

MGH – Istoria bicicletei

Asculta mai multe audio acustica

Am călătorit o noapte şi mai bine de la Bucureşti la Chişinău. Am coborât din tren la 9,00 , iar la 10,00 am început dialogul ( oficial se numeşte examen) cu doctoranzii de la Şcoala Doctorală a Universităţii Tehnice a Moldovei despre metodologia cercetării ştiinţifice. Am participat la sute de examene. Şi acesta s-a încadrat în nota obişnuită. Candidaţi care „au ars” pentru pregătirea dialogului, candidaţi care, trecând peste greutăţile de zi cu zi, s-au avântat mai stângaci în valurile dialogului profesional.
Prima parte a dialogului s-a oprit spre seară, la o jumătate de ceas înainte de începerea unui alt la care am fost invitat de colegii de la Chişinău: Ziua Naţională a Culturii. Ministerul Culturii din Republica Moldova şi-a propus ca data de 20 mai să fie decretată Ziua Culturii. S-au instituit mai multe distincţii care au fost decernate, cu fast mai multor oameni implicaţi în cultură.
Au urmat …spectacole artistice şi scurte discursuri din care a rezultat, timid, că prin cultură nu trebuie să înţelegem numai….şi numai…..În universul culturii trebuie inclusă cultura ştiinţifică.
Am avut o zi plină : Ziua culturii. Cultură ştiinţifică. Cultură artistică.
„ Un popor fără steag de cultură este o gloată”.