Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Luni 23 mai 2011.

Părea o zi banală, chiar plictisitoare, greu de suportat.  Inspecţie specială la un Grup şcolar dintr-o comună  cu „istorie” petrolieră –Stoina, Gorj. Mai fusesem la Schela de foraj  Stoina prin anii ’84 – ’85. Mai întâi o vizită de „ documentare” însoţit de directorul Stanciu. M-a frapat dotarea pe care o aveau atât pentru partea de acţionare a sondei de foraj ( sisteme de acţionare cu motoare de curent continuu şi redresoare comandate)  cât şi pentru partea  de  achiziţie a datelor geologice obţinute în procesul de foraj. Intr-un container , folosit şi azi pe şantiere, se afla un ECAROM 800 ( produs  la Fabrica de Elemente pentru Automatizare – FEA  Bucureşti) pe post de concentrator de date  achiziţionate în timpul forării sondei. Pe uşa deschisă se vedea „industria petrolieră” în toată splendoarea din anii ’80, iar pe fereastră se vedea porumbul care depăşea bine de tot un stat de „petrolist”. Mi s-a părut  atunci, în anii ’84 – ’85 o asociere convingătoare pentru studenţii   grupei de „Acţionări electrice” cărora le predam cursul de „Utilizarea calculatoarelor în acţionările electrice”. Vroiam să-i conving că viitorul este al calculatoarelor.

A trecut de atunci mai bine de un sfert de veac.

Industria petrolieră de la Stoina este aproape….istorie.

Grupul Şcolar Industrial Stoina are elemente moderne: uşi din termopan, ferestre din termopan, sisteme de  alarmare antiefracţie  cu senzori de mişcare. Săli pline de calculatoare. Internet.

Pe hol, parcă ruşinate că stau în calea „modernului” , câteva  vitrine tixite de istorie: un corn  şi câteva oase de mamut, un ceainic de demult, o spată pentru războiul de ţesut, un pieptene pentru cânepă, un vas rotund din lemn pentru unt, o ploscă din lut frumos pictată, câteva „ sărăriţe”  tot din lut , dar numai uscat, fără ornamente, linguri de lemn. Şi printre toate stau modeste câteva tăbliţe pe care au învăţat să scrie părinţii noştri, bunicii noştri.  Şi eu am scris, în clasa I-a , mai mult în joacă, pe o tăbliţă.

Profesoara la care am fost în inspecţie a terminat Facultatea de Electromecanică din Craiova în 1988. A ţinut o lecţie exemplară, ca la carte, despre acţionări electrice. Încă o dată, nu mi-a părut rău că, în acei ani am fost „aspru” cu studenţii. Nici elevii de la Stoina  , mai ales elevele, nu au fost mai prejos.

Şi uite aşa, o zi care se anunţa banală, s-a transformat , pentru mine, într-o zi istorică.

Istoria este ca o busolă care indică de unde s-a plecat, unde s-a ajuns, dar mai ales ne dă „puterea”  de a merge mai departe.

Slujitorii Şcolii de azi au nevoie de ….puterea de a merge mai departe.