Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Propunere simbolică  referitoare la un Simbol!

Domnule Președinte,

Stimați membrii ai Senatului Universității din Craiova.

Voi face o propunere simbolică  referitoare la un Simbol.

Preambul.

Toți cei care suntem acum în Sala albastră a Universității din Craiova lucrăm cu simboluri,   elaborăm simboluri și ținem la simbolurile pe care le utilizăm, pe care le elaborăm. Ne supărăm dacă simbolurile noastre nu sunt utilizate și de ceilalți. Ne bucurăm dacă simbolurile noastre sunt acceptate , sunt utilizate, sunt apreciate  și de alte persoane, de alte grupuri.

Așadar, stimați colegi, pentru noi simbolurile au o valoare particulară.

Propunere.

Universitatea din Craiova este, ea însăși ,un Simbol dar Universitatea din Craiova a ajuns la o grandoare , la o măreție care impune asocierea  ei cu Simboluri vizuale, cu Simboluri  auditive care să fie  ”expuse” în momentele festive   legate direct, sau indirect, de activitatea Universității din Craiova.

Universitatea din Craiova are nevoie de un cântec de laudă pe care să-l intonăm  în multiplele momente din viața comunității academice craiovene.

Simbolul de care are nevoie Universitatea din Craiova este un Imn.

Așadar, stimați colegi, vă rog să aprobați inițierea demersurilor  necesare pentru compunerea  unui  Imn al Universității din Craiova, un cântec care să exprime angajamentele noastre față de societate, față de generațiile pe care le educăm, care să exprime recunoștința noastră față de cei care au făcut posibilă  apariția și creșterea Universității din Craiova.

Îmi exprim convingerea că  Imnul Universității din Craiova  ne va aminti mereu de grandoarea   acestei Școli ,  visată  de vizionarii națiunii noastre încă de  acum aproape  200 de ani.

Vă mulțumesc!

Despre limitele omului

Discutam într-o zi cu …

Vroiam să spun că discutam cu un copil, dar îmi dau seama că trebuie să spun că ….discutam într-o zi cu un om. Discutam despre un test de evaluare  la limba romana  la care nu a scris ultimul subiect: dialog cu un personaj  literar îndrăgit.

–          Am vrut să scriu  un dialog cu Nică a Petrei, spunea omul cu care discutam. Am început să scriu  dar am renunțat.

Apoi mi-a povestit cu lux de amănunte dialogul pe care vroia să-l scrie de parcă îl recitea a nu știu-câta-oară.Dialogul  era simplu. Nică îi povestea câte o frântură din ”La cireșe”, după care se oprea, iar el, omul, ca să-l stimuleze  să continue, îi spunea  doar:

–          Și…?,

după care Nică continua povestea scrisă cu har de Ion Creangă.

–          Frumos dialogul, mie îmi palce, dar nu înțeleg  de ce nu l-ai scris.

–          Vezi !, mi-a răspunsul omul. Fiecare om are o limită a lui.

–          Nu înțeleg ce vrei să spui !, i-am răspuns eu.

–          Păi, imaginează-ți că un om vrea să urce o scară. Urcă o treaptă , urcă două, urcă mai multe. Mai vrea să urce o treaptă dar  ceva îl oprește.  Nu știe ce îl oprește, Atunci omul se  întoarce la ultima treaptă urcată. Asta este limita lui.

Piatra de incercare : audienta!

Luni, 12.11.12, am asistat la lansarea unui nou post de televiziune la Craiova-  DIGI 24 HD.Cei implicati au promis “stiri corecte” si decente.Eu ii cred , dar imi pun intrebarea care  sunt sursele de evenimente din care sa se extraga  stiriile. In urma cu un an ,11.11.12, s-a inaugurat un Institut de cercetari. De atunci nu am mai auzit stiri despre evenimente similare. Desigur, si la Ford s-a intamplat un eveniment, dar il asteptam de atata vreme  incat  eu l-am perceput ca  pe o promisiune onorata cu intarziere.

Si totusi, evenimente care sa prezinte interes se petrec.Evenimentele le producem noi.  Cei in mijlocul carora traiesc si muncesc produc multe  evenimente pozitive. Nu toate evenimentele  pozitive produc senzationalul si de aceea  nu sunt mediatizate.

Nu toate evenimentele pozitive  produc senzationalul care  face …audienta.

Aceasta este piatra de incercare pentru  noul post de televiziune- audienta!

Ii doresc  postului  de televiziune DIGI 24 HD Craiova  sa  faca audienta cu evenimente pozitive !

Premiul Nobel – împliniri  şi aspiraţii  româneşti sau Cultura Recunoştinţei

Ne place să ne mândrim cu rezultatele obţinute de membrii familiei din care facem parte. Extrapolând noţiunea de familie la naţiune se poate face aceiaşi afirmaţie: ne place să ne mândrim cu rezultatele obţinute de un român fie că este sportiv, fie că este artist, fie că este inventator, fie că este om de ştiinţă. Deşi  doar câţiva  români  au primit  Premiul  Nobel, aceştia s-au format la şcolile româneşti, iar acest aspect trebuie cunoscut şi recunoscut.

Scara

Merg adesea în orașul în care mi-am început activitatea de inginer.

Merg frecvent la Institutul în care mi-am început activitatea de cercetător.

Aici, inevitabil, urc și cobor o scară.

La început, adică la începuturile activității mele, era doar o scară săpată în pământ.

Bună când …vremea era bună.

Cu Ion Căprar am pus câteva roabe de zgură ca scara să fie ”  bună” și pe vreme rea.

Tiberiu Loy a proiectat o scară de beton pe care au urcat, ani mulți, oameni.

Zilele trecute  am regăsit scara îmbrăcată în haine noi. Și Laboratorul are haine noi. Are și   unelte noi, moderne.S-au păstrat și ”uneltele” de acum 42 de ani. Oamenii care              urcă scara păstrează și  amintirea celor care nu mai urcă scara.

Am urcat scara. M-am regăsit pe mine, cel care am fost!

Am coborât scara. M-am regăsit pe mine, cel care sunt!

Am simțit, sub fiecare treaptă, urme din zgura de acum 42 de ani.

Mi-am amintit de…  ION MINULESCU

Drum crucial

Lacrimile unei mame.

De ce plâng mamele? Când plâng mamele?

Mi-am pus  aceste întrebări  azi, în timpul unei ceremonii oficiale desfășurată  la Facultate,  uitându-mă  la lacrimile unei mame.

Am încercat să-mi aduc  aminte când am văzut-o pe mama mea plângând. Cred că tot la o ceremonie asemănătoare petrecută cu mulți ani în urmă.

Mamele plâng  numai când bucuria se revarsă din ochii lor.

Se uită la copilul ei .

Il vede împlinit.

Se uită în jos  spre mâinile care l-au legănat și lacrimile se revarsă  pur-si-simplu printre pleoapele rămase întredeschise din vremea nopților de veghe.

O mama  plânge numai de bucurie!

Bucuria care vine de la copilul ei.

Să nu uităm lacrimile de bucurie ale mamelor !

Dragi  colegi,

Vineri 21 septembrie  ne-am întâlnit, la ora 11,00,  în Aula Marius Preda a Facultății de Inginerie Electrică ( denumirea actuală a facultății absolvite de voi în urmă cu 25 de ani).

Am strigat catalogul , așa cum o făceam în urmă cu 26 de ani. Am scris în dreptul fiecăruia  p- prezent sau a-absent. Pe rând , v-ați ridicat în picioare, așa cum făceați  și în urmă cu mai bine de 25 de ani , și ați prezentat  răspunsurile la tema ” viața mea”. V-am ascultat .

Tema rezolvată de voi   conține, ca orice temă inginerească  ,  două  părți:

–          o  parte teoretică  – ați dezvoltat această parte  în Aula Marius Preda. O sală bine  aleasă pentru că : Marius  Preda a fost profesor de Bazele electrotehnicii, a fost Rector al Universității  din Craiova între 1966 și 1968,  a avut un rol important în dezvoltarea  Școlii de electrotehnică de la Craiova

–          o parte practică  – ați  dezvoltat  această parte  în zona  centrală  a Craiovei.  O zonă bine alesă pentru  că , prin anii ’40 , această zonă era dominată  de statuia lui A.I.Cuza ( amplasată acum în fața Primărei) cel care a făcut posibilă trecerea de la grafia chirilică la cea latină, cel care a avut contribuții notabile în dezvoltarea învățământului universitar românesc , cel care s-a înconjurat de oameni  valoroși ( printre care se numără și olteanul-vâlcean Petrache Poenaru, primul român deținător al unui Brevet de invenție, primul român care am mers cu trenul).

Am participat la ambele etape și acum, după rememorarea  și analizarea răspunsurilor voastre,  pot să vă comunic  rezultatul:

–          ați răspuns  foarte bine  problemelor dificile  ale vieții : unii sunteți conducători de întreprinderi, unii vă conduceți propria afacere, unii  ( un procent important) sunt sau au fost  cadre didactice universitare;

–          stăpâniți foarte bine arta comunicării  verbale  – răspunsurile au fost coerente și complete, ați  avut contribuții filozofice originale, ați (Gabi) recitat frumos  din Marin Sorescu;

–          stăpâniți foarte bine instrumentele moderne de comunicare  : l-am văzut și l-am ascultat pe colegul Anghel Cristian Eugen aflat în Canada,  ați folosit cu îndemânare telefoanele mobile pentru a comunica între voi;

–          ați demonstrat  valențe internațional e: lucrați în România, Austria,SUA, Canada, Elveția, Anglia ( Theo) și vorbiți în continuare în graiul românesc , cu accent românesc;

–          ați demonstrat  spirit de echipă : deși  unii locuiesc la sute sau mii de kilometrii de Craiova au răspuns  ” prin prezența fizică” la apelul organizatorilor;

–          ați avut puterea intelectuală  să-i  ascultați cu atenție pe toți ceilalți.

Având în vedere toate aceste argumente  vă acord  calificativul ” foarte bine” și vă mulțumesc, în numele întregului  corp didactic  de la Craiova , pentru modul  în care ați aplicat și ați dezvoltat  învățăturile  Școlii  de inginerie  electrică  de la Craiova.

Prof.dr.ing.Gheorghe Manolea

Strigătorul  de Catalog din data de 21 septembrie 2012

Despre  viață   cu metoda  6R : Dacă vrei să faci ceva , atunci fă-o cu convingere și  vei fi răsplătit.

Dacă traversezi un râu pe un pod, se poate spune că ai făcut o excursie.

Dacă treci un râu înotând, se poate spune că ai parcurs o experiență. Dacă ai ajuns pe celălalt mal, se poate spune că experiența a  reușit. Dacă nu ajungi, se poate spune că  experiența nu a reușit.

Viața unui om poate fi comparată cu râu.

În vara  dintre anul IV și anul V m-am angajat ca tehnician la un Institut de Cercetări din Craiova. Spre sfârșitul vacanței mi-am făcut fișa de lichidare și m-am dus să-mi iau salariul. Tocmai atunci se descărcase dintr-un camion  un colet mare și greu cu geamuri care trebuia mutat dintr-un ,loc în altul. Treaba era făcută de salariați. Asista și Directorul. Ca să-i  arăt  Directorului  că și eu dau o mână de ajutor ,  am atins  și eu coletul  cu o mână. La sfârșit Directorul mi-a spus: ”..dacă vrei să faci ceva în viață, pune amândouă  mâinile și fă-o cu convingere”

1R – Recunoaștere

Am început activitatea profesională în 1970 într-un Institut de cercetări. Din primele discuții cu colegii de acolo, colegi cu mulți ani de experiență ,mi-am notat  în Jurnal :”Nu trebuie să le ceri celor din jur să- ți recunoască meritele .Trebuie să te porți în așa fel încât să se simtă obligați să ți le recunoască”.

Prin anii ’80 eram șef de lucrări dar nu era nici-o perspectivă să avansez pe un alt post didactic. Cu toate astea am făcut cu convingere ceea ce credeam că trebuie să facă un cadru didactic. Recunoașterea a venit de la sine  după ’90  când am devenit conferențiar, iar apoi în ’94 , profesor.

Mi-am pus întrebarea ce trebuie să facă un profesor și am început să fac cu convingere ceea ce credeam că trebuie să facă un profesor universitar. Recunoașterea a venit în 2002 când Președintele României mi-a acordat , în prezența Ministrului Învățământului  și a Președintelui Senatului României Ordinul Național pentru Merit  în Grad de Cavaler pentru activitatea de cercetare recunoscută pe plan național și internațional.

Tot prin anii ’90 am întâlnit oameni  care aveau nevoie de ajutor. Unii dintre aceștia  aveau nevoie de  ”grai românesc” , aveau nevoie  ca ”vestul”  să se ducă la ei în ”est”. Timp de 20 de ani am mers sistematic de la vest la est și tot ce am făcut în țara de la est am făcut cu convingere, cu prietenie, cu dragoste. Recunoașterea a venit în 2010 când acei oameni mi-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității lor.

2R – Răzbunare

Într-o vreme am vrut să intru pe o ușă a vieții. Ușa era deschisă și am considerat că am dreptul să intru . Cineva , pe ascuns, a trântit ușa  și, evident , s-a închis. Atunci s-a spart și un geam. Am fost acuzat în public  că  eu am spart geamul . Acuzația era nedreaptă , mai ales că și eu am pus geamuri la acea ușă. Mi-am propus să mă răzbun.

3R – Rugăciune

Mă trezeam noaptea și brodam planuri de răzbunare. Ca să adorm din nou spuneam rugăciunea domnească – Tată-l nostru. Am spus această rugăciune de mii de ori în nopțile de nesomn  :

”… și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri ”.

Am spus această rugăciune cu convingere și , într-un final am reușit să-i iert, cu adevărat,  pe cei care m-au acuzat pe nedrept că am spart un geam.

4R – Relaxare

Din acel moment am privit relaxat viața

5R – Răsplata

Răsplata pentru  tot ce am făcut bun , cu convingere ,  în experiența  de a  trece râul vieții în înot a venit când nici măcar nu mai speram. A venit pur și simplu.

6R – Recomandare

Vă sfătuiesc  ca ceea ce faceți bun  în viață să faceți cu convingere și  veți fi  răsplătiți !

21.09.2012