Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Despre Istoria ştiinţei, Despre Inventatori,şi…despre mine!

16 Aug

Arunca zarul- Charles Bukowski

Posted in Mesaje transmise catre... on 16.08.15

Arunca zarul..

Dacă vei vrea să încerci, mergi pînă la
capăt.
Altfel nici măcar nu începe.

Dacă vei vrea să încerci, mergi pînă la
capăt.
Asta ar putea însemna să-ţi pierzi prietene,
soţii, rude, locuri de muncă şi
poate chiar minţile.

Mergi pînă la capăt.
Poate însemna foame de trei sau patru zile.
Poate însemna să îngheţi pe o bancă
în parc.
Poate însemna închisoare,
poate însemna derizoriu,
bătaie de joc,
izolare.
Izolarea e un dar,
toate celelalte sunt un test a
răbdării tale, a
cît de mult vrei realmente
s-o faci.
Şi o vei face
în ciuda respingerilor,
a celor mai rele şanse
şi va fi mai bine decît
orice altceva îţi poţi imagina.

Dacă vei vrea să încerci, mergi pînă la
capăt.
Nu există niciun sentiment ca ăsta.
Vei fi singur cu zeii
şi nopţile vor scăpăra în flăcări.

Fă-o, fă-o, fă-o.

Fă-o
pînă la capăt,
pînă la capăt.

Vei călări viaţa direct pînă la
bucuria perfectă
asta e
singura bătălie adevărată
care există.

Charles Bukowski

No Comments »

23 Apr

23.04.2015.Ridica-te Gheorghe!

Posted in Anunţuri către studenţi,masteranzi,doctoranzi, Mesaje transmise catre... on 23.04.15

Nu pentru-o lopata de rumena pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de mâine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,
pentru cântecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâsnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
(Poezie scrisa de Radu Gyr, 1905-1975

No Comments »

19 Mar

Un Gest

Posted in Mesaje transmise catre... on 19.03.15

Un gest.

Am fost plecat.

Am fost plecat departe de casă.

Am fost plecat departe de casă așa că am mâncat în diverse locuri. Am mâncat  adesea la o autoservie. Noi îi spuneam într-o vreme la …împinge tava. Am întâlnit multe autoserviri la mall-urile din Cluj-Napoca. La Polus. La Iulius Mall.  În orașul în care am fost sunt multe autoserviri de tipul acesta. Multă lume mănâncă aici. Curat și pe măsura buzunarului omului de mijloc.

Într-o seară ploiasă și friguroasă mi-am luat  mâncărurile care ”mi-au făcut cu ochiul ”și m-am așezat la o masă, aproape  de ușă.  După un timp a intrat   o femeie. O femeie săracă. Părea de  peste 70 de ani. O trăda dantura. Hainele curate dar… de 50 de ani. Și-a lăsat geanta ( tot de 50 de ani) la masă și a mers la linia unde mâncarea expusă ” îți face cu ochiul” . Tot timpul a mers fără grabă de parcă avea la dispoziția ei o viață întreagă. A întrebat ceva apoi s-a așezat la o masă. A scos un plic cu ceai și s-a dus spre casa de marcat unde clienții plătesc mâncarea aleasă. Fetele erau ocupate cu ultimele socoteli. Mă așteptam să nu fie băgată în seamă dar, după aproape un minut, a revenit la masă cu o cană cu apă fierbinte. A introdus plicul cu ceai în cană, a mers la tava cu tacâmuri , a luat o lingură și a început să agite ,  încet-încet, conținutul. Privea spre mâncarea expusă și sorbea, din când în când , din cana cu ceai.

Un domn, de la altă masă, care fusese martor la întreaga scenă și care, evident, mai avea mâncare în farfurie s-a ridicat . A întebat-o ceva pe domnișoara de la linia de autoservire, a luat o tavă și a  comandat o porție de cartofi. A luat și  un pahar cu lapte. A luat și câteva felii de pâine. A mers la masa femeii, s-a înclinat ca în fața propriei mame și i-a pus în față tava cu mâncare.

-Vă doresc poftă bună, i-a spus bărbatul. Părea trecut bine de a doua tinerețe  dar se mișca vioi.Haine decente, fără cravată. Pantaloni de stofă, de culoare închisă, sacou de culoare  deschisă.

Femeia s-a ridicat în picioare. S-a utitat la bărbatul care i-a adus tava. Părea uimită, dar mulțumită .Nu a refuzat tava.A spus ceva. Nu mi-am dat seama ce a spus.

Poate un simplu,

– Mulțumesc!

Bărbatul s-a întors la masa lui, și-a terminat mâncarea  și a plecat. Câțiva tineri dintr-un colț, cu aspect de elevi de liceu l-au salutat. Poate că este profesor la școala lor.

Un gest care m-a impresionat.

Nu atât prin oferta făcută, cât prin  eleganța cu care a servit-o pe femeia înfrigurată.

Nu atât prin oferta făcută, cât prin  smerenia cu care s-a uitat la ea.Deși păreau de vârste apropiate el a privit-o ca pe o mamă.

O femeie este ca o Mamă.

No Comments »

08 Jan

08.01.2015 Hai mai repede, că mă grăbesc și…efectele toleranței!

Posted in Mesaje transmise catre... on 08.01.15

În august 2o13 am scris întâmplarea de mai jos.

Ieri s-a petrecut o întâmplare cutremurătoare la Paris: mai mulți oameni au fost împușcați.

M-am tot gândit la  întâmplarea  de la Paris apoi mi-am adus aminte  de  întâmplarea  din parcarea unui supermarket din Craiova

Hai mai repede, că mă grăbesc!

Într-una din zile am mers să fac cumpărăturile săptămânale la un Supermarket.

Descărcam cumpărăturile în plase și le grupam după categorii, greutate etc. .

Un copil , din cei pe care îi întâlnim uneori în parcările magazinelor, s-a apropiat de mine .

– Îmi dai mie căruciorul?

De regulă răspunsul meu este Nu. De data asta am vrut să i-l dau.

– – Căruciorul nu pot să ți-l dau pentru că nu este al meu, este al magazinului.

– – Păi mie nu-mi trebuie căruciorul. Vreau moneda de 50 de bani.

Ușor descumpănit de sinceritatea brutală a copilului, fără să renunț la decizia de a-i da căruciorul, căutam o replică pe măsură si, probabil,  descarcam mai incet.

Copilul ținea în mână o agrafă special confecționată pentru a elibera moneda din dispozitivul căruciorului fără ca acesta să fie dus la locul de depozitare.

Eu încă nu-i răspunsesem așa că, puțin agasat mi-a spus:

– – Hai mai repede, că mă grăbesc!

La început am râs.

Apoi, reflectând asupra fenomenului, mi-am dat seama că nu este nimic de râs.

Îmi aduc aminte de începuturile acestor practici, transformate, încet-încet , în fenomen social.

Am constatat ,cu această ocazie, unde a ajuns fenomenul .

Îmi imaginez unde vom ajunge!!!!

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care, la vremea lor, nu le-am privit cu indiferență și am reacționat rapid ( atunci eram tânăr).

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care le-am privit cu indiferență ( atunci credeam că este toleranță, dar granița dintre toleranță și indiferență este difuză).

Degeaba mi-a părut rău, mai târziu, că nu am reacționat normal.

Discutia poate fi continuată pe tema…”reacție  normală”.

Să învățăm să reacționăm normal!

No Comments »

29 Nov

21.11.2014 Discurs rostit cu ocazia Jubileului INSEMEX Petroșani la 65 de ani.

Posted in Mesaje transmise catre... on 29.11.14

 

Doamnelor și Domnilor,

M-am angajat la SCSM Petroșani în data de 1 august 1970.
Atunci eu aveam 22 de ani, iar Institutul avea 21 de ani.
INSEMEX are, acum, 65 de ani și demonstrează o putere specifică instituțiilor în ascensiune.
Eu am 66 de ani.Vârsta bilanțurilor.
Am lucrat la SCSM-CCSM 7 ani. Tot atât cât un copil crește în familie, după care pleacă în viață. Este o perioadă care îi marchează, esențial, tot restul vieții.
Pentru mine INSEMEX a fost o școală ai celor 7 ani de început.
O școală în care eu am învățat secretele metodologiei cercetării științifice.
Acum o bună parte din activitatea mea este legată de cercetare, de metodologia cercetării, de proiectele de cercetare. Se poate trage concluzia că lecția a fost bună!
O școală în care eu am învățat cum se comunică rezultatele cercetării științifice.
Vizibilitatea mea de acum se bazează pe comunicări științifice : articole, comunicări științifice,cărți.Se paote trage concluzia că lecția a fost bine predată!
O școală în care am învățat că oamenii sunt importanți, că prietenia profesională dintre oameni dă putere și valoare demersului științific.
Profesorii mei de la Secția Electrosecuritate au fost Micheș Gheorghe, Oprea Nicolae, Vânătoru Ion , Loy Tiberiu, Pusac Mihai, Lașcu Vasile.
Prietenii mei profesionali de la care am învățat să transform ideile în modele fizice , în produse utile în industrie au fost Savețki Carol, Zaiu Nicolae, Boicescu Nicolae , Konyar, Gligor Aurel, Totoran,Baci Carol, Sabău, Purtător Tovie.
La această școală am învățat că Biblioteca este locul în care informația de ieri se transformă în diamantul de mâine dacă i se dă transparența caracteristică pietrelor prețioase.
Aș putea să spun multe despre INSEMEX și oamenii de aici, dar esența gândurilor mele am scris-o în urmă cu doi ani, în 25 octombrie 2012, într-un articol pe care l-am intitulat SCARA.
Vi-l citesc și dv.
SCARA
Merg adesea în orașul în care mi-am început activitatea de inginer.
Merg frecvent la Institutul în care mi-am început activitatea de cercetător.
Aici, inevitabil, urc și cobor o scară.
La început, adică la începuturile activității mele era doar o scară săpată în pământ.
Bună când …vremea era bună.
Cu Ion Căprar am pus câteva roabe de zgură ca scara să fie ” bună” și pe vreme rea.
Tiberiu Loy a proiectat o scară de beton pe care au urcat, ani mulți, oameni.
Azi am regăsit scara îmbrăcată în haine noi. Și Laboratorul are haine noi. Are și unelte noi, moderne. S-au păstrat și ”uneltele” de acum 42 de ani.
Oamenii care urcă scara păstrează și amintirea celor care nu mai urcă scara.
Am urcat scara. M-am regăsit pe mine, cel care am fost!
Am coborât scara. M-am regăsit pe mine, cel care sunt!
Am simțit, sub fiecare treaptă, urme din zgura de cărbune care , acum 42 de ani, a transformat poteca într-o SCARA.

In această zi de sărbătoare îi urez INSEMEX     Vivat ,Crescat ,Floreat !
Petroșani , 21 noiembrie 2014

 

 

Petroșani 28.11.2014.
Discurs la susținerea publică a Tezei de doctorat elaborată de Păsculescu Mihai Vlad

Susținerea de azi poate fi înscrisă în suita acțiunilor organizate de INSEMEX pentru a marca 65 de ani de existență.
Prin conținutul său, activitatea de azi poate fi considerată ca fiind piatra prețioasă care stă la loc de cinste în vârful bogățiilor acumulate de INSEMEX în cei 65 de ani.
INSEMEX este o echipă !
O echipă complexă,în permanentă căutare și în permanentă legătură cu mediul industrial și cu mediul academic.Vă știu pe toți din această sală dar, acum și aici, nu pot să vă separ pentru că sunteți un model de împletire între cercetare și academic.
INSEMEX este o școală!
Este o școală pentru că , de-a lungul timpului, a avut modele care sunt urmate de cei care populează azi spațiul științific din INSEMEX , din Petrpșani, din România.
Urmașul acestor modele se numește, azi ,Vlad Păculescu.

 

 

One comment »

21 Jun

21 iunie 2014. Artă, inginerie, medicină, viață.

Posted in Evenimente în imagini (galerie foto), File din Istoria stiintei si tehnicii, Mesaje transmise catre..., Uncategorized on 21.06.14

Dana Malide 1Fat cells (red) and blood vessels (green)
A mouse’s fat cells (red) are shown surrounded by a network of blood vessels (green). Fat cells store and release energy, protect organs and nerve tissues, insulate us from the cold and help us absorb importFat cells (red) and blood vessels (greenant vitamins.

Daniela Malide,  născută la Petroșani, școlită la Universitatea de Medicină din Cluj-Napoca, lucrează la National Heart, Lung, and Blood Institute, National Institutes of Health, Statele Unite ale Americii.

Deși este medic, participă cu o ” lucrare de artă” la o expoziție organizată pe Aeroportul  internațional din Washington.

Imaginea este  fantastică, este mai mult decât o lucrare de artă. Ingineria și-a adus prinosul său  prin perfecționarea microscopului  cu care s-a obținut această imagine. Studiul imaginii, studiu făcut de medici,    contribuie la îmbunătățirea sănătății oamenilor.  Acest studiu  este făcut  și de Daniela Malide, născută la Petroșani, școlită la Cluj-Napoca.

Alte imagini puteți  vedea pe   http://www.nigms.nih.gov/education/life-magnified/Pages/default.aspx

One comment »

23 Apr

23.04.2014 Ridica-te, Gheorghe….

Posted in Mesaje transmise catre... on 23.04.14

Radu Gyr – Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru-o lopata de rumena pâine,

nu pentru patule, nu pentru pogoane,

ci pentru vazduhul tau liber de mâine,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,

pentru cântecul tau tintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâsnita-n masele,

ci ca sa aduni chiuind pe tapsane

o claie de zari si-o caciula de stele,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi

si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane

si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot sarutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,

pe toate ce slobode-ti ies inainte,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!

Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

 (Poezie scrisa  de Radu Gyr, 1905-1975)

 

No Comments »

06 Feb

07.02.2014 AGIR – arc peste timp,construit de oameni și sprijinit pe știință de carte.

Posted in Mesaje transmise catre... on 06.02.14

Doamnelor și Domnilor,

Discursul meu, intitulat „AGIR – arc peste timp, construit de oameni și sprijinit pe știință de carte „  va avea  două părți, o parte vorbită și o parte fizică și se va încheia cu  un mesaj.

Prima parte a discursului.

Azi , 7 februarie 2014 , participăm la al XXIX –lea Congres AGIR la care s-a propus pentru dezbatere tema  „Formarea inginerului pentru societatea viitorului” .

Menționez că Primul Congres AGIR  s-a ținut la Iași în 1921.

Apoi, la Congresele următoare s-au dezbătut diverse teme importante la vremea aceea.

La Congresul al X-lea , desfășurat între 26 și 29 septembrie 1930 la Craiova ,  s-a dezbătut  ”Problema agricolă”. În documentele Congresului se spunea: ” În Capitala  Olteniei, regiune eminamente agricolă, s-au dezbătut ….. cele mai importante probleme în legătură cu cea agricolă, cea mai mare parte din discuțiuni consacrându-se acestei chestiuni   vaste pentru țara noastră”.  Menționez că la Congres au participat  doi membrii ai Guvernului și multe alte personalități publice. Printre acestea și Nicolae Vasilescu Karpen,  născut la Craiova în anul 1870,  la vremea aceea  Rector al  Școlii Politehnice din București.  A fost și Președintele AGIR între 1931 și 1934. Nicolae Vasilescu Karpen este cunoscut mai ales pentru pilele K,  dar s-a ocupat și de telegrafie și radiofonie. În acest domeniu a colaborat cu  inginerul Mihail Konteschweller, născut la Craiova în 1897. În 1935 Mihail Konteschweller  a făcut o demonstrație ,în Parcul Carol  din București,  cu un vaporaș  telecomandat prin radio. Este considerat, în România, părintele telemecanicii. A scris și două cărți. Una dintre ele, Radioelectricitate, publicată în 1944, a fost premiată de Academia Română.

A doua parte a discursului.

Cu ocazia celui de al XXIX –lea Congres AGIR, Sucursala Dolj oferă Bibliotecii AGIR  cartea scrisă de inginerul Mihail Konteschweller în anul 1944.

Mesajul  nostru.

Domnilor ingineri. Construiți și scrieți cărți ! Cărțile sunt folositoare!

Domnilor profesori. Scrieți cărți și construiți! Construcțiile dăinuie peste vremuri.

Domnilor ingineri și domnilor profesori. Formarea inginerului pentru societatea  viitorului se bazează pe știință de carte, adică pe școală și muncă.

București, 07.02.2014

No Comments »

02 Feb

02.02.2014 Cultura generală și ingineria

Posted in Mesaje transmise catre... on 02.02.14

Explicație,

În urmă cu câțiva ani m-am hazardat într-o cercetare la granița dintre inginerie și pedagogie.La început am fost entuziasmat de temă. Apoi am trecut prin perioade de frământări, de incertitudini. Am răsucit documentul rezultat din cercetare și pe față și pe dos. Am adăugat, am eliminat și iar am eliminat  părți consistente din acest document. Încet-încet a căpătat identitate. Mi s-a părut că este clar. Este clar pentru mine, inginer,dar pentru cei care nu au pregătire inginerească? L-am rugat pe un pedagog să citească documentul final. I-am așteptat cu emoție verdictul. După ce l-am ascultat pe pedagog mi-am adus aminte de….cultura generală.

 

 Cultura generală și ingineria

 

            Capacitatea de a desfăşura o activitate intelectuală se dobândeşte, în liniile ei generale, prin pregătirea pe care ţi-o dă şcoala dar această pregătire nu este suficientă.

            Dacă nu-i adaugi mereu elemente noi, dacă te privezi de emoţiile şi bucuriile pe care ţi le mijloceşte contactul cu cultura, poţi deveni un funcţionar care rezolvă o problemă de aici şi . . . până aici.

            Capacitatea de a gândi creator, de a cunoaşte, de a avea o activitate raţională îşi are rădăcinile în munca de la liceu, în însuşirea cunoştinţelor de cultură generală.

            În ultimii ani s-a răspândit meteahna, în rândul elevilor de liceu, dar şi  în rândul profesorilor de liceu că un elev trebuie să-şi concentreze eforturile numai spre disciplinele la care se dă concurs de admitere pentru facultate.

            Totuşi, în anii de liceu, ne construim casa spirituală care dacă are multe “ferestre” are multă “lumină”.

            Ideea de cultură generală aparţine timpurilor moderne ca un corolar al specializării; antichitatea şi evul mediu nu au cunoscut-o.

            Cultura generală reprezintă, dintr-un anumit punct de vedere, nevoia spirituală resimţită de umanitate ca o compensaţie la formarea unilaterală pe care o implică specializarea mărginită.

            Fiecare tânăr care îşi formează aptitudinile într-un anumit domeniu, care are idealuri creative, trebuie să ştie că lipsa de receptivitate culturală frânează aptitudinile creative şi, în cele din urmă, anihilează însuşi actul creator care este, prin excelenţă, un act cultural, indiferent de domeniul în care se exercită. Le Corbusier, arhitectul vizionar, recomanda discipolilor săi studiul folclorului care “îi ajută să descopere nevoile adânci şi fireşti ale omului”. Maxwel [1], în adolescenţă şi tinereţe s-a străduit pentru o pregătire temeinică dar nu s-a mulţumit cu o pregătire unilaterală. Şi-a însuşit o cultură clasică îngrijită. A frecventat cursurile de filozofie ale lui William Hamilton. Audiate la o vârstă fragedă, în anii de formare a personalităţii şi de orientare a concepţiilor ştiinţifice, prelegerile filozofului scoţian i-au influenţat hotărâtor activitatea viitoare, stimulându-i înclinaţiile către raţionament, către dezvoltarea teoretică a cunoştinţelor şi investigaţiilor.  Discuta, ocazional, probleme variate: atomii, sufletul, conştiinţa etc.

            Cultura generală nu reprezintă un depozit de informaţii din toate domeniile, deşi cantitatea de informaţie produce calitate ideatică, ci un sistem de cunoştinţe, deprinderi, aptitudini creative. Acum  nimeni nu va mai putea acumula totalitatea cunoştinţelor, principiile însă trebuie cunoscute.

De la un anumit nivel în sus, principiile unor discipline, aparent separate, se completează. Aceste principii formează osatura culturii generale. Adevărata cultură generală îl face pe om să fie receptiv la ceea ce depăşeşte cercul îngust al specializării lui. A-ţi  forma o cultură generală înseamnă a şti să deosebeşti ce ţi se cere imediat de ceea ce ţi se pretinde oricând.

            Mi se pare exemplificativ în acest sens ce scria Ion Moraru [4] , [5]despre Gogu Constantinescu.

„Gogu Constantinescu beneficiază de o instrucţie divergentă, orientată preponderent spre o temeinică pregătire matematică, de care s-a îngrijit deliberat şi metodic mai ales tatăl său, profesor talentat de matematică, şi o iniţiere în arte, mai ales în muzică, aspect de care s-a ocupat mama sa, femeie dotată cu o aleasă sensibilitate artistică, ce interpreta la pian cu un talent remarcabil….. Liceul îl face la Craiova, unde talentul său pentru matematică uimeşte pe profesori şi pe tatăl său, care ţinea totuşi ca fiul să aibă o cultură generală solidă. Gogu Constantinescu matematicianul clasei, întrecând şi pe profesorii săi, prin soluţiile elegante şi simplificate pe care le găsea pentru rezolvarea problemelor. În afară de matematici îi plăceau fizica şi chimia, cărora le dedica timpul liber….. În afara preocupărilor de ordin tehnico-ştiinţific este atras de muzică, cântând la pian cu mult talent. Găsim în această pasiune originea cercetărilor sale de mai târziu la elaborarea unei teorii a armoniei muzicale, care îl va duce, printr-o remarcabilă asociaţie de idei, la acea admirabilă operă ştiinţifică, care este SONICITATEA…… Cultura generală solidă la care ţinea atât de mult tatăl său va constitui suportul informaţional al creativităţii şi creaţiei sale prodigioase,” zestrea de semanteme” ce va asigura matricea asociativ-analogică şi combinatorie a descoperirilor şi invenţiilor realizate.”

            Un om este cu atât mai cult cu cât este mai capabil să folosească valorile spirituale şi materiale pentru progres.

            De altfel, nici nu trebuie să se vorbească de “cultură de specialitate” şi “cultură generală”. Putem discuta despre cunoştinţe de specialitate şi cunoştinţe generale în cadrul unei culturi unice. Nu putem avea idei generale fără cunoştinţe de specialitate; dacă nu sunt legate de specialitate atunci ideile sunt vagi dar nu generale. O pregătire de specialitate care nu este înglobată într-o concepţie generală este mai degrabă o îndeletnicire decât o activitate creatoare.

            În prezent, progresul rezultă din cooperarea ştiinţelor fundamentale şi inginereşti. Inginerii rezolvă în folosul societăţii ceea ce oamenii de ştiinţă, întâmplător sau nu, reuşesc să descopere. Ingineria, ca şi alte ştiinţe, are propriul său limbaj, are propria sa literatură, inaccesibilă celor neiniţiaţi. Începând cu a doua jumătate a secolului XX, se poate afirma că ingineria a devenit cultura dominantă în societate. În acelaşi timp filozofii au început să analizeze structura culturii tehnice, valorile tehnice, spaţiul şi timpul tehnic, puterea tehnică, invenţia tehnică. Din punct de vedere filozofic, tehnica este considerată un domeniu distinct al culturii ,comună tuturor activităţilor umane[2].

            Cultura poate fi privită sub două aspecte, după cum urmează:

          ea este dovada istorică a faptului că oamenii şi-au asumat destinul lor;

          ea este condiţia orientării practice la timpul prezent.

            Aceasta înseamnă:

          că un om cultivat poate să extragă din interdependenţa, cauzalitatea, legitatea dintre posibil şi real, dintre necesar şi întâmplător elementele care închid spaţiul şi timpul existenţei sale particulare, poate să recunoască şi să-şi asume istoria sa;

          cultura este o stare de frontieră: ea dezvăluie orizonturi şi asigură punţi între acestea.

            În plus, descoperirile ştiinţifice sau tehnice reprezintă nu numai un efort de aprofundare ci şi de corelaţie cu alte discipline. Ştiinţele complementare, „de frontieră”, au reprezentat şi vor reprezenta, într-un proces sinergetic, zone de atracţie, de afirmare a creativităţii.

            Şi totuşi, care sunt competenţele care rezultă din cultura generală?

            Le-am putea defini în multe feluri dar şi astfel:

– capacitatea de a comunica eficient, de a emite sau a înţelege mesaje transmise printr-o multitudine de mijloace scrise, audiovizuale, tehnologice;

– obişnuinţa, îndemânarea de a rezolva probleme, de a găsi soluţii ţinând cont de cât mai multe restricţii folosind creativitatea şi intuiţia;

– uşurinţa de a formula judecăţi de valoare şi de a lua decizii proprii, ceea ce  presupune capacitatea de a discerne valorile, de a rezolva conflictele de valori specifice procesului de luare a unei decizii;

– capacitatea de a înţelege lumea contemporană în care trăieşte, cu multiplele ei sfidări faţă de persoane şi colectivităţi pe plan economic, politic, social.

 

Bibliografie

1.Florea, I.C. Trei savanţi iluştri. Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1978.

2.Jinescu, V.V. Elogiu ingineriei .Discurs de recepţie.Editura AGIR, Bucureşti, 2002.

3.Manolea Gh. Bazele cercetării creative , Editura AGIR ,București , 2006

4.Moraru, I. Psihologia creativităţii, vol.I Editura VICTOR, Bucureşti, 1997.

5.Moraru, I. Psihologia creativităţii ,vol.II. Editura VICTOR, Bucureşti, 1998.

 

No Comments »

12 Jan

12.01.2014 După un timp, ficțiunea poate deveni realitate.

Posted in Mesaje transmise catre... on 12.01.14

                  După un timp, ficțiunea poate  deveni realitate.        

Jules Gabriel Verne s-a născut la data  de 8 februarie 1828 în localitatea Nantes, situată în vestul Franței, pe malul  fluviului Loire. În orașul lui funcționa , de aproape 400 de ani, o școală superioară ,  Universitatea,  fondată în 1460.

În 1865 scrie cunoscutul roman de ficțiune , pe vremea aceea, De la Pământ la Lună.  Se terminase războiul  civil  din America. Un grup de americani, la care se asociază și un francez, își propun să lanseze  un proiectil din Florida  spre Lună. Cartea a avut succes. S-au turnat  filme. S-au  montat piese de teatru.

Spre sfârșitul anilor  ’60 , Războiul Rece  era pe sfârșite.

În 1969 , 16 iulie,  a fost lansată   racheta Saturn V de la Centrul Spațial Kennedy  din Florida , care  a scos în spațiul cosmic  nava americană Apollo 11 cu trei oameni la bord. A ajuns pe Lună în 20 iulie. Neil Armstrong    a pășit pe satelitul natural al Pământului , așa cum își imaginase Jules Verne cu aproape 100 de ani în urmă. 

        În 1948 a fost inventat tranzistorul care a fost folosit prima dată pentru realizarea unui aparat auditiv. În 1954 a fost realizat primul aparat de radio complet tranzistorizat.

          Ray Bradbury  s-a născut la data  de 22 august 1920,  în Waukegan, Illinois, Statele Unite ale Americii.În 1953 scrie romanul de ficțiune Fahrenheit 4510  ( temperatura la care se aprinde  hârtia) publicată și în România în 1963 ,apoi și în 2013. Cartea are succes. S-au turnat filme. S-au montat piese de teatru.  Focul ,la Teatrul Național din Iași.

         Romanul tratează  o societate în care valorile au fost răsturnate,sunt negate.Romanul  tratează efectele televiziunii și mass-media , a reclamelor stereotipe difuzate peste tot, inclusiv în mijlocele de transport în comun, a  distracțiilor  facile  dar  care stimulează  secreția adrenalinei asupra oamenilor.    Oamenii  au uitat să se bucure de flori, de iarbă, de ploaie, de prieteni. Oamenii sunt pedepsiți dacă  păstrează cărți. Cărțile   și casele în care au fost ascunse sunt arse.  Mildred Montag, soția eroului principal, Guy Montag, pompier însărcinat cu arderea cărților și a caselor, este dependentă de telenovele, de căștile introduse în urechi, de droguri. Datorită lipsei cărților, a educației oamenilor prin cărți, majoritatea sunt indiferenți la evoluția societății, la deciziile celor care conduc societatea. Mildred Montag își denunță soțul pentru deținerea ilegală  de cărți, sustrase din casele pe care le incendiase. Căpitanul Beatty, pompierul-șef,  colegul  și superiorul direct al lui Guy Montag, altă-dată cititor de cărți, nu ezită să dea foc casei lui Guy Montag, colegul său, după ce acesta fusese denunțat de soția lui, obligându-l pe Guy să-și incendieze propria casă. O scenă de cinism pe care o întâlnim, în alte forme,  în zilele noastre și pe care ziarele și televiziunea ne-o servește sistematic.

         Și totuși, alți oameni au memorat conținutul multor cărți pentru a putea fi transmise din generație în generație.

         Spiritul cărților nu trebuie să dispară !

         Educația oamenilor prin intermediul cărților nu trebuie să dispară !

         Prețuirea, respectul dintre oameni nu trebuie să dispară!

         Valorile trebuie păstrate cu grijă !

        

No Comments »