Blog – Prof. Gheorghe Manolea

„O vorbă înţeleaptă din Orient spune că fiecare om întâlneşte în drumul vieţii  pe aceia pe care trebuie să‐i intâlnească … Dacă însă cineva se jeluieşte că viaţa  nu l‐a răsplătit cu întâlniri bune, să nu‐l credeţi! Mai degrabă el însuşi nu e bun: de aceea nu a fost răsplătit…”

N. M. Karamzin (1766 – 1826) – scriitor şi istoric

Manifestările științifice au istoria lor.

Și Conferința SIELMEN are istoria ei.

Manifestările științifice au una sau mai multe gazde.

SIELMEN este gestionată de trei Unversități, dar areo singură gazdă: Universitatea Tehnică a Moldovei.

Universitatea Tehnică a Moldovei s-a născutdin lupta unor Oamenicu viziune academică.

SIELMEN s-a născut din inițiativa altorOameni cu viziune academică.

Geneza Conferinței

SIELMEN s-a născut din inițiativa unor  Oameni cu viziune academică:Tudor Ambros,

Petru Todos, Lorin Cantemir, Aurel Câmpeanu.

Au trecut mulți ani și detaliile sunt parțial estompate. Iată ce spun doi dintre inițiatori.

Prof.dr.ing.Lorin Cantemir.

Ideile, ca și fructele, se coc în timp. În 1992 s-a desfășurat la Iași Conferința Națională de Acționări Electrice – CNAE’92 la care au participat mai mulți colegi de la Universitatea Tehnică a Moldovei. Printre ei – Petru Todos. Conferința de acționări s-a desfășurat, ca de obicei, într-un climat de înaltă ținută academică dar și de caldă prietenie. La masa festivă Petru (Todos) a avansat propunerea ca următoare ediție CNAE să fie organizată la Chișinău. Impedimentul major- titulatura Conferința Națională. Atunci a ”încolțit” ideea unei Conferințe Internaționale.

Timpul a trecut.

Prof.dr.ing.Aurel Câmpenu

Îmi amintesc că era o zi de iarnă. Ningea liniștit, cu fulgi mari. Eram acasă la Tudor (Ambros) împreună cu Lorin ( Cantemir).Am discutat despre mașini electrice, pasiunea noastră comună,despre fabricarea mașinilor electrice, despre proiectarea mașinilor electrice. Așa am ajuns să discutăm și despre tinerii cu care lucrăm, despre cerințele care începuseră să se pună în fața acestor tineri : participarea la Conferințe internaționale. Și pentru noi, dar mai ales pentru colegii de la Chișinău, taxele de participare erau puternic restrictive. Așa am ajuns la concluzia că am putea organiza o Conferință internațională itinerantă la Chișinău, Iași și Craiova. Am discutat și cu Petru (Todos) , organizator eficient, care a îmbrățișat imediat ideea. Își vedea împlinit un vis mai vechi.Am numit Conferința SIELMEC, Sisteme electromecanice, având în vedere că, atunci, facultatea noastră se numea Facultatea de Electromecanică.

Mai trebuie spus.

În 1991 s-a organizat , la Craiova, Conferința Internațională de Electrotehnică Teoretică și AplicatăICATE ’91. Au venit atunci , la Craiova,profesoriși cercetători din foartemulte țări.

România era o destinație atractivă !

Craiova era o destinație atractivă!

Printre participanți – profesorul Tudor Ambros de la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău. Așadar,profesorulTudor Ambros a fost deschizător aldrumuluiprofesional Chișinău-Craiova. A revenit de mai multe ori la Craiova, la profesorul Aurel Câmpeanu. A venit la Facultatea de Electromecanică dar a fost invitat și în câteva familii. O lecție pe care o învășasem și noi din ”ieșirile europene”.

Multe din întâmplările petrecute la CNAE’92 de la Iași, și legate decolaborarea Craiova-Chișinău, l-auavut ca autor pe profesorul Tudor Ambros.

Trebuie să spun.

Prezența profesorului Petru Todos la CNAE’92 a dat dimensiune și valoare drumului profesional Craiova-Chișinău. 

Îmi amintesc foartebine !

Îmi amintesc foarte bine de ședința finală SIELMEC’97.

Toți gândeam că SIELMEC trebuie să ne reunească din doi în doi ani la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău. Organizatorii au spus simplu ce gândeam toți : SIELMEC’99 se va organiza la Chișinău.

Îmi amintesc de ședințele finale ale Conferințelor SIELMEN: picături de apropiere între stalactite și stalacmite !

SIELMEN – este mai mult decât o Conferință.

SIELMEN – este un Pod  științific între Comunități Academice,între Oameni, construit de câteva generații   și bazat pe prietenii profesionale.

SIELMEN – este un exemplu de parteneriat onest.

Universitatea Tehnică a Moldovei este Gazdă  primitoare pentru cei ce   întăresc Podul științific  numit  SIELMEN.

Hai mai repede, că mă grăbesc!

Într-una din zile am mers să fac cumpărăturile săptămânale la un Supermarket.

Descărcam cumpărăturile în plase și le grupam după categorii, greutate etc. .

Un copil , din cei pe care îi întâlnim uneori în parcările magazinelor, s-a apropiat de mine .

– Îmi dai mie căruciorul?

De regulă răspunsul meu este Nu. De data asta am vrut să i-l dau.

– – Căruciorul nu pot să ți-l dau pentru că nu este al meu, este al magazinului.

– – Păi mie nu-mi trebuie căruciorul. Vreau moneda de 50 de bani.

Ușor descumpănit de sinceritatea brutală a copilului, fără să renunț la decizia de a-i da căruciorul, căutam o replică pe măsură si, probabil,  descarcam mai incet.

Copilul ținea în mână o agrafă special confecționată pentru a elibera moneda din dispozitivul căruciorului fără ca acesta să fie dus la locul de depozitare.

Eu încă nu-i răspunsesem așa că, puțin agasat mi-a spus:

– – Hai mai repede, că mă grăbesc!

La început am râs.

Apoi, reflectând asupra fenomenului, mi-am dat seama că nu este nimic de râs.

Îmi aduc aminte de începuturile acestor practici, transformate, încet-încet , în fenomen social.

Am constatat ,cu această ocazie, unde a ajuns fenomenul .

Îmi imaginez unde vom ajunge!!!!

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care, la vremea lor, nu le-am privit cu indiferență și am reacționat rapid ( atunci eram tânăr).

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care le-am privit cu indiferență ( atunci credeam că este toleranță, dar granița dintre toleranță și indiferență este difuză).

Degeaba mi-a părut rău, mai târziu, că nu am reacționat normal.

Discutia poate fi continuată pe tema…”reacție  normală”.

Să învățăm să reacționăm normal!

Vine vremea când , pentru o clipă, ne oprim din drumul nostru și ne uităm în dreapta , în stânga, în spate, în față. Ne oprim și reflectăm la ce am făcut, la ce putem să facem și la ce trebuie să facem.

Azi, 14.06.2013, s-a inaugurat Podul peste Dunăre : Calafat-Vidin. La Radio Craiova s-a vorbit românește cu accent oltenesc. S-a vorbit românește cu accent bulgăresc. Poate că și la Vidin s-a vorbit bulgărește cu accent românesc.

La 14 iunie 1736 s-a născut Charles Augustin de Coulomb , descoperitorul ” forței electrostatice de atracție sau de respingere”.

Azi 14.06.2013, Conducerea Facultății de Inginerie Electrică (s-au implicat multe persoane) a organizat, în Aula Marius Preda, o festivitate .Fiecare profesor care a împlinit 65 de ani, anul acesta sau în anii care au trecut, a primit câte o Plachetă. Coperțile sunt din pluș albastru. În interior, Placheta, cu o dedicație personalizată , cu un text personalizat , exprimă ”esența ” activității primitorului văzută prin ochii ” dăruitorilor”.

Nu s-a vorbit mult dar s-a vorbit… omenește!

Un gest nobil !

Un prilej pentru a marca o clipă din Istoria Școlii de Electrotehnică din Craiova.

O aplicație în care s-a pus în evidență ” forța de atracție”  din….Electrotehnică!

Grădina botanică este , azi, o instituţie de cultură şi un spaţiu de relaxare pentru populaţie. Ca instituţie de cultură,ca instituţie de cercetare a apărut încă din antichitate , grădina botanică fiind “laboratorul” în care medicii cultivau plantele de care aveau nevoie în tratarea bolnavilor.Apoi ,în perioada Renaşterii, grădinile botanice au fost organizate pe lângă universităţi, pentru studiul ştiinţelor naturale,pentru aclimatizarea speciilor exotice, iar mai nou pentru conservarea speciilor ameninţate cu dispariţia.Se poate spune că o Universitate care are o grădină botanică este o instituţie de nivel mondial. În lume sunt cca 800 de grădini botanice, în înţelesul actual de organizare şi funcţionare, dintre care 9 sunt în România:Arad, Bucureşti, Cluj-Napoca , Craiova,Galaţi, Iaşi, Jibou- Sălaj, Tg.Mureş, Tulcea. Grădina botanică de la Craiova a fost ctitorită de Alexandru Buia, profesor la Facultatea de Agronomie din Craiova.

Simpozion omagial  Radu Voinea. 90 de ani de la nastere

Asociatia Generala a Inginerilor din Romania a organizat Simpozionul omagial  Acad. Radu Voinea. 90 de ani de la nastere. 1923-2010

Directorul Editurii ALMA din Craiova a facut o prezentare emotionanta a omului, profesorului, academicianului Radu Voinea si a adus cateva  dintre cartile  semnate “Radu Voinea”

———————————————————————————————————————————————————————————-

Curs final. O experiență didactică.

1968. Student în anul IV. În anul IV am audiat cursul de Acționări și automatizări electromecanice predat de profesorul Profir Degeratu. Am citit, am studiat cartea ” Acționări electromecanice” , apărută la Editura Didactică și Pedagogică în 1967 și scrisă de Mihai Brașovan. Am obținut o notă bună de la exigentul profesor Profir Degeratu.

1970. Absolvent cu proiectul ” Comanda adaptivă a acționărilor electromecanice”.

1970 Inginer, participant la Conferința naționala a cercurilor științifice studențești, Timișoara. Tema ” Comanda adaptivă a acționarilor electromecanice”. In Comisia de evaluare, reputații profesori : Nicolae Budișan , Constantin Belea. La final, am fost pe podium.

1972 Inginer. Decembrie. Gura Humorului. Școala ( ce am învățat la facultate) m-a ajutat . Am pornit , după câteva momente de emoții profesionale, un ventilator axial VOKD ,cu palele reglate la 45 de grade, antrenat cu un motor sincron pornit în asincron. Mai târziu, ajuns acasă, am aflat, cu bucurie, că …era o premieră.

1977. Martie – teribilul cutremur. Aprilie- concurs sever cu profesorii:Corneliu Ambrozie, Profir Degeratu, Victor Saviuc. Decembrie, 10 decembrie , începe drumul ” acționări electrice, acționări electromecanice”.

Am citit.

Am experimentat în laborator dar și în practica industrială : RELOC, Electroputere, ROSTRAMO Tg. Jiu, RONERA Pitești , PAN GROUP, Panificație Slatina, OLPO Podari, Bere Craiova, CET II, Termocentrala Ișalnița, VALVIO, SUINPROD Caracal, Electromecanica Ploiești, Automatica București ( O! Doamne! Ce bucurie!), EM Lupoaia, Cariera Jilț….

Predau cursul de Acționări electromecanice de mulți ani. În fiecare an mă gândesc  cum să predau acest curs. Ce să adaug nou și la ce să renunț? Ce exemple tehnice să dau pentru a fi convingător? Exemplele personale sunt cele mai convingătoare!!!. Ce asocieri să fac, altele decât cele tehnice, pentru ca studenții să înțeleagă mesajul, să rețină informația? Mereu m-am întrebat dacă am reușit să ating obiectivele didactice pe care mi le-am propus ! Răspunsurile au fost noi exemple , noi asocieri.

În timp , Cursul final a fost, de cele mai multe ori, ultimul curs predat, alteori a fost o sinteză a informațiilor predate.

Timpul înseamnă acumulări, creșteri.

2013.

Anul acesta, Cursul final a fost altceva.

Anul acesta, Cursul final a fost… o experiență didactică în care am îmbinat informația tehnică cu metodologia cercetării, cu inovarea.

Cursul final, intitulat anul acesta ” Despre inovare în acționările electromecanice ” sau ” Cum să privești ansamblul pentru a vedea detaliile” , a fost o ” construcție” realizată prin dialog interactiv cu cei care, în fond, sunt, de mâine, ingineri.Am exemplificat, pentru actionarile electrice, modul in care se pot  obtine solutii tehnice noi, inovative, prin studiul solutiilor existente si eliminarea dezavantajelor acestora.

Anul acesta, Cursul final a fost…o experiența didactică!

Auditoriul a fost , fizic , același – studenții din anul IV – , spiritual , altul.

Sunt mulțumit de rezultatul experienței didactice!

În căutarea lui Marin Sorescu, primăvara.

Am trecut de multe ori prin Bulzești dar nu m-am oprit la casa lui Marin Sorescu situată mai departe de ”linia principală” care duce spre Bălcești, spre Horezu, spre nord.

Într-o sâmbătă de primăvară-mult-așteptată ne-am propus să-l căutăm pe Marin Sorescu în satul lui. Obișnuința drumului mă îndemna să merg tot spre nord, dar ținta este țintă așa că ,în loc să virez la dreapta, pe linia principală, am ținut-o drept înainte. Nu mai fusesem prin Bulzești așa că am redus viteza până la ..mersul la pas. Puțină lume pe uliță. Mai mulți se vedeau prin grădini, pe câmp. Venise primăvara și oamenii o primeau cum se cuvine. Mă uitam după un semn care să-mi spună:

– Ai ajuns. Asta este casa lui Marin Sorescu!

Am văzut un semn care îmi arăta că am ieșit din Bulzești așa că am oprit în fața unui magazin unde o femeie tânără, venită de la oraș, își aștepta cumpărătorii.

– Bună ziua! Caut casa lui Marin Sorescu. Știți unde este?

– Ei, aici sunteți în Săulești. Casa lui Sorescu este în Bulzești, dar nu știu să vă explic unde este. Dadă Mărie, îi spuse unei femei mai în vârstă care plecase cu toporul în mână după ceva lemne, poți să le explici dumneata unde este casa lui Marin Sorescu?

– Păi trebuie să vă întoarceți !Este din-vale de Poliție.

Ne-am întors. Poliția am găsit-o ușor. Avea și semnul de circulație bine cunoscut, avea și steaguri, avea și inscripție vizibilă. Cum drumul urca,” din-vale” însemna, pentru mine, că trebuie să caut casa înainte de Poliție. Greșeală fatală !( polițistul în civil, aflat prin apropiere, m-a luat la rost). Tocmai trecea pe uliță o femeie cu o copilă. Aduceau apă de la fântână. Mi-au ieșit cu plin, cum se spune.  Femeia, amabilă, mi-a arătat casa, mult mai mare decât mă așteptam eu ( etaj și mansardă).Casa este …după Poliție, mai spre deal, la vreo șaizeci de metri de șosea.

– L-am văzut pe domnu’ profesor în grădină. ( era vorba de Ion Sorescu).Are cheile de la casă.

Restul a fost … Primăvară !

Merele nu  cresc toate pe aceeași ramură.

In zilele de 10-11 aprilie s-a desfășurat la Craiova Forumul  Economic Regional Oltenia, Ediția a II-a.

Prima secvență din data de 11 aprilie s-a desfășurat în Sala albastră a Universității din Craiova.

Lume bună.

Lume multă: Ambasadori,de la Ministere , de la Consilii Județene,  de la Primării, de la Unități economice, de la Universitate. Presa ( scrisă, vorbită sau în imagini) – pe măsură.

Anul acesta dezbaterile  pe secțiuni au fost programate simultan în săli diferite.

Secțiunea ”Industrie” a fost programată în Sala mare a Primăriei. Deși nu am primit o invitație oficială din partea organizatorilor, am considerat că este important să particip la aceste discuții.

La 14,30 , ora programată pentru  începerea dezbaterilor , sala era aproape plină. Un procent important , estimat de mine la 20-30% ,  era format din studenți și cadre didactice de la facultățile cu profil ingineresc industrial : Facultatea de Inginerie Electrică, Facultatea de Mecanică, Facultatea de  Automatică, Calculatoare, Electronică.

Consider că prin această prezență numerică, consider că prin participarea conducerilor facultăților ( decani, prodecani, directori de  centre de cercetare) , consider că prin participarea studenților , învățământul și-a demonstrat disponibilitatea de  a se adapta la cerințele mediului industrial, de a se implica în rezolvarea problemelor  inginerești.

Am identificat în sală  Directori sau persoane din conducerea unor  Întreprinderi  industriale.

Mi-am spus în sinea mea că această întâlnire, această ediție a Forumului  organizat la Craiova  poate fi un bun prilej  de a identifica competențe , de a identifica probleme pentru a căror rezolvare să se implice ”toată suflarea”  inginerească din  Oltenia.

Ceva nu a mers! Au lipsit ”dezbaterile. A lipsit….”altă opinie”.

Încet-încet ”industriașii” ,mai mari sau mai mici , au plecat.

M-am convins, din nou, că strategia aplicată de noi ( facultăți, centre de cercetare) de a merge acasă la ”industriași”  dă, în momentul de față, rezultate bune.

Această concluzie m-a liniștit, la început. Totuși lipsa unei  atitudini colective  poate fi  și un rezultat  al educației  , al formării  pe care o asigurăm  în Școli ( nu numai în facultăți)

Aș putea formula și soluții dar soluțiile trebuie să vină ,acum , de la cei care, acum,  au puterea administrativă de a le aplica!