Blog – Prof. Gheorghe Manolea

În aceste zile am urmărit la televizor , la radio sau în presa scrisă evenimentele tragice de la Uricani. S-au evocat alte evenimente tragice petrecute nu de mult la mina Petrila din Valea Jiului. Puţini, din zona noastră, îşi mai amintesc de alte accidente petrecute în minele din Valea Jiului, în minele din România. Eu îmi amintesc de multe accidente miniere. Într-unul, petrecut la mina Paroşeni în în anul 1982, au murit colegi de-ai mei şi asta nu se poate uita. Mineritul este, până la urmă, o meserie ca multe altele, cu greutăţile ei, cu frumuseţile ei. Ion Dezideriu Sârbu, până nu de mult concetăţean cu noi, a descris   cu har şi frumuseţile şi greutăţile mineritului.

            Acum sursele care generează exploziile în mine sunt multiple. La început sursa de aprindere a gazului metan era doar opaiţul care făcea lumină în abataj. Trecerea de la opaiţ la lampa de siguranţă a rămas celebră în metodologia cercetării ştiinţifice.

            Iată o scurtă istorie a iluminatului minier şi a acestei treceri.

Calea ferată  din ţara noastră se confruntă în această perioadă cu multe greutăţi şi cred că , în acest context, este necesar să fie evocate câteva  etape din istoria acestui domeniu de activitate.

Începutul începuturilor.

Pentru a marca începutul istoriei căilor ferate trebuie precizat că prima cale ferată din lume  destinată transportului de călători a fost inaugurată la 15 septembrie 1830, adică acum  aproape  180 de ani, în Anglia. Primul român care a călătorit cu trenul:Petrache Poenaru.La 27 octombrie 1831 linia a fost vizitată de tânărul bursier român Petrache Poenaru, inventatorul stiloului , care, în raportul său oficial, spunea printre altele:”Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…”

Pentru a citi articolul, faceti click aici!

În zilele noastre folosim în mod  obişnuit faxul pentru a transmite documente scrise sau desenate . Mulţi   cred că este o invenţie a ultimilor ani. Şi totuşi …faxul a fost inventat înaintea telefonului.

Primul pas : telegraful electrochimic.

Istoria faxului , o abreviere a cuvântului latin facsimil,   a început în anii 1840 , doar la  câţiva ani de la inventarea telegrafului . Vorbim aici de o perioadă în care curentul electric era generat de baterii. Telegraful folosea  conductori electrici neizolaţi , întinşi de-a lungul liniilor de cale ferată . La staţia de transmisie era montat un întrerupător care închidea şi deschidea circuitul de alimentare a unui electromagnet de la staţia de recepţie . Aici, la recepţie, electromagnetul producea un sunet mai lung sau mai scurt  conform codului Morse, decodificat de operator.

Chiar şi cu aceste mijloace primitive , câţiva inventatori au reuşit să dezvolte un mecanism capabil să transmită imagini şi înregistrări la mare distanţă . Primul dintre ei a fost   scoţianul Alexander Bain  care, în 1843, a înregistrat un brevet de invenţie al unui telegraf electrochimic automat . Invenţia lui Bain se baza pe un proces electrochimic prin care un curent electric trecea printr-o hârtie îmbibată cu o soluţie de potasiu , cauzând o înnegrire a hârtiei în funcţie de intensitatea curentului.

Pentru a citi articolul, faceţi click aici!

Adunarea Generală AGIR 2011.

S-au prezentat următoarele documente:

– Raportul de activitate al Consiliului AGIR pe anul 2010 si Programul cadru de activitate al Asociatiei pe anul 2011

– Raportuleconomico-financiar al AGIR pentru anul 2010 si proiectul de buget pe anul 2011

– Raportul Comisiei de cenzori

Îmi amintesc uneori de profesorii din liceu. Îmi aduc aminte de mulţi dintre ei, în funcţie de context. Îmi aduc aminte de profesoara de fizică, Vlăduţ  Maria. Mică de statură. Tânără, dar aprigă. Îmi aduc  aminte de multe dintre exemplele  pe care ni le dădea pentru a înţelege mai bine  lecţiile de fizică. Spre exemplu influenţa vitezei de curgere  asupra temperaturii  aerului. Au trecut de atunci  aproape  cincizeci de ani, adică o jumătate de secol, dar ţin minte şi acum aceste exemple. Epopeea  fizicii în ţara noastră este legată de profesorul Alexe Marin, născut la Craiova  şi de Emanoil Bacaloglu, autor al primelor lucrări ştiinţifice  româneşti de fizică, matematică şi chimie, organizator  al cercetării ştiinţifice din România.

Pentru a citi articolul faceţi click aici!

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial

pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Axa prioritară 3: „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor”

Domeniul major de intervenţie 3.2: „ Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru

promovarea adaptabilităţii”

Titlul proiectului:  “Flexibilitate organizaţională, funcţională şi de ocupare – condiţii  decisive pentru dezvoltarea economică a întreprinderilor”Cod contract:  POSDRU/81/3.2/S/51194

Beneficiar:       SC BARDROM SECURITY SRL Brăila

Parteneri:        SC ANDIRIVAC SRL Galaţi –  partener 1

                        ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ  – partener 2

                        SC MISO SRL Craiova – partener 3

Omul de care avem nevoie !

Scurtă incursiune în copilăria  lui Spiru Haret

Spiru Haret s-a născut în data  de 15 februarie 1851 la Iaşi. Străbunicii lui au venit   de la sud de Dunăre  pe la 1800, fiind cel mai probabil de  origine aromână, şi s-au stabilit în zona de nord a Moldovei. Tatăl  său, Costache Haret, era condicar la tribunalul „ criminalicesc”  din Iaşi. Mama sa, Smaranda, provenea  din familia Ştefanovici , originară din Bucovina. Boala tatălui său dar şi un conflict la locul de muncă face ca Spiru Haret să înceapă şcoala abia la 15 mai 1859 la Dorohoi. Cu toate acestea, încheie  clasa I-a cu  calificativul „ eminenţie”. Lipsurile materiale obligă familia să plece  şi din Dorohoi ,iar Spiru Haret este încredinţat unei mătuşi şi înscris  la o şcoală situată în  mahalaua Sărăriei din Iaşi. Departe de căldura  familiei, Spiru Haret şi-a găsit în învăţătură dar şi în treburile suplimentare de la şcoală  echilibrul sufletesc. Directorul şcolii îl caracteriza  ca  „ retras   de copiii gâlcevitori şi stând la sfat cu cei buni, liniştit şi tăcut în bancă, răspunzând prompt şi decisiv, vorbind rar şi lămurit când era întrebat din obiectele clasei”.  Unul dintre evenimentele  care l-au marcat  din perioada şcolii primare a  fost inaugurarea Universităţii din  Iaşi, petrecută la data de  26 octombrie 1860, la care a participat şi  domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În acelaşi an pleacă cu mătuşa şi unchiul său la Bucureşti, iar în 1862   devine bursier la colegiul Sf.Sava . Avea 14 ani când , după moartea mamei, în 1865 şi a tatălui, în 1866, preia responsabilitatea  de a avea grijă de fratele şi cele două surori  pe care îi aduce la Bucureşti. Cu toate greutăţile materiale reuşeşte să rămână an de an premiant al clasei şi al colegiului.

Pentru a citi tot articolul, faceti click aici!