Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Am văzut un om fericit.

În urma cu câteva luni  am fost solicitat să fac parte dintr-o  echipă de evaluare a unui tânăr.  Subiectul   pus în discuție  îmi era  cunoscut așa că am acceptat fără să pun  multe  întrebări.  Timpul a trecut repede . Întâlnirea echipei  a fost fixată pentru 21 decembrie 2012.

Locul de întâlnire – departe de Craiova , dar accesibil cu mașina sau cu trenul.

Între timp….

Calendarul Maya arăta….

Trebuie să recunosc  că nu știu ce arăta calendarul Maya, dar presa  bătea moneda pe  sfârșitul lumii în… 22 decembrie 2012.

Prognoza meteo …. Cod galben, apoi cod portocaliu de ninsoare.

Am exclus deplasarea  cu mașina. În drumul de la Craiova spre  locul de  reunire a echipei de evaluare trebuia   să traversez o zonă cunoscută  pentru troienele   care blocheaza  adesea  drumurile de acces, inclusiv  calea ferată.Buzau- Faurei.

Am plecat ,totuși!

A sosit și  momentul  important. Echipa de evaluare a intrat în sală. Tânărul care trebuia evaluat era prezent și  emoționat  peste măsură.

Am avut o strângere de inimă.

S-a trecut repede la esența întâlnirii ,iar cel care ne prezenta munca lui din ultimii ani era sigur pe el, calm, convingător. Era alt om. De fapt , era   el , cel care vroia să arate  că  și-a atins obiectivele pe care și le-a propus dar între timp a descoperit că mai trebuie rezolvate multe. Nu a avut timp să le rezolve dar  știe cum să le rezolve și  știe că poate să le rezolve.

Primul din echipă care și-a spus  opinia a fost tutorele său. M-am uitat tot timpul la tânăr. Tânărul evaluat nu și-a dezlipit privirea  de la tutorele său. La sfârșit acesta a spus:

–          Ai lucrat foarte bine!

Am văzut un om  fericit.

Eu m-am  bucurat  că , în pofida prognozelor înspăimântătoare, am  avut puterea să merg să văd un om fericit.

Mi-am adus aminte de Buzău, orasul unde , intr-o vara calduroasa,   am văzut-o pe Maria Tănase.

Maria Tănase era fericită, atunci când am privit-o eu   (copil de 10 ani) .Tinea în brațe  microfonul  care o lega  de cei care , fascinați, o ascultau cum  povestea  despre pasiunea  ei – cantecul.

Despre limitele omului

Discutam într-o zi cu …

Vroiam să spun că discutam cu un copil, dar îmi dau seama că trebuie să spun că ….discutam într-o zi cu un om. Discutam despre un test de evaluare  la limba romana  la care nu a scris ultimul subiect: dialog cu un personaj  literar îndrăgit.

–          Am vrut să scriu  un dialog cu Nică a Petrei, spunea omul cu care discutam. Am început să scriu  dar am renunțat.

Apoi mi-a povestit cu lux de amănunte dialogul pe care vroia să-l scrie de parcă îl recitea a nu știu-câta-oară.Dialogul  era simplu. Nică îi povestea câte o frântură din ”La cireșe”, după care se oprea, iar el, omul, ca să-l stimuleze  să continue, îi spunea  doar:

–          Și…?,

după care Nică continua povestea scrisă cu har de Ion Creangă.

–          Frumos dialogul, mie îmi palce, dar nu înțeleg  de ce nu l-ai scris.

–          Vezi !, mi-a răspunsul omul. Fiecare om are o limită a lui.

–          Nu înțeleg ce vrei să spui !, i-am răspuns eu.

–          Păi, imaginează-ți că un om vrea să urce o scară. Urcă o treaptă , urcă două, urcă mai multe. Mai vrea să urce o treaptă dar  ceva îl oprește.  Nu știe ce îl oprește, Atunci omul se  întoarce la ultima treaptă urcată. Asta este limita lui.

Spiru Haret, reformator al învăţământului românesc.

Omul de care avem nevoie !

Scurtă incursiune în copilăria  lui Spiru Haret

Spiru Haret s-a născut în data  de 15 februarie 1851 la Iaşi. Străbunicii lui au venit   de la sud de Dunăre la începutul secolului XIX, adică pe la 1800, fiind cel mai probabil de  origine aromână, şi s-au stabilit în zona de nord a Moldovei. Tatăl  său, Costache Haret, era condicar la tribunalul „ criminalicesc”  din Iaşi. Mama sa, Smaranda, provenea  din familia Ştefanovici , originară din Bucovina. Boala tatălui său dar şi un conflict la locul de muncă face ca Spiru Haret să înceapă şcoala abia la 15 mai 1859 la Dorohoi. Cu toate acestea, încheie  clasa I-a cu  calificativul „ eminenţie”. Lipsurile materiale obligă familia să plece  şi din Dorohoi ,iar Spiru Haret este încredinţat unei mătuşi şi înscris  la o şcoală situată în  mahalaua Sărăriei din Iaşi. Departe de căldura  familie, Spiru Haret şi-a găsit în învăţătură dar şi în treburile suplimentare de la şcoală  echilibrul sufletesc. Directorul şcolii îl caracteriza  ca  „ retras   de copiii gâlcevitori şi stând la sfat cu cei buni, liniştit şi tăcut în bancă, răspunzând prompt şi decisiv, vorbind rar şi lămurit când era întrebat din obiectele clasei”. Unul dintre evenimentele  care l-au marcat  din perioada şcolii primare a  fost inaugurarea Universităţii din  Iaşi, petrecută la data de  26 octombrie 1860, la care a participat şi  domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În acelaşi an pleacă cu mătuşa şi unchiul său la Bucureşti, iar în 1862   devine bursier la colegiul Sf.Sava . Avea 14 când , după moartea mamei, în 1865 şi a tatălui, în 1866, preia responsabilitatea  de a avea grijă de fratele şi cele două surori  pe care îi aduce la Bucureşti. Cu toate greutăţile materiale reuşeşte să rămână an de an premiant al clasei şi al colegiului.

Student la  matematică în Bucureşti.

Încă din vremea liceului a  fost atras de astronomie, iar frumuseţea matematicii a descoperit-o aproape singur  conspectând  din cărţile recomandate la şcoală. Deşi a demonstrat aptitudini şi pentru disciplinele umaniste, în 1869  s-a înscris la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti. Greutăţile financiare îl obligă să predea, ca profesor de matematică, la Seminarul Central şi să cunoască astfel  direct  punctele slabe din organizarea învăţământului  românesc de la acea vreme. Mai mult, contribuie la completarea  lipsei de manuale didactice prin  publicarea, în 1873,  a  unui „ Curs de trigonometrie” şi o traducere  a  cărţii „ Elemente de astronomie”, vechea lui  pasiune din liceu. Aceste contribuţii, cunoscute  şi de  Titu Maiorescu,  ajuns  Ministru al instrucţiunii publice, îi facilitează obţinerea unei burse de studii la Paris, în 1874. Drumul spre Paris a început pe peronul Gării Filaret, inaugurată cu doar cinci ani în urmă, o dată cu darea în funcţiune a liniei ferate Bucureşti-Giurgiu.

Student şi doctorand la  Sorbona.

Şi aici lipsurile materiale l-au însoţit , mai ales că o parte din bursă i-o trimitea surorii sale Ana –Nina , acum studentă la Iaşi. A suportat uşor  aceste lipsuri pentru că a descoperit aici  domenii de studiu care îl atrăgeau în mod deosebit dar şi  pe secretarul facultăţii de ştiinţe, Charles Philippon,  a cărui fiică, Féline, era căsătorită  la Craiova cu Nicolae Gloveanu. În această atmosferă a obţinut licenţa în matematici la 3 iulie 1875 şi licenţa în ştiinţe fizice la 2  august 1876 dar a urmat şi „ Şcoala de înalte studii” unde se predau cursuri cu caracter aplicativ. Mai mult, audiind cursul de mecanică cerească , predat de profesorul Victor Puiseaux, s-a hotărât să-şi  concretizeze şi visul de a  elabora o teză de doctorat pe tema „ Asupra invariabilităţii marilor axe  ale orbitelor planetare”. Aşa se face că în 30 ianuarie 1878 are loc susţinerea festivă, Spiru Haret devenind   primul străin şi , evident, primul român doctor în matematici  la Sorbona , iar teza sa privind  instabilitatea sistemelor planetare a fost  citată  în lucrările de specialitate până în zilele noastre. Vestea despre succesul lui Spiru Haret  a ajuns în ţară  pe cale oficială prin scrisoarea  Decanului de ştiinţe  din Paris adresată Ministrului  Instrucţiunii Publice, Gheorghe Chiţu. Încărcătura emoţională  trebuie legată de faptul că în 1877  Principatele Române îşi cuceriseră , cu jertfe umane, Independenţa. Deşi Universitatea din Grenoble i-a oferit un post de profesor, Spiru Haret a decis să se întoarcă în ţară deoarece venise în Franţa cu o bursă  oferită de ţara sa dar şi pentru că  obţinerea Independenţei oferea intelectualilor perspective  atractive.

Profesor  la Universitatea din Bucureşti.

În martie 1878 a revenit în ţară şi a fost numit profesor  la disciplina „Mecanică raţională”. Avea 27 de ani .Doi ani mai târziu devine Membru Corespondent al Academiei Române. Un pedagog excelent. Demonstraţia era construită simultan la tablă şi pe caietele studenţilor. Urmărea  reacţiile auditoriului şi se adapta la puterea de înţelegere a acestuia. Completa demonstraţia cu aplicaţia practică.  Pentru el era clar  că  pregătirea din liceu nu le permitea studenţilor să urmărească un curs universitar de ţinută. Probabil că şi-a amintit  de experienţa lui de elev, experienţă în care şcoala  a suplinit familia. Sigur şi-a amintit de experienţa lui de profesor la Seminarul Central din Bucureşti. Şi-a expus cu fermitate punctul de vedere. Ministerul Instrucţiunii Publice  a remarcat competenţa lui Spiru Haret  şi i-a încredinţat misiunea de a inspecta  şcolile medii din Moldova. În Rapoartele întocmite  critica  accentul pus pe memorare în procesul de învăţământ, remarca  slaba pregătire pedagogică a profesorilor  atraşi spre politică, remarca lipsa profesorilor luminaţi, pasionaţi de meserie. Iată ce scria Spiru Haret în Raportul publicat în data de  10 decembrie 1884: „ Pentru a organiza şi a conduce învăţământul într-un stat trebuie mai întâi a se defini cu preciziune trebuinţele pe care e vorba ale satisface şi mijloacele  de care se dispune pentru aceasta atît în bani cît şi în oameni”. Efectul publicării acestui Raport a fost mutarea discuţiilor privind Reforma învăţământului din cercul politicienilor , în faţa opiniei publice.

Ministru al Instrucţiunii  Publice

Ca urmare a competenţei profesionale şi a spiritului de corectitudine, este numit  în februarie 1885 Secretar  general al Ministerului instrucţiunii, ministru fiind D.A.Sturdza. Într-o atmosferă ostilă , Spiru Haret a elaborat un Proiect de reformă depus la biroul Adunării Deputaţilor la 24 ianuarie 1886.Lupta a fost grea. Au căzut Miniştrii. Au căzut Guverne. Nici Reforma nu a trecut. În martie 1897 Spiru Haret a fost numit Ministru. Reacţiile adverse au fost extrem de virulente, dar el era conştient de  trăinicia convingerilor sale. Mai mult, în intervalul scurs  Proiectul fusese supus dezbaterii publice ,iar observaţiile corpului didactic erau consistente. Noul Proiect prevedea gimnaziul unic, divizarea cursului superior de liceu în secţiile clasică, reală şi modernă, iar cunoştinţele predate trebuiau să asigure dobândirea unui orizont cultural larg, care să ţină seama de trebuinţele societăţii româneşti. A fost introdusă calitatea de „profesor diriginte”. Îmbina exigenţa cu obiectivitatea examinării. Era îmbunătăţită remunerarea profesorilor. Universităţile trebuiau să aducă un aport original la progresul ştiinţei.În 23 martie 1898 Proiectul a devenit Lege. Acesta a fost doar începutul, dar efectele s-au simţit multă vreme, până când…..

Piatra de incercare : audienta!

Luni, 12.11.12, am asistat la lansarea unui nou post de televiziune la Craiova-  DIGI 24 HD.Cei implicati au promis “stiri corecte” si decente.Eu ii cred , dar imi pun intrebarea care  sunt sursele de evenimente din care sa se extraga  stiriile. In urma cu un an ,11.11.12, s-a inaugurat un Institut de cercetari. De atunci nu am mai auzit stiri despre evenimente similare. Desigur, si la Ford s-a intamplat un eveniment, dar il asteptam de atata vreme  incat  eu l-am perceput ca  pe o promisiune onorata cu intarziere.

Si totusi, evenimente care sa prezinte interes se petrec.Evenimentele le producem noi.  Cei in mijlocul carora traiesc si muncesc produc multe  evenimente pozitive. Nu toate evenimentele  pozitive produc senzationalul si de aceea  nu sunt mediatizate.

Nu toate evenimentele pozitive  produc senzationalul care  face …audienta.

Aceasta este piatra de incercare pentru  noul post de televiziune- audienta!

Ii doresc  postului  de televiziune DIGI 24 HD Craiova  sa  faca audienta cu evenimente pozitive !

10 noiembrie – 125 de ani de la nașterea Elizei Leonida-Zamfirescu,prima femeie inginer din Europa

În istoria omenirii sunt cunoscute multe femei celebre.Au fost regine,împărătese, scriitoare, misionare.Cunoaştem multe femei celebre din sport, din teatru, din film, din artă.Ştim despre multe femei eroine,care s-au jertfit pentru libertate ,pentru dreptate.Aparent,în ştiinţă, în inginerie sunt mai puţine femei celebre.Este doar o aparenţă. Iată un exemplu de femeie celebră în Europa şi născută în România.

Eliza Leonida-Zamfirescu s-a născut la data de 10 noiembrie 1887  la Galaţi. Tatăl său, Anastase Leonida,  ofiţer de armată şi  mama sa , Matilda Gill,  fiica unui inginer de origine franceză, s-au ocupat atent de creşterea  celor 11 copii, patru fete şi 7 băieţi, şi de educaţia celor opt care au ajuns la maturitate şi care au fost, fiecare în felul său, modele de intelectuali români de la începutul secolului XX : în inginerie, în medicină, în artă, în învăţământ. Eliza a fost al cincilea copil al familiei Leonida.

Un vis care trebuia să devină realitate.

Facultatea de Inginerie Electrica

Departament  Electromecanică. Mediu                și Informatică Industrială

Prof.dr.ing.Gheorghe Manolea

Anul universitar 2012-2013,

Semestrul I

PROGRAMAREA  CONSULAȚIILOR

Prof.dr.ing.Gheorghe Manolea

Premiul Nobel – împliniri  şi aspiraţii  româneşti sau Cultura Recunoştinţei

Ne place să ne mândrim cu rezultatele obţinute de membrii familiei din care facem parte. Extrapolând noţiunea de familie la naţiune se poate face aceiaşi afirmaţie: ne place să ne mândrim cu rezultatele obţinute de un român fie că este sportiv, fie că este artist, fie că este inventator, fie că este om de ştiinţă. Deşi  doar câţiva  români  au primit  Premiul  Nobel, aceştia s-au format la şcolile româneşti, iar acest aspect trebuie cunoscut şi recunoscut.