Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Orice problemă are o soluție !

Cu aproape trei luni în urmă am fost invitat să particip la susținerea Tezei de doctor habilitat elaborată de d-l conf.dr.Viorel Bostan de la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău.

S-a fixat și data :20 decembrie 2013.

Numai că, între timp,  s-a produs  o  întâmplare   nedorită care, prin efectele sale, m-a adus în situația de a nu mai putea da curs invitației.Totuși vroiam să particip la acest eveniment.

Ce să fac!Ce să fac!

Am discutat cu colegii de la Chișinău.

După câteva zile am primit un răspuns: ”  În Republica Moldova, începând cu 1.09.2013, susţinerea tezelor se efectuează on-line…..”

Orice problemă  are o soluție!

Așa că am participat, on-line, la susținerea Tezei de doctor habilitat.

În cuvântul meu am spus:

”Stimați colegi,

Mai întâi îmi exprim mulțumirea profesională pentru că am putut participa la un astfel de eveniment științific.

În al doilea rând ,subliniez satisfacția personală că, în relația mea cu Universitatea Tehnică a Moldovei , am reușit, de mai multe ori în ultimii 15 ani, să depășesc piedicile fizice sau formale care au apărut în colaborarea dintre Universitatea din Craiova și Universitatea Tehnică a Moldovei,  dintre mine și profesorii de la Chișinău.

Vă mulțumesc dumneavoastră, colegilor de la Chișinău, pentru deschiderea demonstrată și pentru implicarea fără rezerve pentru ca…. orice problemă să aibă o soluție ”

Apoi ,evenimentul s-a desfășurat…normal! A durat  4 ore. S-a vorbit de la Chișinău. S-a vorbit din Florida. S-a vorbit, puțin, din Viena.

Am vorbit și eu  de la Craiova:

Având în vedere preocupările mele din domeniul teoriei și practicii cercetării, am analizat Teza d-lui dr.Viorel Bostan din punct de vedere metodologic și doresc să subliniez  următoarele aspecte care  caracterizează lucrarea prezentată.

            În primul rând faptul că actualitatea temei este particularizată pe două planuri:

–          planul economic, cerința socială, prin care se asigură aplicarea rezultatelor;

–          planul științifici prin care se asigură obținerea  unor rezultate competitive în timp din punct al valorii profesionale și al costurilor de cercetare.

Al doilea aspect metodologic este legat de alegerea domeniului real al vitezei vântului la care turbina trebuie să funcționeze eficient. Autorul numește rezultatul cercetării

 ”Rotor aerodinamic cu factor de performanță  adaptat la sursa de generare a energiei”  . Eu fac o analogie cu teoria sistemelor și îl numesc ”Rotor aerodinamic adaptiv  sau autoadaptiv”. Din punct de vedere metodologic această abordare înseamnă analogie cu soluțiile din natură, mai precis cu zborul unei păsări care, prin forma aripilor, își reduce singură viteza la aterizare.

            Al treilea aspect metodologic este legat de instrumentele utilizate pentru efectuarea cercetării:

–          instrumentul matematic, care asigură  vederea de sus, vederea de ansamblu;

–          instrumentul virtual – simularea numerică – prin care se asigură vizibilitatea soluțiilor oferite de instrumentul matematic. Ca să fiu mai plastic îl compar cu o substanță de contrast , folosită de medici, pentru a vizualiza circulația sângelui în corpul uman, altfel invizibilă pentru un privitor extern;

–          instrumentul fizic sau modelul fizic prin care, de regulă, cercetătorul se ancorează în realitatea cotidiană.

În final țin să subliniez modul în care autorul a aplicat metoda deductivă , pornind de la modele generale, pe care le-a particularizat , ca un adevărat inginer experimentat, pentru cazul turbinelor eoliene și al turbinelor hidraulice.

Așadar, din punctul meu de vedere, Teza de abilitare analizată demonstrează calitățile de cercetător ale autorului , capabil să identifice o problemă tehnică, să găsească soluția problemei și să o aplice, îmbinând eficient munca individuală cu munca în echipă.

20.12.2013 Craiova

 Karol Saal

În 4 octombrie 2012 s-a desfășurat la Suceava Conferința Națională de Acționări Electrice, ediția a XVI-a. Am prezentat în Plen lucrarea ” CNAE Conferință profesională ,cu Istorie scrisă de Oameni timp de 40 ani” Am povestit acolo despre mai mulți oameni care au construit Școala de Acționări electrice din România. Printre ei: Karol Saal.

În lucrarea evocată scriam:

S-a născut în satul Lipcani din judeţul Bistriţa-Năsăud, la data de 25 aprilie 1929. În perioada 1944-1947 a fost elev al Gimnaziului teoretic din Bistriţa pe care l-a absolvit în 1947. În perioada 1947-1952 a fost student al Facultăţii de Electrotehnică, Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iaşi. Deşi era încă student, în perioada 1950-1951, a funcţionat ca asistent la catedra de Maşini electrice. Timp de zece ani, între 1951 şi 1961 a funcţionat ca inginer în domeniul proiectării instalaţiilor electrice în Bucureşti, Sibiu şi Braşov. Din 1958 până în 1961 a funcţionat în calitate de cadru didactic asociat la catedra de Fizică a Institutului Politehnic din Braşov, înfiinţat în 1953. Din 1961 devine titular la Catedra de Electrotehnică, iar din 1968 până în 1987 a fost profesor la catedra de Acţionări Electrice. În 1968 a obţinut titlul de doctor inginer, avându-l conducător de doctorat pe profesorul Nicolae Boţan. A plecat în Germania, unde locuieşte şi în prezent. În perioada 1992-1994 a fost încadrat ca profesor la FH Regensburg, Germania, Facultatea de Electrotehnică, Catedra de maşini electrice.

Din 1970 a devenit conducător de doctorat în domeniul acţionărilor electrice şi a condus 25 de teze la Universitatea din Braşov şi la Universitatea Tehnică din Dresda.

A scris, în colaborare, mai multe manuale de acţionări electrice , printre care Sisteme de acţionare electrică. Determinarea parametrilor de funcţionare, Bucureşti, Editura Tehnică, 1981. A scris circa 75 de articole şi lucrări comunicate la manifestări ştiinţifice.

L-am cunoscut pe profesorul Saal Karol. Am scris împreună un articol: Modelul termic şi curbele limită termice statorice ale motoarelor asincrone trifazate, publicat în Revista Electrotehnica nr. 2, 1986.

            L-am cunoscut pe profesorul Saal Karol. Apăruseră calculatoarele personale de tipul HC la care programele erau salvate pe casete audio. Am petrecut ore bune în apartamentul domniei sale din Braşov discutând despre cum pot fi utilizate calculatoarele în acţionările electrice.

In ultimele zile am pus ordine în documente mai  vechi și am dat peste câteva scrisori primite de la profesorul Karol Saal.Printre ele una datată ”Brașov, 15 mai 1985” și în care dă câteva detalii legate de apariția articolului scris de noi pentru Revista Electrotehnica.

” Dragă și stimate tovarășe Manolea,

Pe la sfârșitul lunii aprilie am fost la redacția Revistei EEA- Electrotehnica, corecând șpaltul unui articol din nrumărul 4. Cu această ocazie am verificat intrarea în redacție a articolului trimis de noi care, probabil , o să apară cam târziu, pe la sfârșitul anului, fiindcă numărul din octombrie va fi dedicat aniversării a 25 de ani a ICPE-ului.

Cum cine spune A, spune și B, ne-am înscris la sesiunea ICPE-ului ”Electrotehnica.Probleme actuale ale progresului tehnicȚ , târziu, mai precis azi că  târziu am primit invitațiile. Va avea loc tot în octombrie.Trimit alăturat o copie a rezumatului trimis. Ideea cu folosirea curbelor limită termice statorice pentru verificarea puterii motorului  de acționare, fabricat pentru S1 și folosit în alte servicii, a fost foarte bună.Peste vreo cîteva săptîmâni am să vă trimit o primă redactare a lucrării ( nu știu dacă este limitat volumul ei, asta vom vedea ulterior), ca să o vedeți, să mai completați ce va mai fi posibil și să o trimitem apoi sub formă definitivă la ICPE.Lucrarea în extenso se cere pînă la 1 iulie a.c.

            În rest nimic nous pe la noi ; sînt prins și în comisia de examen de stat și la admitere cît și la un bacalaureat.

            Cu cele mai bune urări de sănătate și prosperitate întregii  familii,

Saal”

            Poate fi un exemplu de …corespondență profesională din acei ani.

Manifestările științifice au istoria lor.

Și Conferința SIELMEN are istoria ei.

Manifestările științifice au una sau mai multe gazde.

SIELMEN este gestionată de trei Unversități, dar areo singură gazdă: Universitatea Tehnică a Moldovei.

Universitatea Tehnică a Moldovei s-a născutdin lupta unor Oamenicu viziune academică.

SIELMEN s-a născut din inițiativa altorOameni cu viziune academică.

Geneza Conferinței

SIELMEN s-a născut din inițiativa unor  Oameni cu viziune academică:Tudor Ambros,

Petru Todos, Lorin Cantemir, Aurel Câmpeanu.

Au trecut mulți ani și detaliile sunt parțial estompate. Iată ce spun doi dintre inițiatori.

Prof.dr.ing.Lorin Cantemir.

Ideile, ca și fructele, se coc în timp. În 1992 s-a desfășurat la Iași Conferința Națională de Acționări Electrice – CNAE’92 la care au participat mai mulți colegi de la Universitatea Tehnică a Moldovei. Printre ei – Petru Todos. Conferința de acționări s-a desfășurat, ca de obicei, într-un climat de înaltă ținută academică dar și de caldă prietenie. La masa festivă Petru (Todos) a avansat propunerea ca următoare ediție CNAE să fie organizată la Chișinău. Impedimentul major- titulatura Conferința Națională. Atunci a ”încolțit” ideea unei Conferințe Internaționale.

Timpul a trecut.

Prof.dr.ing.Aurel Câmpenu

Îmi amintesc că era o zi de iarnă. Ningea liniștit, cu fulgi mari. Eram acasă la Tudor (Ambros) împreună cu Lorin ( Cantemir).Am discutat despre mașini electrice, pasiunea noastră comună,despre fabricarea mașinilor electrice, despre proiectarea mașinilor electrice. Așa am ajuns să discutăm și despre tinerii cu care lucrăm, despre cerințele care începuseră să se pună în fața acestor tineri : participarea la Conferințe internaționale. Și pentru noi, dar mai ales pentru colegii de la Chișinău, taxele de participare erau puternic restrictive. Așa am ajuns la concluzia că am putea organiza o Conferință internațională itinerantă la Chișinău, Iași și Craiova. Am discutat și cu Petru (Todos) , organizator eficient, care a îmbrățișat imediat ideea. Își vedea împlinit un vis mai vechi.Am numit Conferința SIELMEC, Sisteme electromecanice, având în vedere că, atunci, facultatea noastră se numea Facultatea de Electromecanică.

Mai trebuie spus.

În 1991 s-a organizat , la Craiova, Conferința Internațională de Electrotehnică Teoretică și AplicatăICATE ’91. Au venit atunci , la Craiova,profesoriși cercetători din foartemulte țări.

România era o destinație atractivă !

Craiova era o destinație atractivă!

Printre participanți – profesorul Tudor Ambros de la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău. Așadar,profesorulTudor Ambros a fost deschizător aldrumuluiprofesional Chișinău-Craiova. A revenit de mai multe ori la Craiova, la profesorul Aurel Câmpeanu. A venit la Facultatea de Electromecanică dar a fost invitat și în câteva familii. O lecție pe care o învășasem și noi din ”ieșirile europene”.

Multe din întâmplările petrecute la CNAE’92 de la Iași, și legate decolaborarea Craiova-Chișinău, l-auavut ca autor pe profesorul Tudor Ambros.

Trebuie să spun.

Prezența profesorului Petru Todos la CNAE’92 a dat dimensiune și valoare drumului profesional Craiova-Chișinău. 

Îmi amintesc foartebine !

Îmi amintesc foarte bine de ședința finală SIELMEC’97.

Toți gândeam că SIELMEC trebuie să ne reunească din doi în doi ani la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău. Organizatorii au spus simplu ce gândeam toți : SIELMEC’99 se va organiza la Chișinău.

Îmi amintesc de ședințele finale ale Conferințelor SIELMEN: picături de apropiere între stalactite și stalacmite !

SIELMEN – este mai mult decât o Conferință.

SIELMEN – este un Pod  științific între Comunități Academice,între Oameni, construit de câteva generații   și bazat pe prietenii profesionale.

SIELMEN – este un exemplu de parteneriat onest.

Universitatea Tehnică a Moldovei este Gazdă  primitoare pentru cei ce   întăresc Podul științific  numit  SIELMEN.

Despre frumusețe.

Două familii locuiau în case învecinate.

O familie avea o fată, Ana, aproape o domnișoară. Nu era foarte frumoasă , unii spuneau chiar că este urâtă de tot,dar cânta cu dăruire la pian. Cânta cu plăcere.

Cealaltă familie avea un băiat, aș putea spune un băiețel pentru că nu mergea încă la școală.

Cele două familii se întâlneau destul de des, se vizitau adesea.

Într-o seară au mers la un concert susținut de vecina Ana.

Cânta, așa cum făcea de obicei, cu dăruire.

La un moment dat, în timpul concertului, băiețelul s-a aplecat spre mama lui și i-a șoptit :

– Ce frumoasă este Ana !

Oamenii sunt frumoși , dacă le descoperim calitățile !

Hai să căutăm calitățile celor din jurul nostru !

Detaliile pot schimba, uneori, imaginea de ansamblu.

Detaliile sunt uitate primele. E bine să notăm detaliile.

În luna august 1976 am făcut parte dintr-un grup de tineri care au beneficiat de o excursie , organizată de Biroul de Turism pentru Tineret BTT, în SUA. Mai fusesem în Cehoslovacia și Ungaria. America era altceva așa că mi-am pregătit un carnețel în care să notez cât mai multe.

Am notat, am scris esențialul. Erau atât de multe noutăți încât abia reușeam să le percep. Multe nu le-am înțeles atunci. Am considerat , atunci, că dacă notez elementele generale ale unui eveniment îmi voi aminti, mai apoi, detaliile.

Am constatat, peste ani, că multe detalii s-au șters din memoria mea. Mi-a părut rău, dar era prea târziu pentru refacerea detaliilor din acea remarcabilă experiență de viață. Eram în august 1976 ,iar eu am vizitat atunci Washington, Arlington , Dallas, Austin, El Paso, Chihuahua ( Mexic) , New York.

Mai apoi , în deplasările pe care le-am făcut, am notat mai mult, am fotografiat mai mult.

Pregătesc un articol despre Conferința SIELMEN. Prima ediție a fost în 1997. Se organizează din doi în doi ani. Am participat la toate edițiile.

Pentru unul dintre subcapitole – Geneza Conferinței – am făcut apel la… inițiatori.

Unul dintre ei și-a adus aminte de un detaliu la care am fost și eu martor dar pe care l-am legat de alte evenimente.

Am regăsit acest detaliu într-un document scris.

Acest detaliu schimbă substanțial imaginea despre … Geneza Conferinței.

Ce elev, am perceput Întâmplarea de la 23 August 1944 așa cum ne-a fost prezentată la școală.

În ultimii ani au fost accesibile și alte detalii care schimbă esențial imaginea mea despre 23 august 1944.

Unul dintre asistenții lui Luigi Galvani a notat un detaliu care a deschis drumul spre curentul electric, spre ”epoca energiei electrice”

În acest context vă îndemn să notați detaliile din viața cotidiană. Aceste detalii sunt esențiale pentru imaginea care va fi percepută de generațiile viitoare despre ”epoca noastră” , cu multe noutăți pe care abia reușim să le percepem, iar pe multe nu le înțelegem.

”Adevărul are o singură față” dar , din păcate, este reflectat de multe fațete care ascund fața…adevărată.

Hai mai repede, că mă grăbesc!

Într-una din zile am mers să fac cumpărăturile săptămânale la un Supermarket.

Descărcam cumpărăturile în plase și le grupam după categorii, greutate etc. .

Un copil , din cei pe care îi întâlnim uneori în parcările magazinelor, s-a apropiat de mine .

– Îmi dai mie căruciorul?

De regulă răspunsul meu este Nu. De data asta am vrut să i-l dau.

– – Căruciorul nu pot să ți-l dau pentru că nu este al meu, este al magazinului.

– – Păi mie nu-mi trebuie căruciorul. Vreau moneda de 50 de bani.

Ușor descumpănit de sinceritatea brutală a copilului, fără să renunț la decizia de a-i da căruciorul, căutam o replică pe măsură si, probabil,  descarcam mai incet.

Copilul ținea în mână o agrafă special confecționată pentru a elibera moneda din dispozitivul căruciorului fără ca acesta să fie dus la locul de depozitare.

Eu încă nu-i răspunsesem așa că, puțin agasat mi-a spus:

– – Hai mai repede, că mă grăbesc!

La început am râs.

Apoi, reflectând asupra fenomenului, mi-am dat seama că nu este nimic de râs.

Îmi aduc aminte de începuturile acestor practici, transformate, încet-încet , în fenomen social.

Am constatat ,cu această ocazie, unde a ajuns fenomenul .

Îmi imaginez unde vom ajunge!!!!

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care, la vremea lor, nu le-am privit cu indiferență și am reacționat rapid ( atunci eram tânăr).

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care le-am privit cu indiferență ( atunci credeam că este toleranță, dar granița dintre toleranță și indiferență este difuză).

Degeaba mi-a părut rău, mai târziu, că nu am reacționat normal.

Discutia poate fi continuată pe tema…”reacție  normală”.

Să învățăm să reacționăm normal!

Vine vremea când , pentru o clipă, ne oprim din drumul nostru și ne uităm în dreapta , în stânga, în spate, în față. Ne oprim și reflectăm la ce am făcut, la ce putem să facem și la ce trebuie să facem.

Azi, 14.06.2013, s-a inaugurat Podul peste Dunăre : Calafat-Vidin. La Radio Craiova s-a vorbit românește cu accent oltenesc. S-a vorbit românește cu accent bulgăresc. Poate că și la Vidin s-a vorbit bulgărește cu accent românesc.

La 14 iunie 1736 s-a născut Charles Augustin de Coulomb , descoperitorul ” forței electrostatice de atracție sau de respingere”.

Azi 14.06.2013, Conducerea Facultății de Inginerie Electrică (s-au implicat multe persoane) a organizat, în Aula Marius Preda, o festivitate .Fiecare profesor care a împlinit 65 de ani, anul acesta sau în anii care au trecut, a primit câte o Plachetă. Coperțile sunt din pluș albastru. În interior, Placheta, cu o dedicație personalizată , cu un text personalizat , exprimă ”esența ” activității primitorului văzută prin ochii ” dăruitorilor”.

Nu s-a vorbit mult dar s-a vorbit… omenește!

Un gest nobil !

Un prilej pentru a marca o clipă din Istoria Școlii de Electrotehnică din Craiova.

O aplicație în care s-a pus în evidență ” forța de atracție”  din….Electrotehnică!

Gheorghe Lazăr – fondatorul învăţământului în limba română.

Despre şcoală , despre reformarea şcolii se vorbeşte şi se scrie mult azi. Slujtorii şcolii de azi aplică soluţii sugerate sau impuse. În vremea fanarioţilor învăţământul se făcea în limba greacă , era accesibil numai celor cu dare de mână, iar cei ce deţineau puterea imitau tot ceea ce era străin. Acestea erau condiţiile când, un ardelean, Gheorghe Lazăr, a întemeiat învăţământul cu predare în limba noastră.

La şcoala din satul natal.

Gheorghe Lazăr s-a născut la data de 5 iunie 1779 în localitatea Avrig , situată la 25 km de Sibiu, mergând înspre Braşov, şi atestată documentar încă din 1364.Părinţii săi, Gheorghe şi Mărie Lăzăroaie, ţărani înstăriţi, vroiau ca fiul lor să devină preot în sat, aşa cum doreau mulţi săteni din acea vreme. Avea nouă ani când a început Şcoala primară în Avrig , avându-l ca dascăl pe Ioan Barac cu care a păstrat legătura mulţi ani. S-a dovedit un elev eminent , aşa că învăţătorul şi preotul din sat, Ioan Racotă, îl îndeamnă să continuie învăţătura la Gimnaziul Piariştilor din Cluj pe care l-a absolvit în 1806.

Elev şi meditator.

Doar în primul an a obţinut calificativul bine, apoi a fost declarat în fiecare an “eminent”. Menţionez că Ordinul piarist este un ordin călugăresc romano-catolic înfiinţat cu scopul de a educa tineretul în spirit religios. Şcoala piaristă din Cluj a fost înfiinţată la data de 7 iunie 1776.

În a doua parte a studiilor , numite şi gimnaziul superior, şi-a îndreptat atenţia în special asupra filozofiei şi dreptului.Pentru a se întreţine a dat lecţii particulare fiului unei familii de intelectuali din Cluj, Gyulay Khun. Aici a avut acces la o bibliotecă bogată dar a întâlnit şi alţi intelectuali ai vremii printre care Samuel Crişianul, profesor de logică. Datorită condiţiilor materiale,aproape doi ani, între 1801 şi 1802 , a studiat la Gimnaziul Piariştilor din Sibiu, perioadă în care Consistoriul din Sibiu, având în vedere calităţile sale, l-a selecţionat pentru a deveni propovăduitor al catolicismului. După absolvirea gimnaziului a primit o bursă de 200 florini pe an şi a plecat la Viena pentru a studia teologia cu cei mai renumiţi profesori.

Student la Viena.

Spiritul său analitic l-a îndepărtat de şcoala religioasă rigidă şi l-a îndreptat spre studiul laic al filozofiei, istoriei şi matematicii.În perioada 1806-1809, când Austria a fost ocupată de armatele lui Napoleon I, Gheorghe Lazăr a lucrat ca topograf pentru acesta alături de alţi studenţi concentraţi.Cunoştinţele şi experienţa dobândite atunci, i-au fost de mare folos mai târziu pentru aş câştiga existenţa, iar mai apoi la pregătirea topografilor din Ţara Românească.

La Viena a publicat mai multe articole cu caracter pedagogic în care îşi expune concepţiile sale privind cugetarea liberă şi admiraţia pentru valorile enciclopedice, pentru concepţiile democratice.Această schimbare de atitudine a lui Gheorghe Lazăr i-a determinat pe susţinătorii săi din Consistoriul din Sibiu să nu-i mai acorde încrederea pentru a ocupa un post de preot.

Profesor de şcoală elementară la Sibiu.

A funcţionat, timp de patru ani, între 1811 şi 1815, ca profesor la o şcoală elementară de teologie din Sibiu,cu un salariu de mizerie de 300 de florini pe an, venit pe care l-a avut şi ca student la Viena. A încercat să tipărească unele lucrări cu carcater educativ dar a fost împiedicat. Ca urmare a mai multor nedreptăţi care i s-au făcut, inclusiv evacuarea din locuinţa primită în cadrul şcolii , pleacă în Ţara Românească.

Elaborarea planului de organizare a şcolii în Ţara Românescă.

La recomandarea fostului său învăţător din sat,Ioan Barac, stabilit între timp la Braşov, este primit de logofeteasa Cantica Bărcăneasa ca învăţător particular pentru fii săi. Îl suie în caleaşca sa şi îl trece munţii în Ţara Românească, bazându-se şi pe faptul că era rudă cu Grigorie Dimitrie Ghica, devenit ulterior Domn al Ţării Româneşti.

A lucrat ca inginer topograf pe moşia banului Constantin Bălăceanu care avea şi atribuţii privind coordonarea şcolilor din Ţara Românească. Împreună cu Iordache Golescu, cu Ioan Văcărăscu , cu mitropolitul Dionisie au pus la punct un plan amplu de organizare a şcolii pe trei grade, începând cu şcoala primară, apoi învăţământul mediu şi continuând cu învăţământul superior, universitar. Datorită reputaţiei de inginer şi geometru pe care şi-o câştigase în capitala ţării, Gheorghe Lazăr are şansa “să prezinte personal în Divanul cel mare al ţării, în faţa Domnitorului şi în faţa dascălilor de la Academia grecească din Schitul Măgureanului, planul său de organizare a unei Academii cu ştiinţe în limba română , cuprinzând şcolari de la cei “ de tot neştiutori” pînă la matematicieni virtuoşi, filozofi şi jurişti….”

Divanul ţării a discutat acest plan aprope trei luni , dar la data de 6 martie 1818 a aprobat planul propus de Gheorghe Lazăr.

Prima şcoală românească la Sf.Sava.

La 24 martie 1818, a început activitatea didactică cu predare în limba română la Şcoala de inginerie hotarnică românească. Localul, deşi situat în centrul Bucureştiului, fostele chilii ale mănăstirii Sf. Sava, era impropriu pentru o şcoală. . Elevii acestei şcoli erau copii micilor meseriaşi şi ai târgoveţilor. Cei cu dare de mână mergeau în continuare la şcolile greceşti.

Gheorghe Lazăr a elaborat mai multe manuale prin care a contribuit la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice în limba română. Se aminteşte “Aritmetica matematicească” şi “Trigonometria cea dreaptă”, adică trigonometria plană. I s-au alăturat şi alţi cărturari : Eufrosin Poteca , Ion Eliade Rădulescu. A introdus discipline noi precum geometria, filosofia, geografia, gramatica.

Scriind noile manuale , prin traducerea sau compilarea celor utilizate în Europa, Gheorghe Lazăr a contribuit la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice în limba română. Termeni precum adunare, scădere, înmulţire, împărţire, latură, triunghi, sin , cosin, punct, linie,poligon, trapez au fost introduşi de Gheorghe Lazăr şi îşi păstrează forma şi azi. Desigur, alţi termeni au suferit schimbări radicale , alţii s-au pierdut în timp, aşa cum se întâmplă, de altfel şi astăzi.

În felul acesta, Gheorghe Lazăr a demonstrat că limba română poate fi folosită pentru a transmite cunoştinţe de bază, cunoştinţe inginereşti dar şi cunoştinţe de filozofie, disciplină considerată, la vremea respectivă, piatra de încercare a unei limbi superioare care poate fi folosită în învăţământul universitar.Până la înfiinţarea şcolii de la Sf.Sava, numită de Gheorghe Lazăr “Academia cu ştiinţe”, filozofia era predată numai în limba greacă la Academiile domneşti la care nu aveau acces decât cei privilegiaţi.

„ Cititorule, Ce eşti am fost, Ce sunt vei fi, Găteşte-te dar”

În primăvara anului 1823 s-a îmbolnăvit şi a simţit că nu mai are mult de trăit aşa că l-a chemat pe fratele său, Onea –numit şi Oancea, să vină cu căruţa la Bucureşti şi să-l readucă în satul lor, Avrig. După câteva luni, la 17 septembrie 1823 s-a stins din viaţă şi a fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe, nu departe de casa în care s-a născut. Avea 44 de ani. Pe cruce este gravat un epitaf scris de Gheorghe Lazăr : „ Cititorule, Ce eşti am fost, Ce sunt vei fi, Găteşte-te dar”

După 63 de ani de la moartea sa , în 1886, a fost amplasată în Bucureşti o statuie a lui Gheorghe Lazăr şi un bust în Avrig, localitatea în care s-a născut, iar în 1973 a fost amplasat şi la Sibiu un bust din bronz

Grădina botanică este , azi, o instituţie de cultură şi un spaţiu de relaxare pentru populaţie. Ca instituţie de cultură,ca instituţie de cercetare a apărut încă din antichitate , grădina botanică fiind “laboratorul” în care medicii cultivau plantele de care aveau nevoie în tratarea bolnavilor.Apoi ,în perioada Renaşterii, grădinile botanice au fost organizate pe lângă universităţi, pentru studiul ştiinţelor naturale,pentru aclimatizarea speciilor exotice, iar mai nou pentru conservarea speciilor ameninţate cu dispariţia.Se poate spune că o Universitate care are o grădină botanică este o instituţie de nivel mondial. În lume sunt cca 800 de grădini botanice, în înţelesul actual de organizare şi funcţionare, dintre care 9 sunt în România:Arad, Bucureşti, Cluj-Napoca , Craiova,Galaţi, Iaşi, Jibou- Sălaj, Tg.Mureş, Tulcea. Grădina botanică de la Craiova a fost ctitorită de Alexandru Buia, profesor la Facultatea de Agronomie din Craiova.

Simpozion omagial  Radu Voinea. 90 de ani de la nastere

Asociatia Generala a Inginerilor din Romania a organizat Simpozionul omagial  Acad. Radu Voinea. 90 de ani de la nastere. 1923-2010

Directorul Editurii ALMA din Craiova a facut o prezentare emotionanta a omului, profesorului, academicianului Radu Voinea si a adus cateva  dintre cartile  semnate “Radu Voinea”