Străzile Craiovei și numele lor.
Strada Gogu Constantinescu
Numele străzilor dintr-un oraș, numele străzilor din Craiova , pot fi considerate o Carte de istorie ale cărei pagini sunt deschise toate în același timp și rămân deschise zi și noapte, vară-iarnă.
Probabil că oamenii de azi care trăiesc, care locuiesc pe o stradă ar vrea să știe ce se ascunde în spatele numelui pe care ei îl folosesc pentru a indica locul în care poștașul să le aducă o scrisoare, un ziar sau pensia, unde să fie căutați de prieteni, de rude.
Plecând de la această ipoteză – oamenii ar vrea să știe, oamenii ar vrea să asculte o povestire despre strada lor – mi-am propus să vă prezint câteva istorisirii legate de numele străzilor din Craiova, în special numele personalităților din domeniul științei, din domeniul tehnicii dar și din alte domenii.
Voi începe cu cartierul Rovine, nume cu rezonanță istorică pentru națiunea română, al doilea ca mărime din Craiova, după numărul de locuitori. Cartierul Rovine este mărginit de Bulevardul Decebal, strada Dezrobirii și Frații Golești.
Prima stradă: Gogu Constantinescu. O stradă mică, poate prea mică pentru forța , pentru dimensiunea mondială a savantului Gogu Constantinescu. Strada Gogu Constantinescu leagă strada Nicolae Iorga de strada Traian Lalescu. O stradă nouă, cu multe blocuri botezate cu litera G mare și F mare urmate de câte un număr.
Gogu Constantinescu s-a născut în Craiova ,la data de 4 octombrie 1881, într-o casă situată lângă Grădina Mihai Bravu. A urmat școala primară ”Obedeanu” , situată în apropierea casei sale , apoi, din 1892, Școala superioară din Craiova, actualul Colegiu Carol I pe care îl va absolvi în 1899 cu media 8,90, fiind al 8-lea din 75 de absolvenți. S-a înscris la Școala Națională de Poduri și Șosele din București pe care o termină în 1904 ca șef de promoție cu cea mai mare notă obținută până atunci : 18,51, adică 9,25 pentru zilele noastre. Spirit novator și bun matematician, a pus la punct metoda de calcul a podurilor din beton armat și a demonstrat că se poate construind mai multe poduri . În 1905 primul pod cu arc , de 14 m deschidere la Doftana, apoi, în 1906 podul cu grinzi drepte și 16 m deschidere din Parcul Carol din București. Gogu Constantinescu a proiectat și podurile de peste Jiu de la Mănăstirea Lainici, scoase acum din uz, podurile peste Siret de la Adjud, Răcătău, Roman , Dolhasca. Trebuie menționată cupola Moscheii din Constanța, construită în 1910, o performanță la vremea aceea deoarece are o deschidere de 8 m dar grosimea este numai de 8 cm. Mai poate fi adăugată clădirea Ministerului Lucrărilor Publice , acum Primăria Generală a Municipiului București dar și rețeaua de alimentare cu apă a orașului Calafat.
În noiembrie 1910 pleacă în Anglia pentru aș pune în aplicare ideile extrem de îndrăznețe pentru care acasă, în România , nu a găsit nici finanțarea dar nici înțelegerea necesară. La 45 de ani era celebru în lume. Revista engleză ”The Graphycs” , din 10 ianuarie 1926 , îl menționează ca unul dintre cei 17 cei mai reumimiți oameni de știință ai lumii din perioada 1900-1925 împreună cu Einstein,Lord Kelvin, Marconi, Marie Curie.
Bazându-se pe cunoștințele sale de matematică dar și pe cultura sa generală, în special cunoașterea armoniei muzicale, a elaborat teoria sonicității, altfel spus a formulat legile pentru transmiterea puterii mecanice la distanță prin oscilațiile care se propagă în lichide sau solide datorită elsaticității acestora.Cea mai cunoscută aplicație este mitraliera sonică. În 1915, în primul Război Mondial, nemții foloseau un sistem nou de tragere printre palele elicei de avion. Soluțiile propuse de inginerii britanici erau mecanice și nu dădeau rezultatele dorite. Salvarea a venit de la Gogu Constantinescu care a câștigat concursul lansat de Amiralitatea britanică. Ca dovadă că soluția era superioară poate fi și faptul că până la sfârșitul războiului au fost echipate 50.000 de avioane cu dispozitivul conceput și construit de Gogu Constantinescu.
Deși a plecat din România în 1910, a revenit în țară de mai multe ori. Ultima dată a revenit în 1961 cînd a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din București, fosta Școală Națională de Poduri și Șosele. Atunci a fost și la Craiova. A vizitat și Liceul ” Nicolae Bălcescu” numele de atunci al Școlii superioare din Craiova unde a regăsit fonograful lui Edison pe care îl folosise ca elev și care este păstrat și acum, în zilele noastre. S-a stins din viață la 12 decembrie 1965 și este înmormântat în Anglia.
Gheorghe Manolea
http://www.radiocraiova.ro/strazile-craiovei-3/