Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Despre şcoală , despre reformarea şcolii  se vorbeşte şi se scrie mult azi.  Slujtorii şcolii de azi  aplică  soluţii sugerate sau impuse. În vremea fanarioţilor învăţământul se făcea în limba greacă , era accesibil numai  celor cu dare de mână, iar cei ce deţineau puterea  imitau tot ceea ce era străin. Acestea erau condiţiile când, un ardelean, Gheorghe Lazăr, a întemeiat învăţământul  cu predare în limba noastră.

La şcoala din satul natal.

                     Gheorghe Lazăr s-a născut  la data de 5 iunie 1779  în localitatea  Avrig , situată la 25 km de Sibiu, mergând înspre Braşov, şi atestată documentar încă din 1364.Părinţii săi,  Gheorghe şi Mărie Lăzăroaie, ţărani înstăriţi, vroiau ca fiul lor să devină preot în sat, aşa cum doreau mulţi  săteni din acea vreme.  Avea nouă ani când a început  Şcoala primară  în Avrig  , avându-l ca dascăl pe Ioan Barac cu care a păstrat legătura mulţi  ani. S-a dovedit un elev eminent , aşa că învăţătorul şi preotul din sat, Ioan Racotă, îl îndeamnă să  continuie  învăţătura la Gimnaziul Piariştilor din Cluj pe care l-a absolvit în 1806.

Omul de care avem nevoie !

Scurtă incursiune în copilăria  lui Spiru Haret

Spiru Haret s-a născut în data  de 15 februarie 1851 la Iaşi. Străbunicii lui au venit   de la sud de Dunăre  pe la 1800, fiind cel mai probabil de  origine aromână, şi s-au stabilit în zona de nord a Moldovei. Tatăl  său, Costache Haret, era condicar la tribunalul „ criminalicesc”  din Iaşi. Mama sa, Smaranda, provenea  din familia Ştefanovici , originară din Bucovina. Boala tatălui său dar şi un conflict la locul de muncă face ca Spiru Haret să înceapă şcoala abia la 15 mai 1859 la Dorohoi. Cu toate acestea, încheie  clasa I-a cu  calificativul „ eminenţie”. Lipsurile materiale obligă familia să plece  şi din Dorohoi ,iar Spiru Haret este încredinţat unei mătuşi şi înscris  la o şcoală situată în  mahalaua Sărăriei din Iaşi. Departe de căldura  familiei, Spiru Haret şi-a găsit în învăţătură dar şi în treburile suplimentare de la şcoală  echilibrul sufletesc. Directorul şcolii îl caracteriza  ca  „ retras   de copiii gâlcevitori şi stând la sfat cu cei buni, liniştit şi tăcut în bancă, răspunzând prompt şi decisiv, vorbind rar şi lămurit când era întrebat din obiectele clasei”.  Unul dintre evenimentele  care l-au marcat  din perioada şcolii primare a  fost inaugurarea Universităţii din  Iaşi, petrecută la data de  26 octombrie 1860, la care a participat şi  domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În acelaşi an pleacă cu mătuşa şi unchiul său la Bucureşti, iar în 1862   devine bursier la colegiul Sf.Sava . Avea 14 ani când , după moartea mamei, în 1865 şi a tatălui, în 1866, preia responsabilitatea  de a avea grijă de fratele şi cele două surori  pe care îi aduce la Bucureşti. Cu toate greutăţile materiale reuşeşte să rămână an de an premiant al clasei şi al colegiului.

Pentru a citi tot articolul, faceti click aici!

                    Valenţele Şcolii de la Iaşi.

                        Şcoala nu are vârstă. Clădirea în care funcţionează Şcoala  are o anumită vechime, mai mare sau mai mică. O Şcoală are, sau nu are, valoare  şi vigoare.

Valoarea unei şcoli este dată  de  cei care, în timp, în istorie, au slujit-o şi de cei care s-au  format la această şcoală. Valoarea rezultă, în opinia mea, din dimensiunea istorică a şcolii.

Vigoarea unei şcoli este dată de cei care slujesc, la timpul prezent, instituţia-şcoală.

                        Şcoala de la Iaşi are valoare. Am mai  multe argumente pentru a susţine această afirmaţie dar mă consider îndreptăţit să aduc doar două argumente.  L-am întâlnit de mai multe ori pe profesorul Nicolae Boţan ,un slujitor de mare valoare al Şcolii de la Iaşi , un nobil al acţionărilor electrice, iniţiatorul Conferinţei Naţionale de Acţionări Electrice, care „ funcţionează şi azi”. Prin profesorul Nicolae Boţan şi profesorul Profir Degeratu, mentorul nostru  într-ale acţionărilor s-a creat o punte profesională între  Şcoala de la Iaşi şi Şcoala de la Craiova.

                        Şcoala de la Iaşi are valoare prin absolvenţii ei pe care eu  i-am  văzut la lucru ca profesori-ingineri electromecanici  în Licee din Iaşi, din Suceava, din Roman , din Câmpina . Pedagogi de referinţă, profesionişti recunoscuţi.

                        Şcoala de la Iaşi are frumuseţe „oltenească”, pentru că , aşa cum  „ mărgelele „ lui Brâncuşi se înşiră pe o „inimă” de fier spre infinit, aşa şi „şcolile ieşene” se  înşiră pe apa milenară a Bahluiului  aducându-şi  prinosul  lor la „Marea  de cunoştinţe” ştiinţifice ale lumii.

                        Şcoala de la Iaşi ştie să respecte valorile umane. Un craiovean, Mihai Konteschweller, truditor  pe tărâmul radiofoniei, alături de Dragomir Hurmuzescu, părintele  Şcolii de la Iaşi,  a fost profesor la Iaşi numai doi ani, 1947-1948. Şi totuşi, în semn de preţuire pentru strădania acestuia, promoţia de ingineri din 1948 poartă numele „  profesor Mihai Konteschweller” pentru că Şcoala de la Iaşi ştie cum să spună „ te preţuiesc, omule”.

                        Şcoala de la Iaşi  are vigoare. Argumentul meu este legat de prezenţa slujitorilor de azi ai Şcolii de la Iaşi în tot ceea ce reprezintă ştiinţă, tehnică,  viaţa comunităţii profesionale  naţionale şi internaţionale.

                        La ceas  aniversar îi doresc Şcolii de la Iaşi  „ Valoare crescătoare şi Vigoare crescătoare !”

                        Prof.dr.ing.Gheorghe Manolea

                        Universitatea din Craiova