Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Străzile Craiovei și numele lor.

Strada Gogu Constantinescu

Numele străzilor dintr-un oraș, numele străzilor din Craiova , pot fi considerate o  Carte de istorie ale cărei pagini sunt deschise toate în același timp și rămân deschise zi și noapte, vară-iarnă.

Probabil că oamenii  de azi care trăiesc, care locuiesc pe o stradă ar vrea să știe ce se ascunde în spatele numelui pe care ei îl folosesc pentru a indica locul în care poștașul să le aducă o scrisoare, un ziar  sau pensia, unde să fie căutați de prieteni, de rude.

Plecând de la această ipoteză – oamenii ar vrea să știe, oamenii ar vrea să asculte o povestire despre strada lor – mi-am propus să vă prezint   câteva istorisirii legate de numele străzilor din Craiova, în special numele personalităților din domeniul științei, din domeniul tehnicii dar și din alte domenii.

Voi începe cu cartierul Rovine, nume cu rezonanță istorică pentru națiunea română,  al doilea  ca mărime  din Craiova, după numărul de locuitori. Cartierul Rovine este mărginit  de Bulevardul  Decebal, strada Dezrobirii și Frații Golești.

Prima stradă: Gogu Constantinescu. O stradă mică, poate prea mică pentru forța , pentru dimensiunea mondială a savantului Gogu Constantinescu.  Strada Gogu Constantinescu leagă strada Nicolae Iorga de strada Traian Lalescu. O stradă nouă, cu multe blocuri botezate cu litera G mare și F mare urmate de câte un număr.

Gogu Constantinescu s-a născut  în Craiova ,la data de 4  octombrie  1881, într-o casă situată lângă Grădina Mihai Bravu.  A urmat școala primară ”Obedeanu” , situată în apropierea casei sale ,  apoi, din 1892, Școala superioară din Craiova, actualul Colegiu Carol I pe care îl va absolvi în 1899 cu media 8,90, fiind al 8-lea din  75 de absolvenți. S-a înscris la Școala Națională de Poduri și Șosele din București pe care o termină în 1904 ca șef de promoție cu cea mai mare notă obținută până atunci : 18,51,  adică 9,25 pentru zilele noastre. Spirit novator și bun matematician, a pus la punct metoda de calcul a podurilor din beton armat și a demonstrat că se poate  construind mai multe poduri . În 1905  primul pod cu arc , de 14 m deschidere la Doftana, apoi, în 1906 podul cu grinzi drepte și 16 m deschidere din Parcul Carol din București.  Gogu Constantinescu a proiectat și podurile de peste Jiu de la Mănăstirea Lainici, scoase acum din uz, podurile peste Siret de la Adjud, Răcătău, Roman , Dolhasca. Trebuie menționată cupola Moscheii  din Constanța, construită în 1910, o performanță la vremea aceea deoarece are o deschidere de 8 m dar grosimea este numai de 8 cm.  Mai poate fi  adăugată clădirea Ministerului Lucrărilor Publice , acum Primăria Generală a Municipiului București dar și  rețeaua de alimentare  cu apă a orașului Calafat.

În noiembrie 1910 pleacă în Anglia pentru aș pune în aplicare ideile extrem de îndrăznețe pentru care acasă, în România , nu a găsit nici finanțarea dar nici înțelegerea necesară. La 45 de ani era celebru în lume. Revista engleză ”The Graphycs” , din 10 ianuarie 1926 , îl menționează ca unul dintre cei 17 cei mai reumimiți oameni de știință ai lumii din perioada 1900-1925 împreună cu Einstein,Lord Kelvin, Marconi, Marie Curie.

Bazându-se pe cunoștințele sale de matematică dar și pe cultura sa generală, în special cunoașterea armoniei muzicale, a elaborat teoria sonicității,  altfel spus a formulat legile pentru transmiterea puterii mecanice la distanță prin oscilațiile  care se propagă  în lichide sau solide datorită elsaticității acestora.Cea mai cunoscută aplicație este mitraliera sonică. În 1915, în primul Război Mondial, nemții foloseau un sistem nou de tragere printre palele elicei de avion. Soluțiile propuse de  inginerii britanici erau mecanice și nu dădeau rezultatele dorite. Salvarea a venit de la Gogu Constantinescu care a câștigat concursul lansat de Amiralitatea britanică.  Ca dovadă că soluția  era superioară poate fi și faptul că  până la sfârșitul  războiului au fost echipate 50.000 de avioane cu dispozitivul  conceput și construit de Gogu Constantinescu.

Deși a plecat din România în 1910, a revenit în țară de mai multe ori. Ultima dată a revenit în 1961 cînd a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din București, fosta Școală Națională de Poduri și Șosele. Atunci  a fost și la Craiova. A vizitat și Liceul ” Nicolae Bălcescu”  numele de atunci al Școlii superioare din Craiova unde a regăsit fonograful lui Edison pe care îl folosise ca elev și care este păstrat și acum, în zilele noastre. S-a stins din viață la 12 decembrie 1965 și este înmormântat în Anglia.

Gheorghe Manolea

http://www.radiocraiova.ro/strazile-craiovei-3/

De unde  vine numele localității Craiova?

Numele străzilor dintr-un oraș, numele străzilor din Craiova , pot fi considerate o  Carte de istorie ale cărei pagini sunt deschise toate în același timp și rămân deschise zi și noapte, vară-iarnă.

Uneori, unele pagini sunt rescrise, de cele mai  multe ori  conjunctural, după cum bate vântul,  alteori pentru a marca schimbări în istoria orașului, a țării, a neamului, a lumii.

În majoritatea cazurilor, numele străzilor este legat de personalități, de evenimente istorice, de natură, de alte orașe sau de țări.

Personalitatea al cărei nume  a fost  dat  unei  străzi este legată de identitatea națională, de istoria militară, de artă și literatură, de știință.

Fiecare stradă are istoria ei.

Fiecare nume are o poveste, a avut o viață care se pierde în negura vremurilor mai depărtate sau mai apropiate.

Probabil că oamenii  de azi care trăiesc, care locuiesc pe o stradă ar vrea să știe ce se ascunde în spatele numelui pe care ei îl folosesc pentru a indica locul în care poștașul să le aducă o scrisoare, un ziar  sau pensia, unde să fie căutați de prieteni, de rude.

Plecând de la această ipoteză – oamenii ar vrea să știe, oamenii ar vrea să asculte o povestire despre strada lor – mi-am propus să vă prezint   câteva istorisirii legate de numele străzilor din Craiova, în special numele personalităților din domeniul științei, din domeniul tehnicii dar și din alte domenii.

Deși ordinea de prezentare a  străzilor nu urmărește o regulă strictă, le-am grupat pe cartiere. Voi începe cu cartierul Rovine, nume cu rezonanță istorică pentru națiunea română,  al doilea  ca mărime  din Craiova, după numărul de locuitori și în care se găsesc  multe străzi cu nume sonore de personalități din domeniul științei și tehnicii.  Una dintre acestea poartă numele marelui inginer Gogu Constantinescu, născut  în Craiova,  altele poartă nume de matematicieni :  Traian Lalescu, Simion Stoilov, Gheorghe Țițeica . O altă stradă, din cartierul craiovean Rovine,  poartă numele  Petrache Poenaru, personalitate complexă  a națiunii române.La acestea se adaugă nume grele: Nicoale Iorga,   Pictor Negulici,  Vasile Alecsandri. Altele poartă nume mai puțin cunoscute de oamenii de azi dar care, la vremea lor, și-au adus prinosul lor de dăruire pentru Craiova, pentru oamenii Craiovei, pentru națiunea noastră.

Avem datoria morală  să povestim crâmpeie din viața lor, pentru  ca viața noastră, a celor de azi, să fie ,astfel,   o verigă din istoria neamului românesc.

Este prima emisiune din această rubrică permanentă așa că o să încep cu o istorie , cu o legendă legată de numele orașului nostru : Craiova.

De unde vine numele orașului nostru? De ce se numește orașul nostru Craiova?

De mult, tare de mult, prin locurile astea trăia un om bogat și puternic, un Crai. Craiul Iov.  Deși era bogat și avea un castel mare și frumos  , era neferict pentru că nu avea copii. Spre bătrânețe nevasta lui i-a dăruit o fată . A fost atât de bucuros încât a uitat să de  celor trei ursitori ceea ce tradiția cerea. Două dintre ursitori nu  s-au supărat, dar a treia tare s-a mâniat și  a aruncat un blestem cumplit. Castelul Craiului Iov să se năruie  când fata lui va părăsi castelul.

Craiul Iov a aflat de blestemul care s-a abătut asupra lui și nu o lăsa pe fată să iasă din castel. Oamenii din jur veneau adesea la  castelul Craiului Iov unde găseau la frumoasa și buna lui copilă o vorbă bună, o alinare a durerilor lor.

Vestea despre frumusețea și bunătatea fiicei Craiului Iov s-a răspândit peste mări și țări așa că, la vremea măritișului , au început să curgă flăcăi să o pețească. Numai că tatăl său, Craiul Iov, nu-i lăsa să ajungă la fiica lui. Unul dintre flăcăi, a pândit-o pe fată până a ieșit la fereastra castelului și s-au înțeles să fugă în lume.

Zis-și-făcut!

La miezul nopții,  fata, îmbrăcată în rochie de mireasă, cu un buchet de flori în mână, a ieșit la poarta castelului unde o aștepta  flăcăul călare pe un cal falnic. Doar ce s-a închis poarta castelului și s-a pornit o furtună  cum nu s-a mai pomenit. Câteva clipe au trecut  și castelul Craiului Iov  a fost  acoperit de ape.

A doua zi , oamenii din jur au venit, ca de obicei, la castel. În locul lui au găsit un lac, iar pe luciul liniștit al apei plutea vălul de mireasă al fetei.

În amintirea bunătății și frumuseței fetei  oamenii l-au numit lacul Craiovița,  iar  așezării   de lângă  lac i-au zis Craiova.

Poate numele orașului nostru,Craiova,  este legat  de numele Craiului Iov, de bunătatea oamenilor , de frumusețea oamenilor , de puterea spirituală și fizică a oamenilor de aici.

Gheorghe Manolea

http://www.radiocraiova.ro/audio-strazile-craiovei/