Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Despre Istoria ştiinţei, Despre Inventatori,şi…despre mine!

17 Dec

17.12.2012 100 de ani de la moartea lui Spiru Haret

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 17.12.12

Spiru Haret, reformator al învăţământului românesc.

Omul de care avem nevoie !

Scurtă incursiune în copilăria  lui Spiru Haret

Spiru Haret s-a născut în data  de 15 februarie 1851 la Iaşi. Străbunicii lui au venit   de la sud de Dunăre la începutul secolului XIX, adică pe la 1800, fiind cel mai probabil de  origine aromână, şi s-au stabilit în zona de nord a Moldovei. Tatăl  său, Costache Haret, era condicar la tribunalul „ criminalicesc”  din Iaşi. Mama sa, Smaranda, provenea  din familia Ştefanovici , originară din Bucovina. Boala tatălui său dar şi un conflict la locul de muncă face ca Spiru Haret să înceapă şcoala abia la 15 mai 1859 la Dorohoi. Cu toate acestea, încheie  clasa I-a cu  calificativul „ eminenţie”. Lipsurile materiale obligă familia să plece  şi din Dorohoi ,iar Spiru Haret este încredinţat unei mătuşi şi înscris  la o şcoală situată în  mahalaua Sărăriei din Iaşi. Departe de căldura  familie, Spiru Haret şi-a găsit în învăţătură dar şi în treburile suplimentare de la şcoală  echilibrul sufletesc. Directorul şcolii îl caracteriza  ca  „ retras   de copiii gâlcevitori şi stând la sfat cu cei buni, liniştit şi tăcut în bancă, răspunzând prompt şi decisiv, vorbind rar şi lămurit când era întrebat din obiectele clasei”. Unul dintre evenimentele  care l-au marcat  din perioada şcolii primare a  fost inaugurarea Universităţii din  Iaşi, petrecută la data de  26 octombrie 1860, la care a participat şi  domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În acelaşi an pleacă cu mătuşa şi unchiul său la Bucureşti, iar în 1862   devine bursier la colegiul Sf.Sava . Avea 14 când , după moartea mamei, în 1865 şi a tatălui, în 1866, preia responsabilitatea  de a avea grijă de fratele şi cele două surori  pe care îi aduce la Bucureşti. Cu toate greutăţile materiale reuşeşte să rămână an de an premiant al clasei şi al colegiului.

Student la  matematică în Bucureşti.

Încă din vremea liceului a  fost atras de astronomie, iar frumuseţea matematicii a descoperit-o aproape singur  conspectând  din cărţile recomandate la şcoală. Deşi a demonstrat aptitudini şi pentru disciplinele umaniste, în 1869  s-a înscris la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti. Greutăţile financiare îl obligă să predea, ca profesor de matematică, la Seminarul Central şi să cunoască astfel  direct  punctele slabe din organizarea învăţământului  românesc de la acea vreme. Mai mult, contribuie la completarea  lipsei de manuale didactice prin  publicarea, în 1873,  a  unui „ Curs de trigonometrie” şi o traducere  a  cărţii „ Elemente de astronomie”, vechea lui  pasiune din liceu. Aceste contribuţii, cunoscute  şi de  Titu Maiorescu,  ajuns  Ministru al instrucţiunii publice, îi facilitează obţinerea unei burse de studii la Paris, în 1874. Drumul spre Paris a început pe peronul Gării Filaret, inaugurată cu doar cinci ani în urmă, o dată cu darea în funcţiune a liniei ferate Bucureşti-Giurgiu.

Student şi doctorand la  Sorbona.

Şi aici lipsurile materiale l-au însoţit , mai ales că o parte din bursă i-o trimitea surorii sale Ana –Nina , acum studentă la Iaşi. A suportat uşor  aceste lipsuri pentru că a descoperit aici  domenii de studiu care îl atrăgeau în mod deosebit dar şi  pe secretarul facultăţii de ştiinţe, Charles Philippon,  a cărui fiică, Féline, era căsătorită  la Craiova cu Nicolae Gloveanu. În această atmosferă a obţinut licenţa în matematici la 3 iulie 1875 şi licenţa în ştiinţe fizice la 2  august 1876 dar a urmat şi „ Şcoala de înalte studii” unde se predau cursuri cu caracter aplicativ. Mai mult, audiind cursul de mecanică cerească , predat de profesorul Victor Puiseaux, s-a hotărât să-şi  concretizeze şi visul de a  elabora o teză de doctorat pe tema „ Asupra invariabilităţii marilor axe  ale orbitelor planetare”. Aşa se face că în 30 ianuarie 1878 are loc susţinerea festivă, Spiru Haret devenind   primul străin şi , evident, primul român doctor în matematici  la Sorbona , iar teza sa privind  instabilitatea sistemelor planetare a fost  citată  în lucrările de specialitate până în zilele noastre. Vestea despre succesul lui Spiru Haret  a ajuns în ţară  pe cale oficială prin scrisoarea  Decanului de ştiinţe  din Paris adresată Ministrului  Instrucţiunii Publice, Gheorghe Chiţu. Încărcătura emoţională  trebuie legată de faptul că în 1877  Principatele Române îşi cuceriseră , cu jertfe umane, Independenţa. Deşi Universitatea din Grenoble i-a oferit un post de profesor, Spiru Haret a decis să se întoarcă în ţară deoarece venise în Franţa cu o bursă  oferită de ţara sa dar şi pentru că  obţinerea Independenţei oferea intelectualilor perspective  atractive.

Profesor  la Universitatea din Bucureşti.

În martie 1878 a revenit în ţară şi a fost numit profesor  la disciplina „Mecanică raţională”. Avea 27 de ani .Doi ani mai târziu devine Membru Corespondent al Academiei Române. Un pedagog excelent. Demonstraţia era construită simultan la tablă şi pe caietele studenţilor. Urmărea  reacţiile auditoriului şi se adapta la puterea de înţelegere a acestuia. Completa demonstraţia cu aplicaţia practică.  Pentru el era clar  că  pregătirea din liceu nu le permitea studenţilor să urmărească un curs universitar de ţinută. Probabil că şi-a amintit  de experienţa lui de elev, experienţă în care şcoala  a suplinit familia. Sigur şi-a amintit de experienţa lui de profesor la Seminarul Central din Bucureşti. Şi-a expus cu fermitate punctul de vedere. Ministerul Instrucţiunii Publice  a remarcat competenţa lui Spiru Haret  şi i-a încredinţat misiunea de a inspecta  şcolile medii din Moldova. În Rapoartele întocmite  critica  accentul pus pe memorare în procesul de învăţământ, remarca  slaba pregătire pedagogică a profesorilor  atraşi spre politică, remarca lipsa profesorilor luminaţi, pasionaţi de meserie. Iată ce scria Spiru Haret în Raportul publicat în data de  10 decembrie 1884: „ Pentru a organiza şi a conduce învăţământul într-un stat trebuie mai întâi a se defini cu preciziune trebuinţele pe care e vorba ale satisface şi mijloacele  de care se dispune pentru aceasta atît în bani cît şi în oameni”. Efectul publicării acestui Raport a fost mutarea discuţiilor privind Reforma învăţământului din cercul politicienilor , în faţa opiniei publice.

Ministru al Instrucţiunii  Publice

Ca urmare a competenţei profesionale şi a spiritului de corectitudine, este numit  în februarie 1885 Secretar  general al Ministerului instrucţiunii, ministru fiind D.A.Sturdza. Într-o atmosferă ostilă , Spiru Haret a elaborat un Proiect de reformă depus la biroul Adunării Deputaţilor la 24 ianuarie 1886.Lupta a fost grea. Au căzut Miniştrii. Au căzut Guverne. Nici Reforma nu a trecut. În martie 1897 Spiru Haret a fost numit Ministru. Reacţiile adverse au fost extrem de virulente, dar el era conştient de  trăinicia convingerilor sale. Mai mult, în intervalul scurs  Proiectul fusese supus dezbaterii publice ,iar observaţiile corpului didactic erau consistente. Noul Proiect prevedea gimnaziul unic, divizarea cursului superior de liceu în secţiile clasică, reală şi modernă, iar cunoştinţele predate trebuiau să asigure dobândirea unui orizont cultural larg, care să ţină seama de trebuinţele societăţii româneşti. A fost introdusă calitatea de „profesor diriginte”. Îmbina exigenţa cu obiectivitatea examinării. Era îmbunătăţită remunerarea profesorilor. Universităţile trebuiau să aducă un aport original la progresul ştiinţei.În 23 martie 1898 Proiectul a devenit Lege. Acesta a fost doar începutul, dar efectele s-au simţit multă vreme, până când…..

No Comments »

10 Nov

Eliza Leonida-Zamfirescu – 125 de ani de la naștere

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 10.11.12

10 noiembrie – 125 de ani de la nașterea Elizei Leonida-Zamfirescu,prima femeie inginer din Europa

În istoria omenirii sunt cunoscute multe femei celebre.Au fost regine,împărătese, scriitoare, misionare.Cunoaştem multe femei celebre din sport, din teatru, din film, din artă.Ştim despre multe femei eroine,care s-au jertfit pentru libertate ,pentru dreptate.Aparent,în ştiinţă, în inginerie sunt mai puţine femei celebre.Este doar o aparenţă. Iată un exemplu de femeie celebră în Europa şi născută în România.

Eliza Leonida-Zamfirescu s-a născut la data de 10 noiembrie 1887  la Galaţi. Tatăl său, Anastase Leonida,  ofiţer de armată şi  mama sa , Matilda Gill,  fiica unui inginer de origine franceză, s-au ocupat atent de creşterea  celor 11 copii, patru fete şi 7 băieţi, şi de educaţia celor opt care au ajuns la maturitate şi care au fost, fiecare în felul său, modele de intelectuali români de la începutul secolului XX : în inginerie, în medicină, în artă, în învăţământ. Eliza a fost al cincilea copil al familiei Leonida.

Un vis care trebuia să devină realitate.

No Comments »

07 Aug

Victor Daimaca – singurul astronom român descoperitor de comete.

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 07.08.12

Victor Daimaca singurul astronom român descoperitor de comete.

Întâlnim zilnic, pe stradă, zeci de oameni. Toţi par să fie la fel. Unora , care nu sunt îmbrăcaţi „ la trei ace” , cum se spune într-o expresie plastică, care nu îşi expun cu vehemenţă punctul de vedere, care „ nu se bat cu pumnul în piept” , nici nu le dăm importanţă. Şi totuşi, unii  dintre ei au puterea ca printr-o muncă  de furnică , cu mijloace  financiare proprii, să acumuleze informaţii, să-şi formeze deprinderi şi, în final,   să deschidă porţi ale cunoaşterii nebănuite de ceilalţi  umblători prin viaţă. Unul dintre aceştia a fost Victor Daimaca, singurul astronom român descoperitor de comete.

Biografia unui profesor de liceu.

Victor Daimaca s-a născut în data  de 22 august 1892 , la Turnu Severin. Părinţii săi  Maria şi Dumitru Daimaca erau mici  negustori  şi aveau o casă „ semeaţă” în cartierul olarilor din Turnu Severin. A urmat şcoala primară în oraşul natal, apoi Liceul „Traian” pe care l-a absolvit în anul  1913. Încă de mic, dar mai ales în perioada liceului a fost pasionat de astronomie, aşa că şi-a continuat studiile la  Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Aici întâlneşte dascăli  celebri, pasionaţi de meseria lor cum au fost  Gheorghe Ţiţeica, născut şi el în Turnu Severin, creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină ,  Nicolae Coculescu, născut la Craiova, profesor de astronomie şi mecanică cerească, astronom remarcabil  care a îmbinat în mod creator studiile teoretice cu observaţiile foarte precise, cel  care , în 1908,  a întemeiat   Observatorul astronomic  din Bucureşti.

După absolvirea facultăţii, a desfăşurat diverse activităţi , iar din 1929 Victor Daimaca s-a stabilit în Târgu Jiu. La început  a funcţionat la Şcoala de meserii din satul în care s-a născut eroina Ecaterina Teodoroiu, Vădeni, acum un cartier al oraşului Tg. Jiu.  S-a remarcat prin rigurozitate şi tenacitate,  fiind apoi transferat  la Şcoala Normală de băieţi din Târgu Jiu  unde a predat  aritmetica, algebra şi  geometria.

În 1949, la vârsta de 57 de ani, s-a mutat în Bucureşti pentru a lucra la Observatorul Astronomic. S-a stins din viaţă la 20 mai 1969 în Bucureşti la vârsta 77 ani.

Începuturile pasiunii pentru astronomie

One comment »

21 Apr

26 aprilie, Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 21.04.12

26 aprilie – Ziua Mondială a Proprietăţii Intelectuale

Din anul  2000, în calendarul ONU a fost inclusă o nouă sărbătoare: Ziua Mondială a proprietăţii intelectuale. Proprietatea intelectuală se referă la creaţii ale minţii şi se împarte în două categorii: Proprietatea Industrială (invenţii; mărci şi indicaţii geografice; desene şi modele industriale) şi Dreptul de Autor (opere literare; lucrări muzicale, de artă şi arhitectonice).

Iniţiativa instituirii noii sărbători a aparţinut Chinei, care a propus ca ziua în care a intrat în vigoare Convenţia Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală OMPI, adică 26 aprilie 1970 ,   să fie desemnată ca Ziua Mondială a Proprietăţii  Intelectuale

Propunerea Chinei a fost   adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale şi de atunci, din anul 2000, ziua de 26 APRILIE  este celebrată de    OMPI şi de statele membre în fiecare an, constituind  o oportunitate pentru sensibilizarea publicului asupra  rolului şi contribuţiei proprietăţii intelectuale la  dezvoltarea economică, culturală şi socială a ţărilor  lumii.

Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale asigură protecţia la nivel mondial a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru ca în acest fel, creativitatea inventatorilor şi a autorilor să fie recunoscută şi recompensată.

În fiecare an Directorul General al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale lansează un mesaj cu o anumită destinaţie. În acest an , 2012, Directorul General al OMPI , domnul Francis Gurry,  a  transmis  un mesaj dedicat  inventatorilor  vizionari – oamenilor  ale căror invenţii  au transformat  viaţa noastră.

Iată ce se spune în

No Comments »

08 Apr

Alexandru Buia – ctitorul Grădinii botanice din Craiova

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 08.04.12

Alexandru Buia – ctitorul Grădinii botanice din Craiova

Despre Grădinile  botanice.

Grădina botanică este , azi, o instituţie de cultură  şi un spaţiu de relaxare pentru populaţie. Ca instituţie de cultură,ca instituţie  de cercetare a apărut încă din antichitate , grădina botanică  fiind “laboratorul” în care medicii  cultivau plantele de care aveau nevoie în tratarea bolnavilor.Apoi ,în perioada Renaşterii, grădinile botanice au fost organizate pe lângă universităţi, pentru studiul ştiinţelor naturale,pentru aclimatizarea speciilor exotice, iar mai nou pentru conservarea speciilor ameninţate cu dispariţia.Se poate spune că o Universitate care are o grădină botanică este o instituţie de nivel mondial.  În lume sunt cca 800 de grădini botanice, în înţelesul actual de organizare şi funcţionare, dintre care  9 sunt în România:Arad,  Bucureşti, Cluj-Napoca , Craiova,Galaţi,  Iaşi, Jibou- Sălaj, Tg.Mureş, Tulcea. Grădina botanică  de la Craiova a fost  ctitorită de  Alexandru Buia, profesor la Facultatea de Agronomie din Craiova.

No Comments »

24 Mar

Dragomir Hurmuzescu- părintele radiofoniei din România.

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 24.03.12

Dragomir Hurmuzescu- părintele radiofoniei din România.

De ce invetea oamenii? Analizând istoria mai multor invenţii se poate spune că oamenii caută soluţii la problemele  de care se lovesc la un moment dat.  În cele mai multe cazuri aceste probleme îşi au rădăcinile în activitatea profesională.Un cercetător, un doctorand  formulează o  soluţie care trebuie verificată cu instrumentele existente, iar dacă nu există trebuie să le creeze, să le inventeze.O să dau exemplul unui  inginer  român , din a doua jumătate a secolului XIX care a inventat câteva dispozitive pentru a-şi finaliza teza de doctorat.  Spre onoarea sa aceste dispozitive au fost folosite şi de alţi cercetători contemporani cu el  reuşind  astfel să deschidă noi porţi ale cunoaşterii. Numele acestui inventator este Dragomir Hurmuzescu, considerat părintele emisiunilor radiofonice din România.

Şcoala de început şi şcoala superioară.

Dragomir Hurmuzescu s-a născut la data de 13 martie 1865  în Bucureşti ,într-o casă de pe strada Dorobanţi, , ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu, functionar modest de poştă, şi al Profirei, casnică.

No Comments »

17 Mar

Galileo Galilei: “ şi totuşi se învârte”

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 17.03.12

Galileo Galilei: “ şi totuşi se învârte”

În secolele al XV-lea şi al XVI-lea, omul recapătă conştiinţa de sine ca individ, după o lungă perioadă de anihilare filozofică a personalităţii specifică Evului mediu. În această perioadă reînvie interesul pentru cultura şi arta antichităţii clasice. În această perioadă, numită mai târziu, perioada Renaşterii,  s-au produs profunde transformări sociale, politice, economice, culturale şi religioase, care au marcat tranziţia de la societatea medievală către societatea modernă.

Spiritul  Renaşterii s-a manifestat şi în ştiinţă prin renunţarea la autoritarismul Evului mediu  şi căutarea unor explicaţii ştiinţifice bazate pe raţionament şi experiment. Personalităţile vremii au refuzat să se conformeze  convenţiilor acceptate de majoritate, devenind deschizători de noi drumuri în ştiinţă. În perioada Renaşterii s-au făcut descoperiri care au schimbat radical modul de gândire. Unul dintre reprezentanţii Renaşterii în ştiinţă a fost Galilelo Galilei, fondatorul mecanicii moderne, şi care a creat o stare de spirit în care raţionamentul ştiinţific şi experimentul aveau un loc aparte.

Descoperiri importante

No Comments »

26 Feb

Constantin I. Budeanu şi… puterea deformantă

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 26.02.12

Constantin I. Budeanu  si….puterea deformanta.

Folosim adesea expresii de forma” Luna asta a fost frig şi am consumat mult curent electric” sau  “ Trebuie să plătesc curentul electric”. De fapt plătim energia electrică, adică puterea electrică consumată într-un interval de timp. Consumatorul casnic plăteşte  energia activă.Cosumatorii industriali plătesc şi energia reactivă, adică un supliment de energie utilizată pentru magnetizarea motoarelor electice.Omul, consumatorul nu vede nici puterea activă, nici puterea reactivă şi nici puterea deformantă, care apare în cazul unor consumatori neliniari, bazaţi,  de regulă, pe componente electronice.Deşi nu  sunt văzute, aceste puteri au fost intuite, au fost definite de către  fizicieni, de  către specialiştii în electrotehnică. Puterea deormantă a fost intuită, a fost definită  a fost  explicată, pentru întreaga lume, de un român: Constantin I. Budeanu.

Povestea vieţii.

One comment »

17 Sep

Eugen Bădărău, fondatorul şcolii româneşti de fizica plasmei

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 17.09.11

Străzile au nume generice (Victoriei, Revoluţiei), au nume de oraşe, au nume de ţări, de pomi. Cele mai multe poartă numele unor oameni. De cele mai multe ori considerăm că între numele unor străzi apropiate nu există nicio legătură. Spre exemplu, în Timişoara sunt două străzi care poartă numele Remus şi Zoe. Puţini ştiu că ele sunt legate de academicianul Remus Răduleţ  şi de soţia acestuia, Zoe. În Bucureşti, două străzi perpendiculare poartă numele Eugen Bădărău şi Constantin Miculescu. Oare este vreo legătură între cele două nume?

tags: , ,

No Comments »

13 Aug

Cristea Mateescu – constructor de baraje şi hirocentrale

Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 13.08.11

De mulţi ani , în vacanţă, merg în Ardeal. Merg la Cluj-Napoca.  Am mers din Craiova la Cluj-Napoca pe multe drumuri: prin Petroşani, prin Caransebeş, prin Timişoara, prin Braşov. De cele mai multe ori am mers pe Valea Oltului. Am multe amintiri legate de râul Olt.Imi place şi legenda legată de geneza râurilor Mureş şi Olt.  Într-un an am fost în satul  Comana de Jos. În anul acela plouase mult şi Oltul  ieşise din matcă. Apa  ajunsese în livada casei bunicului Alexandru  Furţea . Apa era de o palmă, iar merele căzute  din pomi   pluteau aproape nemişcate.Pe stâlpul porţii de la casa bătrânească erau mai multe semne ce  marcau nivelul la care , de-a lungul timpului, a ajuns Oltul revărsat. Dacă merg pe Valea Oltului, mă  opresc  sistematic la intrarea în defileul Oltului.Imi place barajul construit aici care transformă năvalnicul Olt din legendă, într-un lac  cu luciu liniştit ca în livada bunicului.Mulţi ingineri s-au ocupat de proiectarea şi construcţia barajelor.Unul dintre ei a fost şi academicianul Cristea Mateescu.

            Scurtă biografie

Cristea Mateescu s-a născut  în  data de 11 august 1894    la Caracal. Tatăl său a fost

tags: , ,

No Comments »