Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Victor Daimaca – singurul astronom român descoperitor de comete.

Întâlnim zilnic, pe stradă, zeci de oameni. Toţi par să fie la fel. Unora , care nu sunt îmbrăcaţi „ la trei ace” , cum se spune într-o expresie plastică, care nu îşi expun cu vehemenţă punctul de vedere, care „ nu se bat cu pumnul în piept” , nici nu le dăm importanţă. Şi totuşi, unii  dintre ei au puterea ca printr-o muncă  de furnică , cu mijloace  financiare proprii, să acumuleze informaţii, să-şi formeze deprinderi şi, în final,   să deschidă porţi ale cunoaşterii nebănuite de ceilalţi  umblători prin viaţă. Unul dintre aceştia a fost Victor Daimaca, singurul astronom român descoperitor de comete.

Biografia unui profesor de liceu.

Victor Daimaca s-a născut în data  de 22 august 1892 , la Turnu Severin. Părinţii săi  Maria şi Dumitru Daimaca erau mici  negustori  şi aveau o casă „ semeaţă” în cartierul olarilor din Turnu Severin. A urmat şcoala primară în oraşul natal, apoi Liceul „Traian” pe care l-a absolvit în anul  1913. Încă de mic, dar mai ales în perioada liceului a fost pasionat de astronomie, aşa că şi-a continuat studiile la  Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Aici întâlneşte dascăli  celebri, pasionaţi de meseria lor cum au fost  Gheorghe Ţiţeica, născut şi el în Turnu Severin, creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină ,  Nicolae Coculescu, născut la Craiova, profesor de astronomie şi mecanică cerească, astronom remarcabil  care a îmbinat în mod creator studiile teoretice cu observaţiile foarte precise, cel  care , în 1908,  a întemeiat   Observatorul astronomic  din Bucureşti.

După absolvirea facultăţii, a desfăşurat diverse activităţi , iar din 1929 Victor Daimaca s-a stabilit în Târgu Jiu. La început  a funcţionat la Şcoala de meserii din satul în care s-a născut eroina Ecaterina Teodoroiu, Vădeni, acum un cartier al oraşului Tg. Jiu.  S-a remarcat prin rigurozitate şi tenacitate,  fiind apoi transferat  la Şcoala Normală de băieţi din Târgu Jiu  unde a predat  aritmetica, algebra şi  geometria.

În 1949, la vârsta de 57 de ani, s-a mutat în Bucureşti pentru a lucra la Observatorul Astronomic. S-a stins din viaţă la 20 mai 1969 în Bucureşti la vârsta 77 ani.

Începuturile pasiunii pentru astronomie

Pasiunea pentru astronomie a început  în vremea liceului  după ce  a descoperit în Biblioteca şcolii mai multe  volume mari, cu gravuri frumoase, interesante. Erau  lucrări de popularizare a astronomiei printre care câteva scrie de  Camille Flammarion: ,,Ce este cerul ?”, ,,Astronomie Populară”, ,,Stelele şi curiozităţile cerului”, ,,Pământurile cerului”.

Acumulase deja multe cunoştinţe când, în 1907, într-o dimineaţă de august ,la vârsta de 14 ani ,a văzut pentru prima dată o stea cu coadă. Era cometa Daniel. Tot în acea perioadă şi-a descoperit vocaţia de dascăl: vroia să-i înveţe şi pe alţii ce ştia el. A găsit la biblioteca Liceului un curs  elementar de Cosmografie .A  înfiinţat  societatea astronomică  “Urania”  în care ţinea prelegeri după  acest curs de Cosmografie. Seara, împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii  făcea observaţii pe malul Dunării, la orizont deschis, iar rezultatele i le trimitea  lui Victor Anestin, ziarist şi scriitor de literatură  ştiinţifico-fantastică, fondatorul revistei „Orion” prin care populariza în România   cunoştinţele despre  astronomie. Încet-încet a învăţat numele stelelor, ştia componenţa constelaţiilor.

Astronom amator.

În 1910, Victor Anestin, anunţase în Revista „Orion” despre trecerea a patru comete strălucitoare şi a altor trei comete slabe. A reuşit să le vadă folosind un binoclu, iar bucuria, satisfacţia a fost enormă. Folosind anuarul lui Flammarion din acel an, 1910, a văzut  , folosind acelaşi binoclu, şi Planeta Uranus în constelaţia Arcaşul. Era din ce în ce mai  fascinat de bolta cerească, aşa că şi-a ,,contruit” un observator astronomic în podul casei  părinteşti din  mahalaua olarilor. A scos câteva ţigle din acoperiş astfel încât să aibă vedere spre sud, şi-a adus o masă şi un scaun, o hartă a cerului şi  un binoclu Zeiss care mărea de 6 ori.

Tot în 1910 cometa Haley se  apropia de Soare, iar strălucirea ei  creştea şi se dezvolta, aşa că în  primăvara anului 1910  Victor Daimaca  a reuşit să o vadă cu ochiul liber  A constatat că era de magnitudinea 6, se găsea în constelaţia Peşte, la sud de pătratul lui Pegas. I-a scris  lui Victor Anestin  o scurtă relatare  publicată de acesta   în revista Orion şi în ziarul Universul. Victor Daimca fusese  singurul  român  care văzuse  cometa Haley cu ochiul liber .

În august 1911 ziarele au anunţat că s-a ivit pe cer o cometă descoperită de Brooks, în constelaţia Lebăda.  Deoarece  avea o coadă de 10 grade lungime şi devenea din ce în ce mai strălucitoare pe măsură  ce se apropia de Soare, Victor Daimaca, deja  experimentat, a găsit-o uşor cu binoclul.  În anul următor , 1912,  pe baza indicaţiilor scrise în revista Orion , a identificat, folosind binoclul,  cometa Quinisset în constelaţia Şarpele şi cometa Delaran în Ursa Mare.

Tot răul e spre bine!

În 1913  a terminat liceul şi a trebuit să-şi părăsească observatorul improvizat din podul casei părinteşti. S-a înscris la facultatea de ştiinţe din Bucureşti. A început războiul cu greutăţile lui. În compensaţie l-a cunoscut pe  Nicolae Coculescu, întemeietorul Observatorului  astronomic din Bucureşti.

În 1929 s-a stabilit la Tg. Jiu .Preocupat de activitatea didactică a lăsat pe plan secund  observarea bolţii cereşti. În 20 septembrie 1938 uzina electrică  din Tg. Jiu a luat foc şi oraşul a rămas într-un  întuneric total  care a făcut ca cerul să strălucească. Un bun prilej pentru Victor Daimaca de a  studia firmamentul. Apoi ,camuflajul impus de război a menţinut condiţiile favorabile pentru observarea stelelor.

În 1943 a urmărit săptămâni la rând cometa  Whipple, până în luna mai când aceasta s-a depărtat   atât de mult încât nu mai putea fi văzută cu binoclul. Atunci s-a decis să caute comete noi, nedescoperite încă. Avea acum multe cunoştinţe de astronomie. Avea un atlas ceresc Dien-Flammarion cu stelele şi nebuloasele până la magnitudinea a 9-a Avea un binoclu mai bun  care mărea de  15 ori şi care îi permitea să vadă comete până  la magnitudinea a 9-a.Şansa nu s-a lăsat aşteptată mult. În noaptea de 3 septembrie,  spre zorii zilei a îndreptat binoclul spre constelaţia Lynx. A văzut  o steluţă extrem de mică   ca  o pată rotundă, alburie , difuză.  A cercetat  atlasul . A găsit toate stelele din câmpul binoclului , dar steluţa alburie, difuză  nu era trecută. În a doua noapte a găsit-o deplasată spre Ursa Mare la 2 grade depărtare de locul iniţial. Aşadar  era  o cometă! În noaptea de 5 septembrie, ajunsese şi mai departe. A notat pe atlas poziţiile observate, a calculat deplasarea din timpul zilei, a estimat direcţia de deplasare şi a făcut o schiţă cu traseul cometei pentru următoarele nopţi .A trimis la Observatorul Astronomic din Bucureşti o telegramă: „Cometă nouă, mărimea a 8-a în Lynx, pe linia Alfa – Gemini – Ipsilon Ursa Mare, deplasare diurnă 2 grade spre omicron Ursa Mare”. Cometa se afla la 49,5 milioane kilometri de Pământ.

Confirmarea reuşitei.

Telegrama  a ajuns la destinaţie după 3 zile  deoarece Gestapo-ul german  a crezut că este o telegramă cu conţinut cifrat legat de  lagărul de deţinuţi politici  de la Târgu Jiu.  În dimineaţa zilei de 9 septembrie 1943 Observatorul din Bucureşti a identificat cometa descrisă de Victor Daimaca şi a comunicat telegrafic descoperirea şi poziţiile cometei Biroului Central  al Uniunii Astronomice Internaţionale de la Copenhaga care le-a trimis în toată lumea.  Cometa nu mai fusese observată de nimeni înainte şi de aceea a primit numele Daimaca 1943.

Specialist în descoperirea cometelor.

În seara  zilei de  16 decembrie , a găsit cu binoclul o cometă în regiunea sudică a constelaţiei Aquarius. Observatorul din Bucureşti  a trimis informaţia  la Copenhaga. Cu câteva ore înainte  se primise o informaţie asemănătoare şi de la  Observatorul Astronomic de la Johannesburg din Africa de Sud. Un alt amator, american de origine, Peltier , identificase şi el cometa dar după Daimaca. În final aceasta  a primit numele  Cometa Van Gent – Peltier – Daimaca.

Victor Daimaca a mai descoperit şi alte comete : la 30 iulie 1945 – cometa Kopf (ce a fost ulterior descoperită de un german, cometa purtând numele acestuia, deoarece telegrama lui Daimaca nu a ajuns în timp util la Copenhaga); apoi la 5 septembrie 1946 cometa Gracobini-Zinner; la 14 octombrie 1947 cometa Encke; la 22 iunie 1948  Cometa Honda. În 1955 , deşi locuia la Bucureşti, a revenit pentru o scurtă vacanţă la Tg. Jiu şi , întâmplător sau nu, în seara zilei de 25 iulie a descoperit Cometa Bakharov

Victor  Daimaca a descoperit cu ajutorul binoclului  7 comete,  dintre care 2 noi care îi poartă numele.  Pentru prima  cometă descoperită, a primit o medalie de bronz cu numele său gravat pe ea din partea Societăţii astronomice a Pacificului din San Francisco .

Recunoaştere postumă.

Ca  omagiu adus marelui astronom, la Liceul ,,Traian” a luat fiinţă  în 1973 un cerc de astronomie care îi poartă numele, iar în 1976 a fost construit aici un observator astronomic menit să eternizeze numele lui Victor Daimaca,  într-o formă inedită, între Bucureşti şi Timişoara. De asemenea, câte o stradă din  Bucureşti  şi Tg. Jiu, respectiv Liceul de informatică  poartă numele Victor Daimaca