02 Feb
02.02.2026.Ștefan Velovan, un pedagog de excepție.
Posted in Personalitati din stiinta si tehnica- născute în Oltenia sau legate de Oltenia on 02.02.26
Azi, la emisiunea Personalități din știință și tehnică mi-am propus să vă vorbesc despre Ștefan Velovan, un pedagog de excepție.
Ne aducem aminte de învățători. Învățătorul este primul educator, este primul formator instituțional al unui copil, al unui elev. Formarea viitorului învățător este o datorie fundamentală a societății, a instituțiilor din domeniul învățământului. În România, Școlile normale, iar mai încoace Liceele pedagogice, au fost create pentru formarea învățătorilor. Una dintre Școlile normale de elită din România a funcționat la Craiova și a fost condusă mult timp de un pedagog de excepție, Ștefan Velovan.
Ștefan Velovan s-a născut la data de 22 septembrie 1852, în localitatea Rusca Montană, în familia preotului Nicolae și Drăghina Velovan. La vremea aceea, comunitatea din Rusca Montană era formată din români, germani, slovaci și maghiari. Unii dintre români veniseră din Tismana-Gorj, ca tăietori de lemn și lucrau ca muncitori la topitoria din localitate.
A urmat cursul primar în comuna natală, Rusca Montană, între anii 1859-1866. Școala era bilingvă: română și germană. În 1866 s-a mutat la Timișoara pentru a urma Școala superioară pe care a absolvit-o în 1872.
Rezultatele obținute la școală au fost remarcate de Episcopul din Caransebeș, Ioan Popasu, Președinte al Fundației Gojdu care, având în vedere situația materială a familiei Velovan, reușește să obțină o bursă pentru tânărul Ștefan dar și un sprijin financiar din partea Consistoriului diecezan din Caransebeș. În 1872 pleacă la Viena pentru studii în Filosofie și Științe naturale pe care le va finaliza în 1876.
Episcopul Ioan Popasu, care i-a urmărit evoluția, l-a convins să facă o specializare în domeniul pedagogic la Institutul pedagogic universitar Gotha, din Germania, pe care l-a urmat timp de un an, până în 1877. În această perioadă și-a consolidat cunoștințele din domeniul filosofiei și, cu ajutorul profesorilor cu care a lucrat, a descoperit multe dintre secretele metodelor pedagogiei și psihologiei didactice, pe care le-a aplicat mai târziu.
La întoarcere este angajat ca profesor și ca director la Institutul pedagogic din Caransebeș, care fusese înființat de curând. S-a bucurat de sprijinul episcopului Ioan Popasu pentru a pune în operă proiectele pedagogice imaginate în anii cât a studiat în Austria și în Germania. S-a remarcat prin stilul modern de predare, prin ținuta academică, prin dăruirea cu care s-a implicat dar, mai ales, prin știința de carte. Istoria a reținut stilul său de predare, numit „velovanism post herbartian”.
Din 1877 până în 1893 activitatea din Institutul pedagogic s-a bazat pe dezbateri pedagogice, pe studiu științific și pe publicarea rezultatelor obținute. Spre exemplu, în Foaia diecezană a publicat 12 articole care au prefigurat tratatul de pedagogie și psihologie. În Convorbiri literare a publicat șase studii legate de metodologia activității pedagogice. A publicat atât în Almanahul societății literare „România Jună” din Viena, cât și în reviste de profil din Germania.
A propus și a experimentat la Caransebeș utilizarea, în învățământul primar, a abecedarelor bazate pe științele pedagogice și psihologice.
Este locul să menționez, stimați ascultători, legătura lui Ștefan Velovan cu Titu Maiorescu, născut la Craiova. Ei bine, mama lui Titu Maiorescu a fost sora Episcopului de Caransebeș, Ioan Popasu. Ca ministru al Comerțului, i-a cerut lui Ștefan Velovan, director al Institutului pedagogic din Caransebeș, să se documenteze asupra modului de organizare a învățământului comercial și să propună un proiect de organizare în România a acestei specialități. Proiectul a fost votat în Parlament în 1893.
Prin toate aceste contribuții, Ștefan Velovan și-a câștigat un loc în galeria pionierilor pedagogiei românești moderne.
Activitatea publicistică îl face cunoscut și în Țara Românească, în Muntenia. Ministrul Instrucțiunii publice din acea vreme, Take Ionescu, îl convinge să vină la Școala Normală din București unde, din 5 octombrie 1893, ocupă catedra de Pedagogie dar și funcția de Director.
După câțiva ani, Școala Normală se mută la Câmpulung Muscel. În toamna anului 1896 Ștefan Velovan s-a transferat la Școala Normală din Craiova unde a înființat o Școală de aplicație în care elevii de la Școala normală făceau practică pedagogică. Ștefan Velovan a organizat Școala de aplicație ca pe un adevărat laborator pedagogic, iar Școala Normală din Craiova a devenit un centru de îndrumare metodică pentru toate școlile din România.
Imediat după venirea sa la Craiova, în 1898, a început construirea unei noi clădiri, finalizată în 1901. Inițiativa i-a aparținut Ministrului Instrucțiunii Publice, Spiru Haret care, de altfel, a participat și la inaugurarea noului sediu. Arhitectul Constantin Băicoianu, proiectantul acestei clădiri, a prevăzut ca fațada să fie placată cu cărămidă aparentă, iar ferestrele și ușile să fie încadrate, la exterior, cu stucaturi ornamentale și decorațiuni pictate. Clădirea monumentală este simetrică față de turnul central, care include o aulă maiestuoasă. De asemenea, un corp al clădirii era destinat locuinței directorului. Aici a locuit Ștefan Velovan până la pensionare.
În 1926, la vârsta de 74 de ani, după 49 de ani de activitate s-a pensionat. S-a retras la Rusca Montană, împreună cu soția sa, Anica, născută Biju, unde a trăit până la data de 26 iulie 1932 când a încetat din viață.
A scris multe cărți pentru formarea învățătorilor printre care „Metodica specială a Geometriei, a Ştiinţelor Fizico-Chimice, a Istoriei, a Religiei şi a Moralei”, „Ştiinţele în Şcoala Primară şi altele”. A scris și cărți de psihologie printre care „Cercul apercepţiei, monografie psihologică asupra treptelor didactice formale”, „Cercetări, logico-psihologice”, „Mecanica psihologică”. Ultimele două cărți au fost retipărite de Editura AIUS din Craiova și ele pot fi găsite ușor la Bibliotecile din orașul nostru. A scris și articole utile pentru părinții elevilor. În „Traiul firesc al copiilor”, publicat în 1909, dădea sfaturi despre alimentația elevilor. Istoria vieții se repetă.
Vă reamintesc, stimați ascultători, că unul intre obiectivele acestei emisiuni este de a face cunoscute experiențele profesionale ale oamenilor. Ștefan Velovan a formulat opt principii fundamentale care trebuie să stea la baza învățământului, a educației:„1. Învățământul trebuie să fie educator. 2.Învățământul trebuie să fie natural. 3.Învățământul trebuie să fie adevărat. 4. Învățământul ca ă fie natural trebuie să respecte individualitatea școlarului. 5.Învățământul trebuie să fie intuitiv. 6.Învățământul trebuie să fie clar. 7.Învățământul trebuie să fie practic. 8.Învățământul trebuie să producă o cultură durabilă.”
Ca semn de apreciere, în 1938, în fața clădirii Școlii normale a fost amplasat bustul lui Ștefan Velovan, iar pe soclu este inscripționat anul nașterii 1852 și anul trecerii în neființă, 1932. Mai târziu, pe clădire a fost montată o placă din marmură pe care scrie: „În această clădire și-a desfășurat activitatea Ștefan Velovan (1852-1932), pedagog și publicist, întemeietor al Școlii de Aplicație din cadrul Școlii normale ce-i poartă numele, autor al unor valoroase lucrări cu conținut metodic și psiho-pedagogic”. În 1959 clădirea a fost destinată Institutului Pedagogic din Craiova, iar Școala normală, acum Liceul pedagogic, s-a mutat în sediul de pe strada Amaradia. Conducerea Liceului a amplasat și aici un bust, din marmură, care îl reprezintă pe Ștefan Velovan.
Așadar, Ștefan Velovan are, în Craiova, două busturi. De asemenea, o stradă din Craiova poartă numele Ștefan Velovan.
Ca de obicei, la finalul fiecărui episod, pentru consolidarea informațiilor prezentate, va sugerez ca într-o sâmbătă sau într-o duminică să faceți o plimbare pe Calea București, în zona Facultății de Mecanică și a Teatrului pentru copii „Colibri”. Opriți-vă lângă bustul lui Ștefan Velovan, realizat de sculptorul Anghel Chiciu, absolvent al Școlii de Arte și Meserii din Craiova. Bustul a fost amplasat în acest loc în urmă cu aproape o sută de ani, la data de 8 mai 1938, la șase ani după decesul lui Ștefan Velovan. Înconjurați clădirea, în pas domol, și admirați monumentalitatea acesteia. Intrați pe ușa de la baza turnului central. Zăboviți și aici ceva vreme. Aveți ce vedea!. Reveniți la Butul lui Ștefan Velovan. Îi plăcea să asculte „Deșteaptă-te române”, cântat de corul școlii. Mergeți spre centru până la intersecția cu strada Petre Ispirescu. Cădirea din colț, în care a locuit Ștefan Velovan, a rezistat schimbărilor. Mergeți pe strada Petre Ispirescu încă trei sute de metri, până la intersecția cu strada Ștefan Velovan, personalitatea despre care v-am vorbit azi.
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.