Personalități din știință și tehnică.
William Harvey şi circulaţia sângelui.
Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, mi-am propus să vă prezint o personalitate din domeniul medicinei, William Harvey care, la vremea lui, a înțeles cum circulă sângele în corpul unui om.
În zilele noastre ştim multe despre corpul omenesc. Au mai rămas multe necunoscute mai ales în legătură cu funcţionarea sistemului nervos. Ştim care este rolul inimii, care este rolul ficatului, care este rolul plămânilor, care este rolul venelor şi arterelor. Dar până s-a ajuns aici, oamenii au formulat mai multe teorii, mai multe ipoteze. Prin cercetări, prin experimente, prin discuţii, unele ipoteze au fost confirmate, alte ipoteze au fost infirmate. În perioada 130- 200 e.n., adică după încheierea războaielor dintre daci şi romani, medicul Claudius Galenus sau Galen, o vreme medic al unei şcoli de gladiatori, a demonstrat că urina se formează în rinichi, nu în vezica urinară, a demonstrat că prin artere şi vene circulă sânge şi nu aer, cum se credea până atunci. Cu toată experienţa sa şi valoarea incontestabilă, considera că cel mai important organ intern al corpului este ficatul unde alimentele sunt transformate în sânge. Au trecut peste 1.400 de ani până când au fost descoperite legile adevărate ale circulaţiei sângelui de către William Harvey.
William Harvey s-a născut la data de 1 aprilie 1578 în localitatea Folkestone, Anglia. Tatăl său era om de afaceri, iar cei cinci fraţi mai mici ai lui William au continuat afacerile tatălui. William a preferat studiul, învăţătura. La vârsta de 16 ani cunoştea foarte bine latina şi greaca, sau altfel spus cunoştea două limbi de circulaţie internaţională la vremea aceea. A obţinut o bursă la un colegiu din Cambridge unde a studiat medicina şi artele. În acea perioadă a asistat şi la câteva disecţii efectuate pe criminalii executaţi. A absolvit studiile la Cambridge în 1597 şi a continuat să studieze la Universitatea din Padova-Italia. Aici mentorul său a fost celebrul Fabrizio d’Aquapendente care descoperise existenţa valvulelor venoase, dar nu a înţeles rolul acestora. Harvey nu este mulţumit de explicaţiile date de maestrul său şi se angajează să rezolve problema circulaţiei sanguine.
Întors în Anglia, în 1602, s-a căsătorit Elizabeth Browne, fiica medicului care funcţiona la curtea reginei Elisabeta I-a, alianţă care i-a permis să ocupe mai multe funcţii importante printre care şi cea de conferenţiar de anatomie şi chirurgie. În 1616, adică acum aproape 400 de ani, a ţinut primele cursuri de medicină. Şi-a dedicat toate cercetările unei singure probleme: circulaţia sângelui în corpul uman. Până atunci se considera că ficatul are rolul principal în circulaţia sângelui şi că prin artere circulă aerul din plămâni. Pentru a defini modul de mişcare al sângelui prin organism, a efectuat mai multe vivisecţii pe câini. Acestora le lega diferite vene şi artere din anumite părţi ale corpului. Blocând vena cavă a observat că vasele se tumefiază spre extremităţi. Această descoperire a fost tema unuia din cursurile pe care le-a ţinut, după anul 1615, la Lumley College, la catedra de chirurgie şi anatomie.
Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în faţa membrilor Colegiului Regal al Medicilor din Londra. Avea nevoie de susţinerea acestora pentru teoria sa care schimba multe dintre teoriile existente. Spre exemplu, Harvey a introdus ideea revoluţionară că sângele se mişcă într-un fel de circuit prin corp, pornind de la inimă către arteră, apoi către vene şi se întoarce la inimă. Apoi, prin experimente pe animale şi oameni, Harvey a demonstrat cum circulă sângele prin corp. Când o artera e blocată, venele care o drenează nu mai functionează. Când o venă se blochează, ea se umflă sub locul blocajului, dar umflatura dispare când blocajul este îndepărtat. El a arătat că valvele permit sângelui să circule numai în direcţia inimii. Toate aceste descoperiri au dovedit că sângele se mişcă într-un circuit prin corp, deci există o „circulaţie sanguină”, o circulație a sângelui.
În anul 1628 Harvey a publicat, la Frankfurt, renumita carte „Despre mişcarea şi circulaţia sângelui la animale”. Lucrarea conţinea descrierea sistemului circulator, al cărui element de bază este inima, care pompează sângele din artere în aortă şi mai departe spre extremităţi şi alte părţi ale corpului. William Harvey a propus metode fizice de studiu a curgerii lichidelor prin tuburi elastice şi a folosit metode matematice cantitative. A dovedit, folosindu-se de calcule hidraulice, că inima transfuzează la fiecare oră 245 litri de sânge. În prefaţa acestei cărţi scria „Nu vă îndemn să învăţaţi anatomia din axiomele filozofilor ci din disecţii şi din creaţiile naturii”. Aşadar, William Harvey propunea ca experimentul să stea la baza investigaţiilor din medicină. Descoperirea sa a fost comparată cu descoperirea telescopului care a răsturnat totul în astronomie. Descoperirea legii de circulaţie a sângelui a întors medicina pe dos. El a demonstrat în mod logic că trebuie să existe o circulatie a sângelui, deoarece sângele ieşea dintr-o jumatate a inimii şi se întorcea în cealaltă, într-o cantitate mult mai mare decât cea care ar fi putut încăpea la un moment dat în corp. Dar nu putea să vadă cum ajungea sângele dintr-o jumătate în alta. Existenţa vaselor capilare fine prin care curge sângele avea sa fie dovedită mai târziu de Malpighi, care a trăit în prioada 1628 – 1694, folosind un alt instrument optic nou, microscopul. Deşi efectul imediat al descoperirii lui Harvey a fost neînsemant, ea a fost determinantă pentru evoluţia fiziologiei. Harvey a impus imaginea organismului ca un complex de organe prevăzute cu un sistem de vase sanguine care asigură hrănirea lor.
Și totuși, stimați ascultători, nimic nu apare pe teren nepregătit.
Fără a minimaliza valoarea descoperirilor lui William Harvey, trebuie amintită contribuţia adusă cu cca. 100 de ani înainte de Andreas Vesalius, belgian, fiu de farmacist. Acesta, la vârsa de 23 de ani, în 1537 a obţinut, tot la Universitatea din Padova, diploma de medic şi a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie. Încă din vremea studenţiei făcea disecţii pe muribunzi, înainte de a fi îngropaţi.Vesalius a angajat pictori pentru a desena anatomia corpului uman. În 1543 a finalizat şi publicat un tratat de anatomie, în şapte volume, şi care conţinea peste 200 de desene de o valoare ştiinţifică remarcabilă deoarece anatomia umană se baza pe disecţie şi observaţii minuţioase, spre deosebire de etapa anterioară bazată pe texte rigide cu rădăcini încă din antichitate. După publicarea tratatului se refugiază la Madrid, unde, în 1555, apare ediţia a II-a. Aici este condamnat, ca eretic, la moarte prin ardere pe rug. Pedeapsa este comutată într-o călătorie la Ierusalim dar moare în timp ce călătorea pe Marea Mediterană.
În acest context trebuie menţionat şi tabloul Lecţia de anatomie a doctorului Tulp, pictat în 1632, de pictorul olandez Rembrandt, operă care se încadrează în genul pictural de grup tradiţional legat de breasla chirurgilor.
William Harvey s-a stins din viaţă la data de 3 iunie 1657, la vârsta de 79 de ani, în urma unui accident vascular cerebral, în Essex, Anglia.
Cred că este momentul potrivit, stimați ascultători, să reamintesc de Ecorșeul sau Jupuitul lui Constantin Brâncuși. După absolvirea Școlii de Arte și Meserii din Craiova, Constantin Brâncuși s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumose din București, clasa de sculptură. Aici a studiat anatomia cu medicul și profesorul Dimitrie Gerota, născut la Craiova. Eoreșeul sau Jupuitul este statuie din ghips policorm, pictată cu migală de către Constantin Brâncuși pentru a delimita suprafețele anatomice. Statuia este expusă la Muzeul de Artă din Craiova, în sala dedicată lui Constantin Brâncuși. Uneori Ecoreșeul este împrumutataltor muzee din țară pentru expoziții temporare.
La finalul acestui episod, vă recomand, stimați ascultători, să vizitați Muzeul de Artă din Craiova și să analizați Ecorșeul, un studiu despre anatomia corpului uman.
Vă mai recomand, stimați ascultători, să citiți cartea „O întâlnire astrală: Dimitrie Gerota- Constantin Brâncuși. Povestea Ecorșeului” în care povestea Ecorșeului, povestea corpului uman, inclusiv al sistemului circulator este prezentată cu mai multe amănunte.
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.