Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personaliăți din știință și tehnică

Heinrich Schliemann, arheolog pasionat de găsirea zidurilor cetății Troia.

Azi la emisiunea „Personalități din știință și tehnică” mi-am propus să vă spun câteva vorbe despre pasiunea cu care Heinrich Schliemann a făcut săpături arheologice pentru găsirea zidurilor cetății  Troia.

Am învățat la școală, la Istorie, la Istoria antică, despre  războiul dintre cetățile Troia și Sparta. Mai țin minte și alte detalii despre acest război, un amestec între legendă și adevăr. Totuși, detaliul pe care l-am  reținut și l-am urmărit  este legat de Calul Troian. Troia a fost asediată de spartani care nu reușeau să pătrundă în cetate. Într-o seară au simulat că se retrag și  au lăsat, la poarta cetății Troia, un cal imens din lemn. Părea un cadou lăsat de spartani pentru oștenii din cetatea Troia. Aceștia, păcăliți,  l-au împins în curtea cetății. Numai că, din interiorul calului de lemn, Calul Troian, au ieșit soldați spartani care au  reușit să deschidă porțile cetății, pe  care, apoi, au năvălit  ceilalți soldați spartani.

Această luptă, descrisă de Homer în poemele epice Iliada și Odiseea, pare să fie mai mult o legendă decât un fapt istoric, motiv pentru care mulți arheologi au făcut săpături pentru aflarea adevărului. Printre aceștia se numără și arheologul german  Heinrich Schliemann.

Heinrich Schliemann s-a născut la data de 6 ianuarie 1822 în orașul Neubkow, din nordul Germaniei,  situat la 10 km de Marea Nordului. Tatăl său era preot și îi povestea, adesea legendele care circulau despre satul lor. Într-una dintre ele se spunea că în cimitirul satului, cu mulți ani în urmă  a fost  îngropat un copil pus într-un  pătuț din aur.

Heinrich Schliemann încă nu împlinise 8 ani când a primit, cadou, o carte:  Istoria universală pentru copii.  A fost impresionat de tragedia orașului Pompei, acoperit la lava  vulcanului Vezuviu. Ilustrația bogată   despre zidurile și bastioanele  Cetății Troia și discuțiile  cu tatăl său despre poemele epice  scrise de Homer,  i-au dezvoltat imaginația tânărului Heinrich.  Acesta și-a propus ca, într-o zi, să scoată la lumină  zidurile Troiei. Mânat de aceste visuri a început să învețe sârguincios latina. A ajuns la un nivel atât de ridicat  încât a reușit să scrie un eseu în limba latină despre Războiul Troian.

Totuși, dificultățile materiale  care s-au abătut asupra familiei Schliemann, l-au obligat pe tânărul Heinrich, deja admis la liceu,  să renunțe la studiul latinei  și să urmeze o  școală profesională. A lucrat într-o băcănie până la vârsta de 19 ani când a hotărât să facă o schimbare radicală în viața lui. A plecat la Hamburg  și s-a îmbarcat pe  vasul Dorothea, un vapor destinat pasagerilor dar și transportului de marfă. În 28 noiembrie 1841 vasul a ridicat ancora îndreptându-se spre America de Sud. A navigat puțin pentru că o furtună năprasnică a scufundat vasul. Heinrich Schliemann, împreună cu marinarii care deserveau nava au reușit să se salveze, ajungând în Olanda, la Amsterdam. Consulatul  din Amsterdam i-a găsit  de lucru la o societate comercială din Amsterdam. Aici, obligat de împrejurări, învață engleza, franceza, olandeza, italiana și portugheza. Cartea, învățătura de carte, limbile străine, i-au deschis drumul  către un nou loc de muncă la societatea comercială B.H.Schröder.

Vă reamintesc, stimați ascultători,  că unul dintre obiectivele acestei emisiuni  este de a oferi modele pentru oamenii de azi și, de aceea, o să vă redau, pe scurt, metoda practicată  de Heinrich Schliemann, expusă în autobiografia sa: „ Se va citi mult cu voce tare. Se va evita cu orice preț să se traducă. Se va studia timp de o oră pe zi. Se vor  scrie compuneri pe temele de interes. Un profesor va corecta compunerile elevului. Se vor memora corecturile făcute și se vor recita în următoarea oră de studiu”. Aș putea să adaug  că metoda depinde de la om la om, dar fără un studiu perseverent nu se pot face progrese.

Dar să revenim la Heinrich Schliemann.

Aici, la noua firmă, în 1844, constată  că aveau nevoie de oameni care să știe limba rusă așa că, folosindu-și aptitudinile pentru limbi străine, învață repede să scrie,  în limba rusă, corespondența  companiei  Schröder. După doi ani, în 1846, când avea  douăzeci și patru de ani,  este trimis la Sankt Petersburg. Aici se ocupa  cu intermedieri comerciale de materii prime cum ar fi indigoul, folosit ca materie primă pentru vopselele textile, sau salpetrul de Chile,  folosit pentru prepararea prafului de pușcă, sau zahăr și altele. Clienții erau din toată lumea. Heinrich Schliemann știa să profite de orice oportunitate. A adunat o avere considerabilă.

Deși afacerile îi ocupau tot timpul, îi consumau o bună parte din energie, nu a uitat visul din copilărie: să descopere relicvele istorice ale Greciei antice, turnurile cetății Troia, îngropate sub pământ, pe nu se știe unde. Acum avea bani și putea să se ocupe de visul care i-a legănat copilăria. S-a pregătit metodic, ca de obicei: a învățat greaca modernă, a învățat greaca veche apoi a învățat limba arabă. Așadar,  în 1858 știa toate limbile de care avea nevoie pentru studiul civilizațiilor mediteraneene.

În 1863, când avea 41 de ani, lichidează afacerile și pleacă într-o călătorie de documentare arheologică. Pornește din Germania, traversează Marea Mediterană și se oprește în Tunisia. Aici vizitează Cartagina. Ajunge în Italia și vizitează Pompei, despre care citise în „Istoria universală pentru copii”. Traversează Egiptul, merge spre India pentru a studia ruinele hinduse. Ajunge în China și vizitează Marele  Zid chinezesc. Traversează oceanul pentru a vizita Japonia, apoi calcă și pe pământ american. Vizitează ruinele aztece din Mexic. Acest periplu a durat doi ani. Deși se simțea pregătit pentru a descoperi relicvele istorice ale Greciei antice, în stilul său metodic în care și-a pregătit acțiunile, a decis ca, mai întâi, să se înscrie la Universitatea  din Sorbona pentru a studia arheologia și istoria antică. Avea 43 de ani când s-a înscris la universitate.

În 1868 a plecat spre Grecia și s-a oprit pe insula Itaca,  o  insulă de 95 km². Pe această insulă, Itaca, patria lui Ulise, se petrec cele povestite de Homer  în poemul epic Odiseea.  Apoi a vizitat  Micene, vechiul centru al civilizației grecești unde, conform celor afirmate de Homer, se găsește mormântul lui Agamemnon.

Apoi, trecând prin strâmtoarea Dardanele, s-a îndreptat  spre Asia Minor, în cătarea locului  unde se presupunea că s-ar găsi ruinele cetății Troia. A făcut săpături ca un  arheolog,  dar fără să respecte toate  regulile acestei științe, iar rezultatele le-a publicat, în 1869, în cartea „Itaca, Pelopones și Troia”.

Pentru a avea un reper istoric, stimați ascultători, vă reamintesc că în 1869 s-a finalizat construcția căii ferate  București-Giurgiu și s-a inaugurat clădirea Universității din București.

Deși cartea conținea informații inedite, a fost ignorată de comunitatea  arheologilor.   Această indiferență a specialiștilor l-a determinat să-și facă un plan de săpături arheologice, așa cum învățase la Sorbona, pentru a găsi ruinele Cetății Troia. A avut nevoie de o autorizație din partea guvernului turc pentru a începe săpături în localitatea Isarlâk,  pe care el, Heinrich Schliemann, o identificase pe baza unor studii comparative. Săpăturile  au început în octombrie 1871 și s-au desfășurat timp de doi ani, până în mai1873.

Norocul este de partea celui care caută.  Heinrich Schliemann a scos la iveală, de sub stratul de pământ, un oraș din Epoca Bronzului, care aparținea  civilizației miceniene, adică din perioada descrisă de Homer. Deși contemporanii lui Heinrich Schliemann au contestat  valoarea descoperirilor făcute, el a continuat să sape  în zona Micene, locul  menționat de Homer, în poemul epic Odiseea, unde ar fi  fost îngropat Agamemnon, eroul Războiului  Troian. I-au trebuit trei ani pentru a primi autorizația necesară pentru începerea săpăturilor. Heinrich Schliemann are succes și de această dată. A descoperit un ansamblu funerar rotund, mare, cu  cincisprezece  seturi de oseminte și, mai ales, o mască de aur, menționată și de Homer.  Deși visul lui Heinrich Schliemann era să demonstreze că  faptele descrise de Homer s-au petrecut cu adevărat, a înțeles că într-o cercetare arheologică trebuie  utilizate metode științifice  care să conducă la descoperiri cu adevărat valoroase, încadrate corect  din punct de vedere istoric așa că nu s-a mai grăbit să anunțe că a descoperit Troia.

Deși a început să aibă  dureri la una dintre urechi, și-a continuat săpăturile în Creta, iar apoi în Egipt, neglijând    deteriorarea stării de sănătate. Când durerile din ureche deveniseră  insuportabile, a plecat singur din Atena și s-a internat, în 15 noiembrie 1890, la spitalul Universității din Halle, din Germania. Rezultatul operației nu era îmbucurător dar, din dorința de a fi împreună cu familia pentru a sărbătorii Crăciunul, Heinrich Schliemann, pleacă spre Napoli pentru a se îmbarca pe un  vapor cu destinația Atena. Din păcate, chiar înainte de îmbarcare, s-a prăbușit pe stradă, nu a beneficiat de o îngrijire medicală adecvată și nu a mai putut fi salvat.

În 4 aprilie 1891 a fost înmormântat,  în cadrul unei ceremonii cu onoruri naționale la care au participat personalități din domeniul arheologiei precum și diplomați din multe țări. Istoria spune că în sicriu, alături de trupul neînsuflețit al arheologului, au fost puse  câteva volume din „Iliada” și „Odiseea”,  poemele   scrise de Homer.

 La finalul acestui episod, pentru consolidarea informațiilor despre arheologul Heinrich Schliemann, vă sugerez să faceți o excursie la Corabia, pe malul Dunării, unde puteți vizita  Muzeul arheologic al Cetății Sucidava.

Istorici și arheologi  au adus  la lumină zidurile și au amenajat  atractiv, civilizat,  Muzeul  arheologic al Cetății Sucidava. Printre cele ce pot fi vizitate se numără și fântâna secretă de unde se alimentau cu apă locuitorii cetății. Alaiul de nuntă  din zilele noastre,  din satul Celei, însoțește  mireasa până la fântâna din vechea cetate, la care se ajunge printr-un tunel. Vizitatorul își poate imagina că, pe treptele de acolo, coboară …în istorie!

Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.