27 Feb
27.02.2025.Aurel Beleş, fondatorul ingineriei seismice din țara noastră.
Posted in Personalități din știință și tehnică din România on 27.02.25
Personalități din știință și tehnică
Aurel Beleş, fondatorul ingineriei seismice din țara noastră.
Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Aurel Beleș fondatorul ingineriei seismice din țara noastră.
Călătorim cu trenul sau cu maşina pe distanţe mai scurte sau mai lungi. Oricât de scurtă este călătoria, dacă ieşim din oraş, fie că este vorba de Craiova sau altă localitate, cu siguranţă vom trece şi pe un pod pentru a traversa un pârâu, pentru a traversa un râu. Nu avem timp să ne gândim când a fost construit, iar despre proiectant şi constructor nici atât. Dar fiecare operă de artă are istoria sa legată de viaţa unui om sau de viaţa mai multor oameni. Unul dintre marii constructori de poduri din ţara noastră, care şi-a legat numele şi de ingineria seismică , a fost Aurel Beleş.
Aurel A. Beleş s-a născut în Bucureşti la data de 20 aprilie 1891. Tatăl său, Aurel Beleş, a fost moţ de pe Valea Arieşului dar s-a format ca inginer la Politehnica din Viena şi a lucrat câţiva ani la Căile Ferate din Austria şi apoi din România, la Bucureşti. Aşa se explică locul de naştere al copilului Aurel A. Beleş, Bucureşti, unde a rămas doar câteva luni, familia mutându-se la Craiova unde au locuit până în 1896. De aici au plecat la Paris, unde tatăl său a primit câteva proiecte de poduri şi şosele. Deşi în familie învăţase germana şi apoi franceza a început studiile elementare la o şcoală unde învăţau mulţi români. După finalizarea studiilor gimnaziale s-a reîntors în ţară şi s-a înscris la liceul Mihai Viteazu din Bucureşti. Aici a învăţat cu profesori remarcabili care puneau mare accent pe matematică, pe fizică şi chimie. Deşi era elev, mergea pe şantierele de construcţii conduse de tatăl său, participa la elaborarea proiectelor şi a devizelor. În acest context drumul profesional era deja conturat aşa că la terminarea studiilor liceale, în 1909, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele. A învăţat de la profesori, a învăţat din experienţa proprie că trebuie să urmăreşti cu atenţie expunerea profesorului , să notezi informaţiile transmise pe care, apoi, trebuie să le treci selectiv prin gândirea proprie.
Elevii, studenţii de la Şcoala de Poduri şi Şosele primeau, pe durata studiilor şi o pregătire militară. În vremurile acelea patriotismul era o valenţă de rang superior. Nu este de mirare că în 1913 , Aurel Beleş şi colegii săi s-au înrolat pentru a participa la campania din Bulgaria. Se ocupau de transbordarea vagoanelor din Bulgaria sub conducerea profesorului lor Ion Ionescu-Bizeţ,
În 1914 a absolvit Şcoala de Poduri şi Şosele ca şef de promoţie. A lucrat doi ani ca inginer asistent apoi şef de şantier al Serviciului de studii şi construcţii din Ministerul Lucrărilor Publice, Secţia de Poduri. Prima lucrare importantă i-a fost încredinţată în primăvara anului 1915: corectarea şoselei naţionale Bucureşti- Vârciorova, localitate situată mai sus de Turnu Severin, atunci localitate de graniţă, acum acoperită de apele lacului de acumulare de la Porţile de Fier. Una dintre porţiunile supuse modernizării era cea de la Işalniţa, lângă Craiova. Atunci şoseaua făcea un ocol pentru a traversa pârâul Amaradia pe un pod de lemn amplasat în amonte de podul peste calea ferată. De câte ori veneau apele mari, podul era dărâmat. Aurel Beleş a propus construirea unui pod din beton armat lângă podul de cale ferată, unde este şi acum. După câţia ani, Aurel Beleş a construit şi podul de beton armat peste Gilort de la Capul Dealului.
În 1921 s-a angajat ca proiectant şi diriginte al execuţiei lucrărilor la una dintre cele mai bune societăţi private din acea vreme: „Intreprinderile generale tehnice ing. Tiberiu Eremie” , întreprindere înființată la începutul secolului XX avându-i ca iniţiatori pe ing. Tiberiu Eremie şi Gogu Constantinescu. A participat la construirea multor clădiri înalte, la construirea sediilor multor întreprinderi printre care Palatul Bursei şi Camera de Comerţ din Galaţi, Hotelul Palace din Bucureşti. Desigur aici a auzit de Gogu Constantinescu pe care l-a întâlnit mai târziu în Anglia. Şi-a continuat activitatea inginerească la Societatea naţională de construcţii SOCON, înfiinţată de inginerul Liviu Ciulei. Multe sunt construcţiile proiectate şi realizate cu această societate dar amintesc câteva pentru a marca diversitatea acestora: Rafinăria Brazi, Halele alimentare din Giurgiu, Palatul Băncii Naţionale din Calea Victoriei şi din strada Doamnei, dublarea liniei ferate Teiuş- Apahida. Anul 1947 a adus multe schimbări în viaţa economică a României. Totuşi, inginerul Aurel Beleş a continuat să proiecteze şi să construiască. A proiectat coşurile de beton armat ale noii oţelării de la Hunedoara, fundaţia laminorului de la Roman. S-a ocupat şi de rezolvarea problemelor legate de alimentarea cu apă a Craiovei în perioada construcţiei Combinatului Chimic de la Işalniţa.
În 1928 a fost numit profesor la Şcoala Politehnică din Bucureşti, la catedra de construcţii civile şi fundaţii. În 1948 Facultatea de construcţii s-a desprins de Politehnică şi a devenit Institutul de Construcţii Bucureşti, unde Aurel Beleş a predat cursul de Teoria elasticităţii până în 1963 când, prin pensionare, a devenit profesor consulatnt. Trebuie spus că, de-a lungul carierei sale didactice, începute la Iaşi în 1918, a predat şi alte cursuri. A scris multe cărţi pentru studenţi, s-a ocupat de educarea lor, de formarea lor. A fost un adevărat mentor. Este suficient să enumăr doar pe câţiva dintre discipolii săi: Ştefan Bălan, Radu Voinea, Panaite Mazilu, Mihail Ifrim .
În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1963 devine membru titular. În 1957, toamna, academicianul Aurel Beleş a participat la Congresul de geotehnică şi fundaţii din Londra. Cu acest prilej i-a făcut o vizită lui Gogu Constantinescu la reşedinţa sa situată pe malul lacului Coniston. La întoarcerea în ţară a ţinut mai multe conferinţe. Una dintre ele a fost prezentată la Academia Română în data de 5 mai 1958. Iată ce a consemnat Aurel Beleş: „ Ca român, cu sufletul şi cu gândul, se trudeşte să facă cunoscut străinătăţii geniul şi arta poporului român, realizările şi aportul pe care poporul român îl poate aduce ştiinţei, culturii şi progresului general”. Prin aceste conferinţe, Aurel Beleş a avut un rol important în revenirea în ţara, în 1961, pentru câteva săptămâni a lui Gogu Constantinescu.
Problemele de cercetare pe care le-a abordat au fost inspirate din practica inginerească. Astfel, în 1915 a publicat articolul „ Flambajul barelor drepte, comprimate axial” inspirat de lucrările de îndiguire a oraşului Tg. Neamţ unde a folosit mulţi piloni de susţinere a unor greutăţi masive. Apoi, în 1941 a publicat lucrarea „ Cutremurul şi construcţiile” pe baza cercetărilor efectuate asupra efectelor cutremurului din 1940. De altfel, acest subiect a fost dezvoltat şi în alte lucrări şi , de aceea, Aurel A. Beleş este considerat ctitorul inginerie seismice în ţara noastră.
S-a stins din viaţă la 10 ianuarie 1976.
Ca de obicei, în partea finală a fiecărui episod, vă recomand ca într-o sâmbătă sau într-o duminică, să străbateți, ceea ce aș putea putea numi acum, „podurile lui Aurel Beleș”. Plecați din Craiova spre Filiași. Treceți de ELPRECO, de Fabrica de Bere și de Centrul Comercial MARLOREX, apoi pe sub pasajul care duce spre centura de nord a Craiovei. După câteva sute de metri se vede podul de cale ferată și podul rutier peste Amaradia. Puteți să parcați pe dreapta, înainte de pod. Primul pod rutier din această zonă a fost proiectat și construit de Aurel Beleș.
Vă îndemn să faceți câteva fotografii. În câțiva ani, legătura dintre Craiova și Filiași se va face pe Autostrada sudului.
Mergeți spre Filiași, apoi spre Țânțăreni. La ieșirea din Țânțăreni, virați ușor la stânga spre satul Capu Dealului. Se vede de departe dealul care coboară dinspre munte și se oprește lângă apa Gilortlui care, după câțiva kilometri se varsă în Jiu. Podul peste Gilort a fost construit de Aurel Beleș.
Dacă ați ajuns până aici, puteți să vă întoarceți prin Florești unde puteți vizita Muzeul Mihai Eminescu sau măcar Parcul Mihai Eminescu. Aici, la Florești, poetul Mihai Eminescu a petrecut, în vara anului 1878, o vacanță de neuitat în conacul familiei Mândrea. Pe locul unde a fost conacul, administrația locală a amenajat un părculeț care amintește de trecerea lui Mihai Eminescu prin aceste locuri. Și dacă ați ajuns aici, la întoarcere spre Craiova, mergeți la gara din Filiași. În spatele gării vă așteaptă bustul lui Mihai Eminescu care ne amintește că, în vara anului 1878, poetul venea aici să-și ridice, de la post restant, scrisorile.
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.