Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Ştefan-Ioan Georgescu-Gorjean – „constructorul” Coloanei Infinitului

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă vorbesc despre Ștefan-Ioan Georgescu-Gorjean, „constructorul” Coloanei Infinitului.

            Când vorbim despre Coloana infinitului de la Tg. Jiu, ne gândim la Constantin Brâncuşi. Când vorbim despre Coloana infinitului ne gândim că este o operă de artă. Și totuși, în anul 2001,UNESCO a elaborat un raport cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, în care se afirma: „Coloana infinitului  nu este numai o capodoperă a artei moderne, ci şi o extraordinară  operă inginerească.“

Cel care i-a dat valenţa inginerească acestei opere de artă  a fost inginerul Ştefan-Ioan Georgescu-Gorjan.

Ştefan-Ioan Georgescu-Gorjan  s-a născut la data 11 septembrie 1905, în Craiova, strada Madona Dudu nr. 23. Intre anii 1912 – 1916 a urmat cursurile Şcolii primare „Petrache Poenaru” din Craiova. A învăţat cu uşurinţă la şcoală  germana şi franceza, iar în particular engleza, italiana şi spaniola. După şcoala primară, între 1916 şi 1923 a urmat  Liceul Carol, unde s-a remarcat ca un elev cu iniţiativă. A fost violonist în orchestra liceului, a tipărit Revista matematică a Liceului „Carol I“, a jucat în piese de teatru la serbări. Găsea mereu soluţii inovative, soluţii diferite de ale colegilor  pentru  temele primite la matematică. Aşa se face că ultimii doi ani de liceu i-a absolvit într-unul singur. Se înscrie, apoi, la Şcoala Politehnică din Bucureşti, specialitatea electromecanică. La admitere s-a clasat pe locul 17 din 400 de candidaţi înscrişi. În paralel  cu studiile inginereşti urmează şi  Facultatea de litere şi filosofie unde  audiază în special  cursuri de istoria artei. Era văzut adesea în saloanele de artă. Cunoştea bine franceza, germana, italiana. Deşi student, şi-a cumpărat multe cărţi de specialitate apărute în străinătate dar şi volume de artă, filosofie, poezie. Ca să căştige banii pentru cărţi desena proiecte pentru colegi, iar în ultimul an s-a angajat ca inspector tehnic  la Spitalul Brâncovenesc. Tot în acea perioadă, profesorul Nicolae Vasilescu Karpen, despre care v-am vorbit într-unul din episoadele trecute, organizează o excursie în Italia pentru ca studenţii să poată vizita şcoli politehnice  din peninsulă şi asociaţii inginereşti. Georgescu-Gorjan  profită de acest prilej pentru aş perfecţiona cunoştinele de limbă ialiană şi artă romană.

            În 1928 obţine diploma de inginer şi la 1 septembrie se angajează  la  Societatea Anonimă Română pentru Exploatarea Minelor de Cărbuni „Petroşani”. Imediat după angajare este trimis la Viena pentru un stagiu  de 6 luni la Uzinele Siemens-Schuckert. Reîntors în ţară, îşi continuă stagiul de formare la câteva mine din Valea Jiului, apoi îşi începe activitatea  de inginer la Atelierele Centrale Petroşani. I se încredinţează  conducerea secţiilor de turnătorie şi structuri metalice, respectiv atelierul de proiectare şi laboratoarele de încercări. În paralel desfăşoară şi activitate didactică  la Şcoala de maiştri minieri şi maiştri mecanici. Pragmatic şi bun organizator, elaborează manuale de specialitate, cărţi  de popularizare a tehnicii şi înfiinţează în Petroşani  un aeroclub şi o şcoală de zbor fără motor. Mulţi tineri din zonă dar şi din alte regiuni ale ţării, inclusiv din Craiova,  au zburat aici cu aeroplane. Acum, pe locul unde a funcţionat aeroclubul  este un cartier de locuinţe numit „Aeroport”. De câţiva ani, municipalitatea  a  amplasat la intrarea în cartier un avion IAR. Conducerea Atelierelor Centrale din Petroșani, mulţumită de profesionalismul dovedit de Ștefan-Ioan Georgescu-Gorjean, îl numeşte inginer şef şi  îi încredinţează mai multe misiuni profesionale în străinătate.

În  decembrie 1934 merge la Paris. Era un bun prilej să-l  viziteze pe Constantin Brâncuşi care locuise în casa părinţilor săi  din strada Madona Dudu 23, care mai venise de câteva ori în vizită în perioada 1914-1922 şi care le  trimitea cărţi poştale illustrate din călătoriile lui. Atelierul lui Brâncuşi era situat pe strada Impasse Ronsin nr 11. Au discutat mult  şi multe. Brâncuşi constată că tânărul inginer Ştefan-Ioan Georgescu-Gorjean este, pe de o parte, un bun profesionist, iar pe de altă parte, un  iubitor al operelor de artă. Brâncuşi îi prezintă ideea  sa privind  realizarea unui monument,  dedicat  locuitorilor din Tg. Jiu care, în 14 octombrie 1914, au oprit înaintarea  armatei germane şi pentru care primise o comandă din partea autorităţilor locale. Printre altele, Constantin Brâncuși i-a spus. “Să se încastreze în beton baza unui stâlp solid de oţel, pe care să se tragă, suprapunându-se, ca nişte mărgele uriaşe, goale în interior, „elementele„ spaţiale identice ale Coloanei. Îmbinarea perfectă a elementelor la rosturi va să asigura impresia de continuitate.” Pentru  materializarea acestei idei era nevoie să se alegă materialul  de construcţie, trebuia calculată stabilitatea  pe timp de furtună sau de cutremur. Altfel spus, era nevoie de un inginer, iar acesta tocmai fusese ales: Ştefan-Ioan Georgescu-Gorjean. La următoarea vizită, efectutată  în data 7 ianuarie 1935 ,Georgescu-Gorjan i-a prezentat lui Brâncuşi soluţia tehnică. Au urmat doi ani de discuţii, de stabilire a detaliilor.

În august 1937, Brâncuşi  revine în ţară, la Petroşani. Primeşte aprobarea Directorului Ioan Bujoiu  ca  elementele coloanei să fie turnate la Ateliere Centrale din Petroşani, Georgescu-Gorjan şi Brâncuşi, pornind de la formula armoniei  plastice, raportul  1:2:4,   utilizată de sculptor  la toate coloanele sale din lemn, stabilesc ca fiecare trunchi de piramidă, care formează un element, să aibă latura mică de 45 cm, latura mare de 90 cm, iar înălţimea de 180 cm. Au mai convenit ca monumentul să aibă 15 module întregi  şi  câte o jumătate de modul la capete, rezultând o înălţime totală de 29,35 m. În această discuţie, Georgescu-Gorjan şi-a folosit întreaga lui măiestrie inginerească pentru ca,  pornind de la mijloacele tehnice şi financiare de care se dispunea, să materializeze ideile lui Brâncuşi. Stâlpul central , de secţiune patrată, cu latura de 42 cm, pentru ca mărgelele să nu se rotească, a fost proiectat de Georgescu-Gorjan şi executat din trei tronsoane de oţel, de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m lungime, pentru a putea fi transportate cu căruţele pe defileul Jiului.   Modelul în lemn al mărgelelor, cum numea Brâncuşi elementele coloanei,  a fost făcut de maistrul tâmplar  Carol Flişek , în colaborare directă cu Brâncuşi. De fapt, Brâncuşi a cioplit cu răbdarea-i cunoscută o faţetă a modelului din lemn de tei, rezultând o suprafaţă cu o curbură aproape imperceptibilă , iar celelalte faţete le-a executat maistrul Carol Flişek. În prima zi a lunii septembrie 1937 modelul de turnătorie a fost gata, iar turnarea din fontă a început la data de 16 septembrie. Peste o lună, la 18 octombrie, mai rămăseseră de turnat două module. Între timp, Georgescu-Gorjan a făcut mai multe probe de montare pe orizontală.Oţelul pentru stâlp a fost preparat la Uzinele Malaxa din Reşiţa.Confecţionarea stâlpului a început la 14 septembrie. Primul tronson, în greutate de 9.000 kg, a plecat spre Tg.Jiu în ziua de 12 octombrie. Transportul s-a făcut cu carele şi a durat trei zile. La 18 octombrie au fost expediate şi celelalte două tronsoane, asamblarea lor prin sudare  fiind programată pentru 23 octombrie. Construcţia a fost finalizată la 15 noiembrie. Aşadar, au trecut 90 de zile de la finalizarea soluţiei tehnice, 15 august, până la ridicarea coloanei nemetalizate, 15 noiembrie. Buna organizare asigurată de inginerul Georgescu-Gorjan a asigurat finalizarea construcţiei fără nici-un accident, deşi utilajele folosite erau foarte  simple. În etapa finală coloana trebuia metalizată în galben, aşa cum cerea Brâncuşi. După multe căutari, s-a găsit în Elveţia sârma de almă potrivită pentru metalizare. De această operaţie s-a ocupat personal Brâncuşi în vara anului 1938. Monumentul a fost inaugurat la 27 octombrie 1938. Din păcate, de la ceremonie a lipsit atât Brâncuşi cât şi inginerul Ștefan-Ioan Georgescu-Gorjan.

Din anul 1953 până la pensionare, în 1967, a lucrat ca salariat la  diferite instituţii dar a supravegheat  mereu starea Coloanei. A  scris o carte intitulată „ Am lucrat cu Brâncuşi” în care a povestit  cum a colaborat cu Brâncuşi. Cartea a apărut la Editura Universalia din Bucureşti  şi  lansată la 3 februarie 2005. Georgescu-Gorjan  nu a participat nici la acest eveniment. Se înălţase spre infinit, cu 20 de ani în urmă, la 15 martie 1985, poate pentru  a  eterniza spusele lui Brâncuşi :„Coloana fără sfârşit este aidoma unui cântec etern, care ne duce în infinit, dincolo de orice durere sau bucurie”. Ultimul cuvânt spus de inginerul Ștefan-Ioan Georgescu-Gorjan a fost „Vertical”.                                          Consiliul Local  al Municipiului Tg. Jiu i-a  conferit,  post-mortem, în 2007  titlul de „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Târgu-Jiu , pentru merite deosebite la ridicarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” din Târgu-Jiu, ca autor al concepţiei tehnice privitoare la realizarea Coloanei Infinitului, operă a sculptorului Constantin Brâncuşi.

Vă reamintesc, stimați ascultători, că unul dintre desideratele acestei emisiuni  este de a oferi modele de viață pentru tineri dar și pentru adulți.

 Ștefan-Ioan Georgescu-Gorjean, ca elev de liceu, a învățat germana și franzeza, engleza și italiana. Elevii de azi învață, la școală, două limbi străine.

Ștefan-Ioan Georgescu-Gorjan, ca student, vizita  saloanele de artele, citea cărți de filosofie și de poezie. Și studenții de azi merg, sistematic, la teatru, la filarmonică, la lanări de carte.

Ștefan-Ioan Georgescu-Gorjean, ca inginer,  a elaborat  manuale de specialitate pentru școala de maiștri, cărţi  de popularizare a tehnicii.

Ștefan-Ioan Georgescu-Gorjean, ca locuitor al orașului, ca locuitor al orașului Petroșani, a înființat   un aeroclub şi o şcoală de zbor fără motor, altfel spus s-a implicat în viața comunității.

Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.