22 Jan
22.01.2025.Marin Drăcea, militant pentru formarea „conștiinței nationale forestiere”.
Posted in Personalități din știință și tehnică din România on 22.01.25
Personalități din știință și tehnică.
Marin Drăcea, militant pentru formarea „conștiinței nationale forestiere”.
Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Marin Drăcea, militant pentru formarea conșiinței naționale forestiere.
În ultimii ani se discută și se scrie mult despre conservarea pădurilor, despre creșterea suprafețelor împădurite din țara noastră, despre îmbunătățirea calitativă a fondului forestier, despre gestionarea durabilă a pădurilor, despre adaptarea politicilor silvice la necesitățile legate de schimbările climatice. S-ar putea crede că aceste subiecte sunt de dată recentă. Totuși, istoria demonstrează că aceste subiecte i-au preocupat pe oameni și în alte vremuri. Istoria demonstrează că și în alte perioade istorice personalitățile din știința și tehnica silvică au studiat aceste probleme. Printre aceste personalități se numără și Marin Drăcea.
Marin Drăcea s-a născut la data de 15 octombrie 1885 în satul Izvoru, din actualul județ Giurgiu. Marin a fost al doilea copil al familiei Dumitru și Ioana Drăcea care a avut, în total opt copii.
A început școala primară în 1891, în satul natal, Izvoru, având-o ca dascăl pe învățătoarea Florica Mărgineanu. În vara anului 1894, după ce Marin Drăcea absolvise clada a III-a, un incendiu devastator distruge mai multe case, inclusiv școala și primăria din sat.
Toamna continuă școala primară la Giurgiu unde va aobsolvi și prima clasă gimnazială. Documentele nu consemnează motivele pentru care s-a mutat la București. Cert este că a continuat gimnaziul la Liceul Matei Basarb și la Liceul Sfântul Sava din București. Examenul de absolvire a școlii gimnaziale l-a susținut la Liceul Sfântul Sava , iar cursurile liceale le-a urmat la Liceul Gheorghe Lazăr, secția reală, pe care le-a absolvit în 1905.
În același an, 1905 s-a înscris la Școala Superioară Silvică din Brănești, din apropiere de București, înființată în 1893. Se poate spune că Școala era la început de dum.
Este locul, stimați ascultători, să vă spun câteva detalii despre această instituție de învățământ superior. Așadar, Școala de Silvicultură de la Brănești s-a construit pe un teren donat de Regionala Silvică București. Încă de la început, lângă școală, s-a construit și Parcul dendrologic, iar câțiva arbori plantați atunci există și azi. Pregătirea viitorilor ingineri silvici dura cinci ani dintre care primul an era de practică, urmat de doi ani de pregatire teoretică. Apoi urma încă un an și jumătate de practică la un ocol silvic, iar în ultima jumătate de an se pregătea proiectul de absolvire. Mai trebuie precizat că viitorii elevi se puteau înscrie la concursul de admitere după un stagiu de practică la un ocol silvic și primeau diploma de inginer numai cei care, la finalul studiilor, obțineau cel puțin media 7,00. Toate aceste detalii au fost prezentate având în vedere că unul dintre obiectivele acestei emisiuni este de a oferi modele, de a oferi referințe, oamenilor din zilele noastre.
Dar să revenim la Marin Drăcea, personalitatea despre care mi-am propus să vă povestesc azi. Marin Drăcea a absolvit Școala Superioară de Silvicultură în anul 1909 continuându-și acitivitatea aici ca asistent, apoi ca profesor.
Spre finalul anului 1912 merge în Germania, la Universitatea din München, pentru perfecționare prin doctorat, unde începe o cercetare doctorală cu tema „Contribuții la cunoașterea salcâmului din România, cu privire specială asupra culturii sale în Oltenia”. Din păcate, izbucnirea Primului Război Mondial face ca susținerea publică să se petreacă abia în ianuarie 1923.
În 1921 s-a înființat Școala Politehnică din București, iar din 1923 silvicultura devine o facultate a acestei instituții de învățământ superior.
Marin Drăcea a fost unul dintre profesorii de bază ai Facultății de Silvicultură din București. Când spun „profesor de bază” am în vedere că în 1923 a fost numit profesor titular dar mă gândesc și la partea vizionară a activității sale, transformând fundamental silvicultura din țara noastră.
Iată ce spunea Marin Drăcea în 1923: „Am luat și de la francezi și de la germani fel de fel de teorii, dar nu s-a căutat nici până acum a se stabili întru cât aceste teorii se pot aplica în silvicultura noastră și întru cât sunt aplicabile în condițiile specifice în care este așezată țara noastră”.
Pornind de la această constatare, Marin Drăcea a elaborat, științific, tehnologia culturii salcâmului în țara noastră reușind să obținuă o producție lemnoasă încurajatoare. De asemenea, a elaborat tehnologia de regenerare progresivă a pădurilor de stejari reușind reconstrucția ecologică a acestor păduri.
În februarie 1927 obține o bursă de documentare în Statele Unite ale Americii pe tema organizării lucrărilor de cercetare în domeniul tipurilor de arborete și organizarea instituțiilor pentru administrarea pădurilor. La întoarcere, în 1930, a organizat trei Oficii pentru cercetări forestiere. Din activitatea de pionierat desfășurată în aceste Oficii și-a dat seama că dezvoltarea silviculturii din România trebuie să se bazeze pe cercetări sistematice, corelate, organizate în instituții specializate. În acest context a reușit să înființeze, în 1933, Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră care a avut ca obiectiv fundamentarea economiei forestiere pe baze științifice. A fost Directorul acestui Institut timp de 12 ani, până în 1945.
La început, Institutul avea cinci Secții de Cercetare în București și 4 Statiuni de cercetare în diferite regiuni ale țării: Stațiunea Gurghiu în Mureș, Stațiuna Casa Verde în Timișoara, Stațiunea Comorova în Dobrogea. Lista trebuie completată cu Stațiunea de cercetare Sinaia care fusese înființată ca Laborator de cercetare încă din 1922.
Mai trebuie spus că Instititul funcționează și în prezent sub numele „Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură” având patronimul „Marin Drăcea”.
Pe lângă activitatea didactică, în perioada 1923-1930, ca director al Direcției împăduririlor din „Casa Pădurilor”, s-a ocupat de reorganizarea activității din direcțiile regionale, acordându-le mai multă autonomie, și impunând drept criteriu de promovare a inginerilor silvici implicarea acestora în activitățile de împădurire.
A contribuit la introducerea plopului în cultura din România, în zona Ocolului Silvic Ciuperceni, acum Ocolul Silvic Calafat.
Este locul să menționez că instituția „Casa pădurilor” a fost înființată în 1910, având ca obiectiv gestionarea bunurilor forestiere ale Statului Român. În 1930 aceasta a devenit Casa Autonomă a Pădurilor Statului. Ca fapt divers menționez că am găsit, în format digital, un anuar din 1936, cu titlul „Casa pădurilor statului și regimul silvic”, care are peste 200 de pagini și care prezintă angajații prin caricaturi făcute de redactorul anuarului.
În 14 februarie 1937 Ateneul Român a organizat un eveniment științific în cadrul căruia Marin Drăcea a prezentat conferința „Considerațiuni asupra domeniului forestier al României” în care menționa: „Pădurea este un organism care poate suporta o comparație cu noțiunea de organism așa cum o stabilesc științele biologice. Pădurea naște, trăiește și crește spre a se regenera apoi și pentru ca o nouă generație de arbori să ia locul celei care piere. Am putea asemăna și mai bine pădurea cu un organism social în care se pot urmări foarte interesante procese de interdependență și de relațiune între părțile sale componente”.
Tot cu această ocazie a mai spus:„ Dacă este o problemă mare, permanentă, generală a poporului românesc, aceasta constă în elaborarea și difuzarea câtorva adevăruri fundamentale despre rolul pădurilor și apoi, pe baza acestora, cristalizarea câtorva norme general admise de a acționa sau de a reacționa față de economia forestieră. Noi am denumit încă de mult această mișcare: crearea unei conștiințe forestiere a poporului român”
A fost președintele societății Progresul Silvic, în perioada 1934-1944. Societatea fusese înființată în 1886. Cu ocazia sărbătoririi semicentenarului societății, în 1937, a spus: „Problema fores- tieră ocupă în adevăr primul plan în viața unui popor ca o problemă de cultură generală, de apărare națională în cel mai larg înțeles al cuvântului, de bunăstare și, în unele privințe, de viață și de moarte, de a fi sau a nu fi, pentru un popor. Un mare adevăr ce s-a spus adesea, nu numai de silvicultori ci mai cu seamă de mari oameni de stat și de mari gânditori ai neamului. Iar popoare care, ca cel englez, au avut o dată imprudența să-și distrugă patrimoniul forestier au putut, în timpul ultimului război, să înțeleagă bine ce înseamnă pădurea în viața unei țări. În centrul acestei probleme stă soldatul ei cel mai devotat, silvicultorul, sau gruparea tuturor Silvicultorilor. În cazul nostru societatea Progresul silvic”.
Menționez că Societatea „Progresul silvic” funcționează și în prezent, fiind încă un argument al importanței unirii specialiștilor în asociații profesionale.
În 1942 Marin Drăcea, ca o sinteză a cercetărilor teoretice și experimentale, a elaborat primul tratat de silvicultură românească în care a definit politica forestieră din România.
Ca dovadă a valorii activității desfășurate, Marin Drăcea a fost ales, în 1944, membru al Academiei de Agricultură, Academia de Științe Agricole de azi.
În 1947, deși avea numai 62 de ani și era în plină putere creatoare științifică, este obligat să se pensioneze și împins spre un con de umbră profesională.
S-a stins din viață în data de 14 iunie 1958.
Din 1991, Academia Română acordă Premiul „Marin Drăcea” pentru cele mai valoroase lucrări din domeniul silviculturii. În 2010, Marin Drăcea, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
La finalul acestui episod vă recomand ca într-o zi de lucru să mergeți la Biblioteca Fa-cultății de Agronomie din Craiova, pe strada Libertății nr.19, unde ve-ți găsi, tipărite pe hârtie, două dintre conferințele susținute de profesorul Marin Drăcea. Pe aceste tipărituri o să găsiți, scrise de mână, dedicațiile către Gheorghe Ionescu Șișești, cea mai importantă personalitate a școlii românești de agricultură, născută în Oltenia, la Șișești, în același an și aceeași lună cu personalitatea prezentată azi, Marin Drăcea.
Personalitățile adevărate se respectă reciproc.
Vă sugerez ca apoi, într-o sâmbătă sau într-o duminică, să faceți o plimbare în Pădurea Bucovăț. După ce se urcă dealul spre Cetate, pe stânga, s-a amenajat, de curând, drumul fores-tier Grăjdana, cu o lungime de 5,3 km. Atât cei care au fost în zonă în ultimii 50 de ani cât și cei care nu au mai fost până acum, au ce să vadă: Pădurea, ca organism viu, rezultat al conștiinței noastre forestiere, așa cum o vedea Marin Drăcea.
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.