Lecția grâului
Dintr-un singur bob răsare, la început, o frunza mică verde, ca un vârf de lance. Nestiutorii pot crede ca este, iaca, o buruiană oarecare.
Vine zăpăda și o acoperă. Neștiutor, sau cârcotaș, poți crede că a dispărut cu totul.
Frigul ne sperie, pe mulți. De frunza cea verde nu ne mai amintim, preocupați să avem ceva căldură pentru noi.
Vine Primăvara și, modestă, frunza verde iese la iveală, parcă un picușor mai înaltă. Are și o tulpină subțire-subțire, iar în vârful ei se adună esența vieții care, parcă, ar vrea să frângă semeția firului care o înalță.
Timpul trece și, cam prin luna lui cuptor, verdele devine galben.
Vârful de lance spune, neauzit, tabla înmulțirii : unu-ori-zece-egal-zece!
Oare mai știm noi tabla înmulțirii, ca să dăm, măcar înzecit, ce am primit?
