Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Despre Istoria ştiinţei, Despre Inventatori,şi…despre mine!

16 Aug

15.08.2015 Strada Ion Dezideriu Sirbu

Posted in Strazile Craiovei si numele lor on 16.08.15

Strada Ion Dezideriu Sirbu

 

Mi-am propus ca la această rubrică să  vă prezint   câteva istorisirii legate de numele străzilor din Craiova, în special numele personalităților din domeniul științei, din domeniul tehnicii. Apoi am considerat că  și personalitățile din alte domenii  trebuie prezentate la această rubrică pentru că în viața unei comunități toate profesiile sunt importante, fiecare personalitate își aduce contribuția sa  la  evoluția comunității în ansamblul ei. Este periculos să susținem că o categorie socio-profesională este mai importantă decât altele.Așa am ajuns la Ion Dezideriu Sîrbu, romancier, dramaturg, eseist, filozof, profesor de filozofie. Deși eu am terminat o facultate tehnică, iar profesia mea este de inginer, pot spune că Ion Dezideriu Sîrbu a fost unul dintre profesorii mei deși nu am fost niciodată în aceiași sală de curs. Afirmația mea se bazează pe faptul că i-am citit unele cărți în vremea în care eram student la Petroșani. În 1968 I.D.Sîrbu a publicat  ”Frunze care ard” , o piesă de teatru a cărei acțiune se petrece în Valea Jiului, în familia unui miner. Unul dintre evenimentele descrise în piesa de teatru – un accident de muncă în mină. Am învățat lecția despre tributul cerut de mină din piesa de teatru a lui I.D.Sîrbu. În anii petrecuți în Valea Jiului am fost martor la multe accidente miniere soldate cu morți.Unii dintre ei au fost colegi cu mine.Un alt eveniment descris de I.D. Sîrbu în piesa ”Frunze care ard” – o grevă a minerilor. În 1977 am fost martor la greva minerilor  de la Exploatarea minieră Lupeni. A fost o grevă adevărată deși evenimentul se petrecea în plină perioadă comunistă. Și rezultatele grevei au avut  efecte pe termen lung.

Din  cartea  ”Povestiri Petrilene” , publicată de  I.D.Sîrbu în 1973,  am învățat legende.  Am folosit povestirea despre apariția mineritului în Valea Jiului pentru organizarea unei seri de legendă la Muzeul mineritului din Petroșani, împreună cu tineri de la Teatrul din localitate. A fost un exercițiu de comunicare emoțională cu auditorul. Folosesc și azi, în discursurile mele, povestirea ”Cum a fost la început”. O legendă plină de învățăminte pe care o să v-o povestesc și dumneavoastră.

La început, după ce Dumnezeu a făcut lumea, a adunat toate bogățiile la un loc. Când grămada a fost gata, Dumnezeu s-a așezat pe tronul său , i-a chemat pe oameni și le-a spus că vrea să le împarată bogățiile cu dreaptă împărțeală. Omenii, aflând despre intenția lui Dumnezeu, s-au repezit și fiecare lua ce putea , lua ce apuca. În jurul grămezii s-au ridicat nori de praf de nu se mai vedea nimic în jur. Dumnezeu își zicea :Ce-am vrut și ce-a ieșit!

După un timp praful s-a așezat și Dumnezeu a văzut la marginea poienii doi oamnei care stăteau smeriți și așteptau.

Ce-i cu voi, fiii mei? i-a întrebat Dumnezeu.

Păi de, Doamne, am venit și noi la dreapta împărțeală pe care ne-ai promis-o.

O! Fii mei, ați văzut și voi ce s-a întâmplat. N-a mai rămas nimc. Nu mai am ce se vă dau.

Oamenii au dat să plece dar Dumnezeu i-a oprit:

Stați! Stați! În vârful grămezii am pus piatra nestemată a muncii și a cinstei. Am observat că nimeni nu a vrut-o dar nu știu unde este. Căutați-o! Dacă o găsiți, a voastră să fie!

Primul a început să scurme pământul în căutarea pietrei nestemate a muncii și a cinstei și așa s-a născut țăranul. Al doilea a început să sape adânc în pământ în căutarea pietrei nestemate a muncii și a cinstei și așa s-a născut minerul.

Povestesc adesea această legendă plină de învățăminte.

Sunt convins că nu este bunic din Craiova  care să nu-l fi urmărit pe Biju , ursul din gropa din Parcul Romanescu, ținându-și,  grijuliu, de mână nepoții. Oare cum a apărut această groapă?  Povestea ursului din groapă și strădania zadarnică a doi copii miloși de a elibera ursul captiv  a fost descrisă cu măiestrie de I.D.Sîrbu în romanul ”Dansul ursului”. Dacă nu l-ați citit încă, vă sugerez să nu mai amânați. Nu este numai o poveste. Este o lecție de viață predată cu har  de I.D.Sârbu. El a învățat lecția despre viață  chiar de la …Viață.

I.D.Sârbu s-a născut la data de 28 iunie 1919 în orașul minier Petrila, pe strada Zorilor nr. 6. A urmat liceul din Petroșani , iar în 1940  s-a înscris la Universitatea din Cluj, Facultatea de Litere și Filosofie, refugiată atunci la Sibiu. Aici, la Facultate , l-a cunoscut pe Lucian Blaga profesor la disciplina Filosofia culturii. I.D.Sîrbu a debutat ca gazetar în aprilie 1941 cu articole despre muncitori, despre mineri, despre greva minerilor din 1941 pe care a transpus-o mai târziu în piesa de teatru ”Frunze care ard”.Pentru că temele articolelor nu au plăcut autorităților, I.D.Sîrbu este concentrat și trimis pe front în toamna anului 1941.A căzut prizonier dar a reușit să evadeze, apoi a parcurs 2000 de km ca să se întoarcă acasă.În 1945 a obținut Diploma de absolvire a Universității din Cluj.În 1947 îl întâlnim aici ca asistent al lui Lucian Blaga. A ocupat și funcția de conferențiar la Conservator. Nu pentru mult timp pentru că Lucian Blaga nu era în grațiile noii puteri, fiind considerat un filosof cu idei reacționare, iar I.D.Sîrbu a refuzat să semneze un denunț  împotriva lui Blaga, denunț  fabricat de autorități.    A fost arestat pe 17 septembrie 1957 și condamnat sub acuzația de uneltire împotriva regimului pentru că în piesa de teatru ”Sovrom cărbune” descria modul în care erau jefuite zăcămintele de cărbune ale României.Nu a contat că, în vremuri grele a scris despre lupta sindicală a muncitorilor, a minerilor. La ieșirea din închisoare, februarie 1963, a lucrat câteva luni  ca vagonetar la mina Petrila, apoi ca mașinist la Teatrul din Valea Jiului.

În 1964 i-a fost stabilit domiciliul forțat la Craiova.După o perioadă de interdicție a publicat piese de teatru, povestiri, romane pentru copii. A fost secretar literar al Teatrului Național din Craiova.Este interesant de menționat că Marin Preda s-a inspirat din biografia lui I.D. Sîrbu pentru  romanul  „Cel mai iubit dintre pământeni” . Victor Petrini din roamn este I.D.Sîrbu  din realitate.

S-a stins din viață în data de 17 septembrie 1989 și este înmormântat în cimitirul Sineasca.

O sală a Teatrului Național din Craiova poartă numele I.D.Sîrbu.Bustul lui I.D.Sîrbu făcea parte din ”Aleea Marilor personailtăți din Craiova”  amplasată lângă Teatrul Național din Craiova. O stradă din Craiova,situată în cartierul Valea Roșie, se numește  Ion Dezideriu Sîrbu. Strada I.D.Sîrbu pornește din strada Rovinari, intersectează strada Henri Coandă, trece pe lângă Stadionul Electroputere și Colegiul Ștefan Odobleja, apoi se înfundă în gardul uneia dintre unitățile militare de pe strada Caracal.

 

No Comments »