Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Strada Mareșal Alexandru Averescu

Străzile unui oraș, străzile Craiovei sunt ca o carte de Istorie ale căror pagini sunt deschise mereu, zi și noapte, iarnă-vară. Istoria militară are cel mai pronunțat caracter emoțional. Numele de militari declanșează în memoria nostră amintiri despre oameni și locuri aflate din povestirile bunicilor noștri sau din povestirile părinților noștri. Numele de militari ne aduc aminte de lecțiile de istorie predate cu pasiune de câte un profesor cu har de pedagog. Numele de militari ne aduc aminte de excursiile făcute cu școala sau cu familia la muzee sau la locurile unde aceștia au murit cu gândul la țara noastră, cu gândul la familiile lor. Un bunic din familia nostră a luptat în Primul Război Mondial.S-a întors acasă. Fiul lui a luptat în al Doilea Război Mondial. A murit în luptele de la Bălăușeri, aproape de Târgu Mureș.Nu s-a mai întors acasă. Copii și nepoții din familia noastră au mers în această vară la mormântul lui. Tatăl meu a luptat în al Doilea Război Mondial. A mers până la Cotul Donului, apoi până la Budapesta. S-a întors acasă.Povestea mea este și povestea multor familii din România sau din altă parte. De aceea numele de militari declanșează emoții puternice.
Strada Mareșal Alexandru Averescu șerpuiește printre blocurile din cartierul Brazda lui Novac, unind strada 1 Decembrie 1918 cu strada Brazda lui Novac. Începe din zona Complexului Nou din cartierul Brazda lui Novac, trece pe lângă fostul BIG și ajunge în dreptul străzii Lămâiței.
Militarul Alexandru Averescu, Mareșalul Alexandru Averescu a scris o pagină importantă în istoria neamului nostru.
S-a născut la data 9 martie 1859 în satul Babele, de lângă localitatea Ismail, situată pe malul stâng al brațului Chilia, la apropae 90 de km de Galați. Acum orașul Ismail aparține Ucrainei .Pe clădirea școlii din satul actual, Ozernoe, este pusă, din 1993, o placă pe care se menționează că aici s-a născut Alexandru Averescu. A urmat Seminarul Teologic din Ismail și București și Școala de Arte și Meserii din București. În atmosfera de patriotism creată de declanșarea Războiului de Independență, tânărul de 18 ani Alexandru Averescu se înrolează ca voluntar. A făcut parte din Regimentul I Roșiori. Pentru actele de vitejie dovedite în luptă este avansat la gradul de sergent. Mai mult, Alexandru Averescu descoperă frumusețea carierei militare și, în 1881, se înscrie la Școala divizionară de ofițeri de la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște, devenită mai târziu Liceu militar.În 1884 a obținut gradul de sublocotenent.Pe baza rezultatelor obținute este trimis pentru specializare la Școala Superioară de Război din Torino pe care o va absolvi în 1886 ca șef de promoție.
Pregătirea militară dar și calitățile organizatorice l-au propulsat în funcții importante. Astfel, în perioada 1894-1898 a fost Comandat al Școlii Superioare de Război, iar în perioada 1895-1898 a fost atașat militar la Berlin. În perioda 1907-1909 a fost Ministru de Război contribuind decisiv, în această calitate la reprimarea mișcărilor țărănești din 1907.În perioada 1911-1913 a fost șef al Marelui Stat Major, iar în 1913, în al Doilea Război Balcanic, a condus ofensiva Armatei române până la Sofia. A ocupat și funcții de conducere a marilor unități militare.Comandat al Brigăzii I Roșiori și Comandat al Diviziei I Infanterie. Pentru aceste activități a fost avansat la gradul de General de Brigadă, la data 10 mai 1906, și la gradul de General de Divizie, la data de 1 aprilie 1912.
Dar succesele care au dus la creșterea popularității sale s-au petrecut în timpul Primului Război Mondial. La început a condus Armata a II-a ,dispusă între Olt și Argeș.Pentru scurt timp a condus și Armata a III-a, după luptele sângeroase de la Turtucaia. În iarna anului 1917 Armata a II-a era cantonată în Moldova. Generalul Alexandru Averescu și-a pus în valoare calitățile organizatorice și de conducător militar reușind să reorganizeze unitățile de luptă, să limiteze epidemia de tifos exantematic dar mai ales să inducă un spirit de încredere în comandat ,să inducă spiritul de sacrificiu pentru obținerea victoriei de către armata română. Și-a obținut popularitatea prin atitudinea față de soldați cu care era într-un permanent contact, acolo unde era greu , adică în tranșee. Soldații îi spuneau ” taica Averescu”. Victoria obținută în iulie-august 1917 la Mărăști și Oituz se datorează, în bună parte, strategiei generalului Alexandru Averescu, iar acest succes l-a determinat pe Regele Carol al II-lea să-l avanseze la gradul de Mareșal. Popularitatea lui Alexandru Averescu a fost atât de mare încât l-a încurajat să se avânte și în politică. A fost Prim-ministru în perioada martie 1920- decembrie 1921, martie 1926 – iunie 1927.
În iunie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal. A fost membru de onoare al Academiei Române.S-a stins din viață la data de 2 octombrie 1938, în București. Avea 78 de ani.
Deși a fost contestat de contemporani sau de oameni politici, succesele militare, obținute pe câmpul de luptă, l-au impus în istoria României.