Strada Emanoil Chinezu.
Când am început să vă povestesc despre numele străzilor din Craiova, îmi propusesem să mă ocup de ingineri, de matematicieni, de fizicieni, de oameni de știință. Știu destul de multe despre această categorie de oameni și mă simt ca acasă în lumea acestora. Încet-încet am fost captivat și de numele altor străzi. Nume de muzicieni, nume de istorici, nume de pictori. N-aș putea spune care m-a captivat cel mai mult, dar cu siguranță numele străzii Emanoil Chinezu a fost o provocare. În primul rând prin arhitectura, prin forma acestei străzi.Un mănunchi de alei cuprinse între străzile Vasile Alecsandri, Frații Golești, Dezrobirii și Banu Mihalcea. Seamănă cu un arbust la care nu poți face distincție între tulpini, ramuri și rămurele. Apoi, prin lipsa informațiilor. Dicționarele scrise pe care le consult de obicei sunt sărace la capitolul ” Emanoil Chinezu”. O provocare majoră a venit din discuțiile purtate despre acest nume cu persoane cunoscute.
– O fi fost vre-un chinez rătăcit prin Craiova, spuneau unii.
– Un nume oarecare, spuneau alții.
Am găsit o informație care m-a determinat să caut mai atent. Emanoil Chinezu a fost Primar al Craiovei în perioada 1872-1873. De altfel numele lui este scris și pe placa montată pe monumentul de la intrarea în Parcul Romanescu.
Mai întâi câteva repere despre stradă. Plecând de pe strada Vasile Alecsandri, din dreptul pușcăriei, pe strada Banul Mihalcea, fostă Ion Tomescu,spre strada Dezrobirii, se ajunge la strada Emanoil Chinezu. Se trece printre casele de la nr. 6 și nr. 8, situate pe strada Banul Mihalcea și se ajunge în zona blocului H3, pe dreapta, și H2 pe stânga. Strada se ”izbește” de blocul F8 și se despică în două: o ramură a străzii îl ocolește spre dreapta, iar alta îl ocololește spre stânga. Ramura din stânga este mai norocoasă pentru că reușește să se apropie de strada Frații Golești, iar pe ramura dintre blocurile F12 și F13 reușește să ajungă până la această stradă. Altă ramură, pe care sunt amplasate blocurile G5 și G4 ajunge până în strada Dezrobirii. Și ramura pe care sunt amplasate blocurile F7,G3 și G2 face joncțiunea cu strada Dezrobirii.A doua ramură principală a străzii Emanoil Chinezu se desprinde tot din Banul Mihalcea și permite accesul la blocurile G1 și G2. Ca să ne încurcăm și mai mult, răsare, în zonă, ca din senin, Aleea Vasile Alecsandri. Cu această descriere sigur nu v-am lămurit care este traseul străzii Emanoil Chinezu dar sper că v-am trezit interesul pentru a face o vizită în zonă.
Dar să vedem care este originea numelui și cine a fost Emanoil Chinezu. În ceea ce priveșete originea numelui, părerile sunt împărțite.Unii istorici consideră că se trage din familia spătarului Mihalache Chinezu din Iași, iar numele a rezultat din cuvântul ” cneaz”. Pe unul dintre fii lui Mihalache Chinezu, Iordache, îl regăsim ,în jurul anului 1870, în Oltenia unde ocupa funcția de paharnic. Dovada poate fi lespedea de pe mormântul fiului său, Dimitrie Chinezu, aflat în Biserica din satul Ghindeni care menționează anul nașterii lui Dimitrie Chinezu, 1789, și data morții , 3 august 1843.Casa familiei Chinezu din comuna Ghindeni rezistă și azi, iar o excursie din Craiova până acolo este o nimica toată. Dimitrie Chinezu a fost preşedinte al Judecătoriei judeţului Dolj, iar în 1838, în timpul Regulamnetului organic , a lucrat cu Petrache Poenaru.
Emanoil Chinezu s-a născut în anul 1817 și a fost primul dintre cei cinci copii ai familiei Dimitrie Chinezu și Zinca Păianu, numele purtat înainte de căsătorie. S-a născut într-o casă situată la intersecția străzilor care au purtat într-o vreme numele Știrbei Vodă și Solomon. A deprins învățătura la Școala Centrală din Craiova, înființată la data de 20 mai 1826, fiind a doua școală de grad mediu din Principate.A continuat gimnaziul și Liceul la Colegiul Naţional Sf. Sava din Bucureşti în perioada 1831- 1838, director al Colegiului fiind, în acea perioadă, Petrache Poenaru. A fost un elev de excepție, având în vedere că examenele se țineau în fața publicului și a obținut, mereu, premiul I cu cunună. În această perioadă a participat la întrunirile Societății Filarmonica unde i-a întâlnit pe frații Golescu, Ion Ghica, C.A.Rosetti, Gheorghe Mangheru, adică pe cei mai înflăcărați patrioți din vremea sa.
În 1844, după terminarea studiilor de drept , devine procuror în cadrul Tribunalului Comercial din Craiova. În 23 aprilie 1854 a fost arestat de trupele de ocupație rusești pentru ca și-a manifestat în mod deschis nemulțumirea față de atitudinea acestora. A fost trimis în Siberia unde a stat doi ani . La întoarcere, în 1856, s-a înscris în Baroul din Craiova, fiind considerat cel mai bun avocat. Trebuie spus că în acea perioadă în Barou era și Gheorghe Chițu, primar și ministru, Ion Titulescu, prefect de Dolj, tatăl celebrului dipomat Nicolae Titulescu.
A luptat pentru obținerea independenței, pentru unirea tuturor teritoriile locuite de români , iar lucrarea ”Chestiunea Basarabiei” redactată în limba franceză sub forma unui memoriu pentru delegații la Congresul de pace de la Berlin, din 1878, este o dovadă fără echivoc. Atunci, la 1/13 iulie 1878, s-a recunoscut Independența României, iar Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor au revenit la Patria mamă.A fost deputat de Dolj în 1859.A fost Primar al Craiovei între 1872 și 1873.
Presa vremii îl considera „un om foarte onest, foarte inteligent, cel mai inteligent şi cu cele mai multe cunoştinţe dintre toţi contemporanii săi în Craiova”.
Emanoil Chinezu s-a stins din viață la data de la 27 octombrie 1878 și este înmormântat în Cimitirul Sineasca din Craiova.
În finalul acestei povestiri trebuie să spun că tânărul cercetător craiovean Lucian Cosmin Gherghe a elaborat o Teză de doctorat dedicată vieții și operei lui Emanoil Chinezu Avocat, Om politic și Istoric 1817 -1878.