Strada Ștefan Velovan
Voi începe povestea despre strada Ștefan Velovan având ca punct de plecare bustul acestuia amplasat pe Calea București, în fața Facultății de Mecanică, vis-a-vis de Teatrul pentru copii ”Colibri”. Bustul lui Ștefan Velovan a fost amplast în acest loc la data de 8 mai 1938, adică acum 77 de ani, iar dezvelirea s-a făcut într-un cadru festiv. Bustul a fost realizat de Anghel Chiciu, absolvent al Școlii de Arte și Meserii din Craiova. Locul nu a fost ales întâmplător. În clădirea actuală a Facultății de Mecanică a funcționat Școala Normală de Învățători al cărui Director a fost multă vreme, iar din 1926 instituția s-a numit ”Ștefan Velovan”. Clădirea a fost construită în perioada 1898 și 1901,iar Școala Normală a funcționat aici până în 1977 când, datorită cutremurului din 4 martie, s-a mutat în localul situat pe strada Amaradia. Clădirea din Calea București a fost repartizată Universității din Craiova pentru Facultatea de Mecanică înființată în toamna anului 1977. Consolidarea s-a făcut sub coordonarea profesorului Nicu Vintilă, la vremea aceea Prorector al Universității din Craiova, și cu forța de muncă a studenților și cadrelor didactice de la Facultatea de Electrotehnică. O parte dintre studenții anului IV 1977/1978 , secției de Electrotehnică, a lucrat la Canalul Dunăre-Marea Neagră, iar cealălaltă parte a lucrat la consolidarea fostei clădiri a Școlii Normale de Învățători ” Ștefan Velovan” în intervalul martie- mai 1978. Am lucrat alături de ei, de studenți.A fost o experiență cu totul specială și pentru mine și pentru ei. Bustul a rămas pe locul în care a fost dezvelit în 1938, la 6 ani de la moartea marelui psihopedadog Ștefan Velovan.
De aici, de la bustul lui Ștefan Velovan, pornim în căutarea străzii cu același nume. Mergem spre centru până la intersecția cu strada Petre Ispirescu. Clădirea din colț, Biblioteca, a rezistat schimbărilor.Acum este un șantier . Eu o știu acolo din anii ’60. Și stația de autobuz a rămas în același loc deși toate clădirile din jur au fost demolate .În locul lor s-au construit blocurile A1 și A2. Dar să continuăm căutarea străzii Ștefan Velovan. Traversăm și cotim spre dreapta pe strada Petre Ispirescu. După cca. 300 de metri ajungem la strada care poartă numele mareului pedagog Ștefan Velovan. Este mai mult un mănunchi de alei de acces la blocurile din zonă. Seamănă cu un trunchi de copac din care se desprind ramuri ce merg în stânga, spre Calea București, în dreapta, spre strada George Fotino, înainte spre Spitalul numărul 3 și spre strada Horia. Seamană cu Ștefan Velovan: un trunchi din care pornesc multe ramuri. Numerotarea blocurilor este amestecată: litere mici ( a8, b8) , litere mari (B1-B6) , combinații de litere și cifre ( A1p, A6p). Și Ștefan Velovan a pornit de la un haos în metoda pedagogică din Țara Românească. A reușit să facă ordine!
Înainte de a vă spune cine a fost Ștefan Velovan și legătura lui cu Craiova trebuie să subliniez că este printre puținele personalități care au două statui în Craiova.Una pe Calea București, despre care v-am spus, și una pe strada Amaradia , în curtea actualului Colegiu Național ”Ștefan Velovan”.
Ștefan Velovan s-a născut la data de 22 septembrie 1852, în localitatea Rusca Montană, în familia preotului Nicolae și Drăghina Velovan. A urmat cursul primar în comuna natală, Rusca Montană, între anii 1859-1866, apoi Şcoala superioară din Timişoara. În 1872 este trimis la Viena pentru studii în Filosofie și Științe naturale, iar după 4 ani, în 1876 merge în Germania pentru o specializare în științe pedagogice.La întoarcere este angajat la Institutul pedagogic din Caransebeș, care fusese înființat de curând. Prin activitatea publicistică se face cunoscut și în Țara Româneacă, în Muntenia. Ministrul Instrucțiunii publice din acea vreme, Take Ionescu, îl convinge să vină la Școala Normală din București unde ocupă catedra de Pedagogie dar și funcția de Director. După câțiva ani, Școala Normală se mută la Câmpulung Muscel. În toamna anului 1896 Ștefan Velovan s-a transferat la Școala Normală din Craiova unde a înființat o Școală de aplicație unde elevii de la Școala normală făceau practică pedagogică. Ștefan Velovan a organizat Școala de aplicație ca pe un adevărat laborator pedagogic, iar Școala Normală din Craiova a devenit un centru de îndrumare metodică pentru toate școlile din Principatele Unite.
În 1926, la vârsta de 74 de ani, după 49 de ani de activitate s-a pensionat. S-a retras la Rusca Montană, împreună cu soția sa, Anica, născută Biju, unde a trăit până la data de 26 iulie 1932 când a încetat din viață.
A scris multe cărți pentru formarea învățătorilor printre care „Metodica specială a Geometriei, a Ştiinţelor Fizico-Chimice, a Istoriei, a Religiei şi a Moralei”, „Ştiinţele în Şcoala Primară şi altele”. A scris și cărți de psihologie printre care „Cercul apercepţiei, monografie psihologică asupra treptelor didactice formale”, ” Cercetări ,logico-psihologice” ,” Mecanica psihologică”. Ultimele două cărți au fost retipărite de Editura AIUS din Craiova și ele pot fi găsite ușor la Bibliotecile din orașul nostru. A scris și articole utile pentru părinții elevilor. În ”Traiul firesc al copiilor”, publicat în 1909, dădea sfaturi despre alimentația elevilor.Istoria vieții se repetă.
Ștefan Velovan, pedagogul de excepție, este prezent în viața noastră, a craiovenilor, prin cele două busturi, prin strada care îi poartă numele, prin cărțile pe care le-a scris dar mai ales prin zecile, prin miile de învățători pe care i-a format sau care s-au format la Școala de învățători din Craiova, indiferent de numele pe care l-a purtat din 1870 și până acum, adică timp de aproape 145 de ani.Pe unii îi întâlnim și azi. Pe mulți nu-i știm. Eu îl întâlnesc, uneori, pe unul dintre ei.A făcut istorie în învățământ. A scris Istoria învățământului.