Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Strada Bogdan Petriceicu Hasdeu

Am început acest ciclu de emisiuni cu o legendă legată de numele orașului nostru, Craiova. Am vrut să subliniez astfel vechimea urbei noastre. Nu mi-am propus să prezint istoria străzilor. Mi-am propus să vă spun povestea personalităților al căror nume este purtat de străzile Craiovei.

Totuși, după ce am parcurs strada Bogdan Petriceicu Hașdeu de la un capăt la altul, consider că trebuie să vă reamintesc că prima mențiune oficială a Craiovei datează din anul 1475 , adică de acum 539 ani, în Hrisovul de danie a lui Laiotă Basarab Voievod.Domn al Țării Românești. Multe dintre clădirile maestuoase ale Craiovei au fost construite spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Una dintre acestea se găsește pe strada Bogdan Petriceicu Hașdeu. Pe unul dintre pereții exteriori este menționat, pe un frumos blazon, anul 1932. Și pe altă casă se poate vedea un blazon asemănător dar care nu indică anul construcției. Se poate trage concluzia că este una dintre străzile vechi ale Craiovei. Ea apare pe o hartă datată 1905 și se pare că a purtat numele strada Neptun.Acum are un farmec aparte. Un amestec savuros de case foarte vechi, cu cerdac închis cu scânduri de lemn frumos sculpate, case vechi nelocuite, din care nu te-ai mira să vezi ieșind un spirit străveziu, dar și case foarte noi, unele având la ferestre perdele clasice aranjate cu pedanterie.
Strada Bogdan Petriceicu Hașdeu începe de la Podișor, din strada Feldioara. La început pare că se desparte greu de aspectul pe care l-a avut în urmă cu aproape 100 de ani. Jumătatea din dreapta,asfaltată, este puțin mai sus decât jumătatea din stânga care este tăiată în pământ. Apoi,intersectează strada Frații Golești și ajunge în strada Rovine unde pare să se termine dar, după ce se traversează un gang între câteva case, strada își regăsește lărgimea și continuă până în strada Păstorului.
S-ar putea face multe comentarii dar, mai bine,să trecem la personalitatea al cărui nume este purtat de această stradă. Numele Hașdeu are rădăcini adânci în istoria neamului nostru, ajungând până în vremea lui Ștefan cel Mare. Bogdan Hașdeu s-a născut la data de 26 februarie 1838 în localitatea Cristinești situată lângă Hotin, în Basarabia. Mulți dintre noi își amintesc de Cetatea Hotinului , situată pe malul Nistrului, întărită de Ștefan cel Mare pentru a apăra granițele Moldovei. Și-a adăugat și numele Petriceicu pentru a arăta legătura sa cu domitorii moldoveni. Tatăl său, Alexandru Hașdeu, a fost profesor și un mare patriot. A urmat gimnaziul în câteva orașe din Polonia ,unde tatăl funcționa ca profesor, iar din 1850 a urmat liceul în Chișinău.
In vara anului 1852 se inscrie ca student la Universitatea din Harkov unde urmează atît cursuri de drept dar și istorie și filologie.Încă din perioada studiilor universitare se implică în activitatea publicistică și în studii privind istoria dacilor. După terminarea facultății,în 16 februarie 1857 ,vine la Iași cu pașaport rusesc. Pentru a demonstra ruptura cu Imperiul țarist, își rupe pașaportul și ăl trimite în această stare la Consulatul rusesc din Iași. Desigur, represaliile nu s-au lăsat așteptate.
În 1858 , mai precis pe data de 8 martie, este numit judecător la Cahul, localitate aflată acum în sudul Republicii Moldova și care, atunci, revenise României în urma războilului Crimeei, război la care a partcipat și Bogdan Petricicu Hașdeu ca ofițer. Deși a activat puțin timp la Cahul, prezența sa a fost foarte importantă motiv pentru care actuala Universitate paortă numele ” Bogdan Petriceicu Hașdeu”.
Viața lui Bogdan Petriceicu Hașdeu poate fi asemănată cu Marea Neagră pe timp de furtună: tot timpul în mișcare, cu valuri care lasă urme în viața socială a țării, cu vârfuri spumoase, cu retrageri și reveniri în forță. Toată această agitație a poate fi centrată pe o temă esențială : istoria românilor.
A fost ofițer în armată, s-a duelat, a fost judecător, a profesor de istorie, geografie și statistică, s-a implicat în politică, a susținut dinastia dar a și luat atitudine impotriva principelui străin când nu i-a plăcut atitudinea acestuia, a fost bănuit că că s-a implicat în Republica de la Ploiești și a stat închis aproape o săptămămână la Văcărești, a candidat la alegerile parlamentare de la Craiova, fără a obține numărul necesar de voturi.
A ținut cursul de Filologie comparată la Facultatea de litere din București, suspendat după un an de Ministrul Instrucțiunii ,Titu Maiorescu, reintrodus după încă un an de noul Ministru al Instrucțiunii , Gheorghe Chițu.
A înființat numeroase reviste. Prima ” România” ,în 1858, scrisă integral de Bogdan Petriceicu Hașdeu, în 1860 “Foița de istorie și literatură” . În 1862 editeză revista “Din Moldova”, iar în 1863 la București, editeaza “Aghiuță. Revista umoristică și critică” , în 1869 editează revista “Traian”, apoi în 1870 “Columna lui Traian” , în 1870, “Foaia Societății Românismul”, care își propunea să întărească conștiința națională a cititorilor. Pentru scurt timp a fost director la ” Revista literară și științifică”. În 1887 a scos “Revista nouă”, una dintre cele mai longevive și prestigioase reviste înființate de Hașdeu.În aceste reviste a publicat articole cu carcter istoric și literar.
A ținut numeroase dicursuri remarcabile : în 1868 , în Camera Deputaților, despre Legea organizării armatei, în 1881 cu ocazia dezvelirii statuii lui Ion Heliade Rădulescu în fața Universității din București, pe 13 iulie 1882, ca reprezentant al României la Paris la dezvelirea monumentului lui Jules Michelet, pe 11 iunie 1883 cu ocazia dezvelirii monumentului lui Ștefan cel Mare din Iași, pe 13 ianuarie 1902, la Academia Română, despre Ion Heliade Rădulescu.
Dintre lucrările literare ,cea mai cunoscută este drama ” Răzvan și Vidra” în care pătura țărănescă este prezentată cu multă căldură în contextul luptei pentru obținerea tronului Moldovei.