Străzile Craiovei și numele lor.
Strada Petrache Poenaru
Numele străzilor dintr-un oraș pot fi considerate o Carte ale cărei pagini sunt deschise toate în același timp. Pe fiecare pagină este scris doar titlul: numele unei personalități, un eveniment istoric, numele unui oraș sau al unei țări. Conținutul paginii ne este , uneori, bine cunoscut, alteori informațiile sunt vagi, confuze.
Pornind de la această constatare mi-am propus să vă prezint câteva istorisiri legate de numele străzilor din Craiova,în special numele personalităților din domeniul științei dar și din alte domenii.Am început cu cartierul Rovine, nume cu rezonanță în istoria românilor, al doilea ca mărime din Craiova după numărul de locuitori.Pentru astăzi m-am oprit la strada Petrache Poenaru care face legătura între Bd. Dacia și strada Dezrobirii. Bustul lui Petrache Poenaru se află ,de aprope 50 de ani, în curtea Școlii nr. 9 situată pe strada Vasile .
Pentru a spune cine a fost Petrache Poenaru și care au fost legăturile lui cu orașul nostru, Craiova, mi-ar trebui mai bine de două ore și de aceea vă invit să considerați că istorisirea de azi este o invitație de a-l descoperii pe mereu deschizătorul de drumuri Petrache Poenaru, inventatorul stiloului și organizatorul școlilor din Țara Românească.
Petrache Poenaru s-a născut la data de 10 ianuarie 1799 , în localitatea Băneşti din judeţul Vâlcea. Și-a făcut studiile secundare la Craiova , la şcoala de pe lângă Biserica Obedeanu , între 1811 şi 1818. Petrache Poenaru era nepotul vornicului Iordache Oteteleşanu , cel care a avut un rol foarte important în evoluţia şcolilor din Craiova.
În anul 1821 Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu în timpul revoluţiei,rolul său fiind de a consemna deciziile luate de acesta.În 1822 obţine o bursă de studii la Şcoala Tehnică din Viena şi Berlin. Aici învaţă despre o seamă de instrumente tehnice noi la vremea aceea : şublere , micrometre.In 1826 primeşte o bursă franceză şi îşi completează studiile la Ecole Polytechnique din Paris în domeniul topografiei şi geodeziei.
In 1827 , la data de 25 mai , obţine Brevetul Francez 3208 pentru „ Condei portăreţ fără sfârşit , alimentându-se el însuşi cu cerneală”. Această invenţie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris , contribuind la crearea unui obiect folosit şi în prezent de milioane de oameni. În 1831 , la 27 octombrie , aflat în Anglia , călătoreşte cu trenul , fiind astfel primul român care foloseşte acest mijloc de transport pus în funcţiune cu doar un an urmă între Liverpool şi Manchester.Petrache Poenaru consemna în Raportul său :„Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport , care este una din minunile industriei secolului nostru. Douăzeci de trăsuri legate unele de altele , încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi”.
Se întoarce în Ţara Românească în 1832 şi este numit profesor de fizică şi matematică la Sf. Sava din Bucureşti , iar din 1833 devine directorul acestei şcoli.Tot în 1833 contribuie la înfiinţarea în Ţara Românească a cursurilor speciale de matematici superioare , geodezie, mecanică , arhitectură , agricultură şi silvicultură.El creează două clase cu profil ingineresc şi le dotează cu manuale şi aparatură.
În 1837 traduce şi publică în limba română primul curs de „Geometrie „ , iar în 1841 cursul de „Algebră” . Tot în 1841 publică , în colaborare , „ Vocabularul franţezo – român” în două volume.Pe acest considerent , Petrache Poenaru este evocat şi azi ca un susţinător al francofoniei în România.
În 1838 , în calitate de Director General al Şcolilor din Ţara Românească , funcţie cu grad de demnitar , înfiinţează şcolile publice săteşti din Muntenia. Petrache Poenaru s-a implicat direct în dotarea şcolilor Craiovei.Astfel , în 1837 el donează Pensionului de fete din Craiova , actualul Colegiu Naţional Elena Cuza , un set de hărţi – Europa, Asia , Africa , America , Australia – precum şi 20 de cărţi privind „Cours complet d’education domestiques pour les filles”.
La 20 octombrie 1850 este numit membru al Eforiei Şcolilor Naţionale având ca sarcină să urmărească aplicarea Regulamentului de funcţionare a şcolilor din Ţara Românească, semnat de domnitorul Barbu D. Ştirbei în care se prevedea să se înfiinţeze o „ Facultate de ştiinţe eczacte cu 3 secţii : pentru topografi; ingineri de poduri şi şosele;arhitecţi”. Ca urmare a implicării directe a lui Petrache Poenaru cursurile Şcolii de Poduri şi Şosele – actuala Universitate „Politehnica” din Bucureşti încep în ianuarie 1851.
După unirea Principatelor Române , Petrache Poenaru participă intens la viaţa publică şi concepe textul „Legii instrucţiunii publice „ de la 1864.
Pentru a sublinia complexitatea activităţii lui Petrache Poenaru, amintesc că în 1849 publică o lucrare de sericicultură „ Învăţături pentru prăsirea duzilor şi creşterea gândacilor de mătase.
În 1841 a fost ales deputat de Dolj.
În 1870, 10 septembrie, devine membru al Academiei Române.
S-a stins din viaţă la 2 octombrie 1875 , la vârsta de 76 de ani şi a lăsat în urma sa o operă socială cu efecte până în zilele noastre.
Aceasta este istoria lui Petrache Poenaru, poate prea puţin cunoscut, poate prea puţin evocat de noi , cei din Oltenia – mamă a unuia dintre cei mai implicaţi oameni în dezvoltarea învăţământului şi a ingineriei din Ţara Românească. Și strada care îi poartă numele parcă ilustrează uitarea noastră față de inventatorul stiloului.
Gheorghe Manolea
http://www.radiocraiova.ro/strazile-craiovei-3/