Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Istoria electrotehnicii este lungă, iar la scrierea ei au contribuit şi mulţi români.Unul dintre aceştia, considerat creatorul şcolii româneşti de electrotehnică teoretică, şi-a adus contribuţii remarcabile la perfecţionarea motoarelor electrice asincrone ce pun în mişcare, aparent miraculos, multe dintre instalaţiile care, acum, fac parte din viaţa noastră: ascensor, scări rulante, tramvai şi-câte-şi-mai-câte.

Plauţius Andonescu s-a născut în data de 10 decembrie 1893 , la   Zürich .Deşi părinţii săi, Nicolae şi Maria Andronescu,  erau din Bârlad, Plauţius s-a născut la Zürich unde tatăl său era student. Familia a revenit  la Bârlad în 1898 unde  Plauţius    a absolvit  şcoala primară.

Cursurile medii le-a urmat la Liceul “Matei Basarab” din Bucureşti, pe care îl va absolvi în 1913. Rămas orfan de tată, pe când era elev în clasa a III-a de liceu, este obligat, datorită situaţiei financiare, să  dea meditaţii la matematică. A lucrat şi ca supraveghetor la internat .
In toamna anului 1914 a obţinut o bursă şi a plecat să urmeze studiile universitare la Şcoala Federală din Zürich. Deşi începuse războiul, Elveţia neutră asigura un mediu favorabil studiului pentru sute de tineri veniţi  din toate tările europene şi din America.
A fost  remarcat de profesorii Karl Kuhlmann, cunoscut  ca savant în domeniul electrotehnicii teoretice, şi Aurel  Stodola,de origine slovacă, practician şi om de ştiinţă, care  l-au format ca profesionist în teoria modernă a electromagnetismului, şi de la care a dobândit multe tehnici experimentale  folosite în cercetările  ulterioare.

 A absolvit Şcoala Politehnică Federală din Zürich şi a primit diploma de inginer în data de  2 iulie   1918,apoi a fost angajat ca inginer la Fabrica de Maşini Electrice “Oerlikon”, unde a lucrat timp de un an, până la 31 mai 1919.

 Între 1919 – 1923 a lucrat ca asistent la Şcoala Federală din  Zürich . În 1922  a obţinut titlul  de doctor în ştiinţe tehnice cu teza „Cupluri parazite în  maşinile asincrone cu rotorul în scurt circuit” în care expune teoretic şi practic soluţii pentru reducerea unor efecte nedorite în exploatarea acestui tip de maşină electrică. Trebuie menţionat că motorul asincron fusese inventat de Nikola Tesla în 1887, adică cu doar 35 de ani înainte. Teza  a fost publicată în revista “Archiv für Elektrotechnik”,  cunoscută în  întreaga lume, devenind astfel  unul dintre cei mai reputaţi specialişti  ai teoriei  a câmpului electromagnetic, aplicată  la maşinile electrice, şi primeşte , în 1924  distincţia “Vania Legendi” pentru electrotehnică şi titlul de “Privatdozent”, echivalent gradului de conferenţiar. Soluţiile propuse de Plauţius Andronescu au fost aplicate ulterior la construcţia maşinilor electrice asincrone .

La începutul secolului  XX, industria electrotehnică s-a dezvoltat foarte mult, iar acţionările  mecanice erau înlocuite cu acţionări electrice. În ţara noatră, la Şcoala Politehnică din Timişoara  lipsea un profesor de electrotehnică. Profesorul Dimitrie Leonida , al cărui nume este purtat  în zilele noastre de Muzeul tehnic din Bucureşti,  îi citeşte   lucrările de specialitate şi  îi propune să preia Catedra de electrotehnică  de la Timişoara. Astfel, la 10 noiembrie 1925,  Plauţius  Andronescu devine şeful Catedrei de electrotehnică şi electricitate  pe care o va conduce  timp de patruzeci de ani . Preocupat de calitatea lecţiilor predate, în fiecare an îşi completa  cursul cu cele mai noi realizări teoretice şi practice, dota laboratorul cu cele mai  noi aparate . Studenţii îl admirau, dar în aceaşi timp  erau îngrijoraţi de întâlnirea pentru examinare care se desfăşura într-o atmosferă de rigoare ştiinţifică şi pedagogică.

            Inginer practician

 Înfiinţează, în 1927, primul laborator de tehnica tensiunilor înalte din ţară.

Preocuparea sa pentru activitatea practică este demonstrată de poziţiile pe care le-a ocupat în paralel  cu activitatea didactică. Astfel, în perioada 1923 – 1925, a  lucrat, în calitate de inginer consilier, la Uzinele Metalurgice din Dornach şi la Fabrica de Cabluri Electrice din Cossonay. O problemă cu care se confruntau constructorii reţelei de electrificare a căilor ferate elveţiene- cutiile de ramificaţie explodau frecvent –  a fost rezolvată de Plauţius Andronescu, în urma unui studiu temeinic în care a aplicat  metoda transformărilor conforme, astfel încât câmpul electric în cutie să fie  uniform distribuit. Apoi, între  1925-1929 a fost Director tehnic la prima fabrică de maşini electrice din România, Energia, iar  între 1929-1931 a fost Director general la Poştă-Telegraf-Telefon (PTTR) din Bucureşti .

Pentru meritele sale de inginer practician a fost ales, în 1925,   membru în  Asociaţia Inginerilor Consilieri cu sediul la Bruxelles, a fost membru al Comisiei de Electrificare a Căilor Ferate Române, tronsonul Câmpina- Braşov,  a fost Preşedintele Comisiei de recepţie a materialelor la Societatea Generală de Gaz şi Electricitate. A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România şi membru corespondent al Federaţiei Internaţionale a Inginerilor.

Inginer cercetător.

Rezultatele teoretice obţinute de Plauţius Andronescu au fost publicate  în reviste de specialitate din Europa şi America, în tratate de specialitate apreciate şi azi, au fost prezentate la manifestări ştiinţifice. Prezenţa sa este menţionată  la Congresul Matematicienilor, organizat la Cluj în 1929, şi la Congresul Interbalcanic al Matematicienilor din 1937. A avut o prezenţă activă  la Congresele Comitetului Electrotehnic Român organizate în 1931, 1932, 1934. În 1932 a participat la Congresul Internaţional de Electricitate de la Paris cu lucrarea „Reprezentarea într-o formă unitară a funcţionării maşinilor electrice” , iar în 1937 îşi expunea rezultatele la Congresul Producătorilor de Energie Electrică ,organizat la Cernăuţi. Dintre cărţile sale  merită a fi menţionate  „Aplicarea calculului operaţional în studiul circuitelor electrice” , publicată  în 1957 şi „Bazele electrotehnicii” , publicată în 1972 în două volume. În ultima perioadă din  viaţă a fost preocupat de noile  materiale electrotehnice.

 Între anii 1941-1944, Plauţius Andronescu a fost Rector al Şcolii Politehnice  din Timişoara . A fost şi Preşedinte al Asociaţiei de prietenie româno-germană. Detractorii săi au folosit această calitate pentru a-l interna, după 1944, în lagărul de la Caracal. Ţinuta sa morală din toată perioada incriminată, ca şi din perioada detenţiei din lagăr a obligat autorităţile de la acea vreme să-l elibereze. A revenit la catedră şi  şi-a continuat activitatea didactică şi de cercetare,

.

S-a stins din viaţă la 4 noiembrie 1975 la Timişoara.

„Andronescu era genul de profesor fericit să-şi vadă elevii preocupându-se de probleme noi şi interesante, încurajându-i , fără să ţină să se amestece în activitatea lor „ Dan D.Farcaş

“…  se spunea că  el introdusese în România, prima dată la Timişoara, notaţiile vectoriale  folosite în electrotehnică , care  au ajuns la  Bucureşti prin elevul său  Remus Răduleţ… “ Dan D.Farcaş