Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Alexandru Proca – românul cu cele mai substanţiale contribuţii în  fizica  teoretică       

“Istoria ne arată că viaţa este un episod între două veşnicii ale morţii şi în acest episod  gîndirea conştientă durează doar o clipă. Gândirea este doar o explozie de lumină în mijlocul unei nopţi lungi. Dar această explozie este totul”. Aşa a definit celebrul  Henri Poincaré gândirea omenească.Unul dintre gânditorii omenirii a fost şi  fizicianul  Alexandru Proca, românul cu cele mai substanţiale contribuţii la dezvoltarea fizicii teoretice în secolul XX.

Incursiune biografică

Alexandru Proca s-a născut în data de 16 octombrie  1897 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind inginer constructor, unul dintre constructorii Gării de Sud din Ploieşti. A urmat Liceul Gheorghe Lazăr  pe care l-a absolvit în anul 1915.Deşi a urmat secţia reală , la absolvire vorbea  fluent franceza, engleza şi germana. S-a înscris  în acelaşi an la Facultatea de Ştiinţe, secţia matematică, dar datorită începerii războiului a urmat numai anul I. În anul 1917 este mobilizat , urmează  Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Iaşi după care este trimis pe front ca sublocotenent de geniu, unde luptă până în iunie 1918 când este lăsat la vatră. Reia cursurile ca student  la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, iar la transformarea  acesteia în Şcoala Politehnică se înscrie la secţia de Electromecanică.Ca student s-a remarcat prin inteligenţa sa sclipitoare, prin intuiţia şi vederea de ansamblu asupra fenomenelor tehnice.Istoria spune că în 1920 a făcut o vizită  de 2 luni la fabrica de locomotive Baldwin  din Philadelphia, SUA, iar prin raportul întocmit la întoarcere a convins  guvernul României se cumpere câteva maşini electrice.

A fost atras de partea teoretică, de matematică încă  din perioada liceului, fapt demonstrat prin activitatea desfăşurată în calitate de corespondent  la Gazeta Matematică.Ca student, colaborează cu profesorii Tudor Tănăsescu şi E.Abason pentru  realizarea  la Buletinului de matematică şi fizică pură şi aplicată, editat la Şcoala Politehnică din Bucureşti.Tot atunci ţine câteva  conferinţe asupra teoriei relativităţii , recent făcută cunoscută lumii ştiinţifice de către Einstein.

Activitatea de inginer                                                         

Şi-a început activitatea de inginer în 1922  la Societatea Electrică din Câmpina, unde a funcţionat numai un an dar a reuşit să iniţieze introducerea echipamentelor electrice pentru  utilajele petroliere şi miniere. Rezultatele obţinute au fost prezentate în lucrarea „ Întrebuinţarea electricităţii în industria petrolului” apărută  în 1924 atât în limba română cât şi în limba franceză. În paralel a început şi activitatea didactică în calitate de asistent la catedra de Electricitate şi electrotehnică, condusă de profesorul Nicolae Vasilescu-Karpen, născut în Craiova şi inventatorul celebrelor pile  electrice care, miraculos, funcţionează şi azi la Muzeul Tehnicii din Bucureşti.

Alături de marii fizicieni ai lumii.                                                             

Atracţia către studiul teoretic al fenomenelor fizice este puternică şi , în 1925,  este trimis la Universitatea din Sorbona, Facultatea de ştiinţe. Deşi a trebuit să urmeze  integral cursurile facultăţii, le-a absolvit până în 1928, adică în mai puţin de trei ani, cu note peste 17,50,nota maximă  fiind 20.           După  susţinerea lucrării de licenţă este angajat la „Institutul  Radiului” condus de celebra   Marie Curie.  Era celebră pentru că în 1903  a primit Premiul Nobel  pentru fizică, iar din 1906  a devenit  prima femeie- profesor la Universitatea  din Sorbona. Iată  ce spunea  Marie Curie despre Alexandru Proca: „De fiecare dată când am o problemă ştiinţifică dificilă, care necesită multă răbdare, competenţă, abilitate experimentală şi meticulozitate, mă adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu soluţii care îmi convin, mă satisfac, şi totdeauna furnizează rezultate precise. Voi românii puteţi fi mândri de-a avea un cercetător ştiinţific de valoarea domnului Proca”.

În acea perioadă a fost înfiinţat Institutul de Matematică “Henri Poincaré” destinat promovării fizicii teoretice în Franţa. Alexandru Proca  este încurajat de Marie Curie să se angajeze la acest institut. Aici pregăteşte teza de doctorat  care îmbina cercetări din două domenii de vârf ale  fizicii:teoria relativităţii, elaborată de Enstein  şi teoria electronului elaborată de Dirac. Întâmplător sau nu, Henri Poincaré, şi-a început activitatea de inginer  în industria extractivă ,la o mină din localitatea franceză Vesoul,iar apoi s-a dedicat teoriei, s-a dedicat matematicii.Întîmplător sau nu, Alexandru Proca, urmează aproape acelaşi drum profesional  ca şi Henri  Poincaré.În 1929 Albert Einstein a  ţinut o conferinţă la Institutul  Henri Poincaré, iar printre puţinii invitaţi la discuţiile cu Einstein s-a numărat şi Alexandru Proca. Destinul a vrut să-l cunoască personal, la Paris,  pe autorul teoriei relativităţii despre care el, Proca, student la Şcoala  Politehnică din Bucureşti ţinuse deja  câteva conferinţe  în România.În 1933 obţine titlul de doctor în fizică, demonstrând în teza sa existenţa unor particule subatomice ,cu sarcină pozitivă sau negativă, cu o viaţă foarte scurtă  şi cu o masă de aproximativ 200 de ori mai mare ca a unui electron, particule  numite mezoni. După obţinerea artificială a acestora  în acceleratoare de particule, Alexandru Proca devine o autoritate în studiul mezonilor.Deşi la vremea aceea nu se obişnuia în Franţa  ca tinerii cercetători să fie trimişi la stagii în străinătate, Ministerul Afacerilor Externe îi finanţează un stagiu de un an la Berlin unde lucrează cu  celebrul fizician Schrödinger. Lucrează apoi la Copenhaga cu Niels Bohr.Altfel spus, valoarea sa l-a dus în sfera celor mai mari fizicieni ai lumii  de la vremea aceea.Prin cercetările sale teoretice stabileşte o legătură între teoria electromagnetică şi cea cuantică a fotonului. Generalizând ecuaţiile lui Maxwell în vid elaborează în perioada 1936- 1940  ecuaţiile relativiste ale câmpului vectorial bozonic, care i-au adus consacrarea definitivă  şi sunt cunoscute în lumea ştiinţifică sub numele de „Ecuaţiile Proca”.

Profesor de fizică teoretică 

Şi-a dorit să predea ca profesor, dar tentativele sale de a obţine o catedră  s-au lovit de invidia mai marilor vremii care nu puteau accepta ca teoriile lor să fie infirmate de dovezile ştiinţifice ale lui Alexandru Proca. Abia în vara anului 1943 Proca va preda, în Portugalia, cursul  de fizică teoretică  la Universitatea din Porto.Deşi a demonstrat existenţa mezonilor înaintea japonezului Hideki Yukava, acesta a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1949

Recunoaştere târzie

Deşi a primit  multe dovezi de recunoaştere a valorii sale, a fost afectat de nedreptăţile care i s-au făcut . Nu a putut să înţeleagă micimile şi răutăţile venite din partea confraţilor. A tăcut. A suferit. I-a scăzut însă entuziasmul. I-a scăzut rezistenţa fizică şi s-a îmbolnăvit. La începutul anului 1953 i s-a pus diagnosticul  de cancer la gât. A luptat în continuare. A luptat scriind. Ultimul articol este datat  18 octombrie 1955.Peste două luni, la 13 decembrie 1955 , boala l-a răpus. Avea 58 de ani. În 1990 a fost ales, post mortem, membru de onoare al  Academiei Române.

Istoria ne arată că viaţa este un episod între două veşnicii ale morţii şi în acest episod gândirea conştientă durează doar o clipă. Gândirea este doar o explozie de lumină în mijlocul unei nopţi lungi. Dar această explozie este totul“. Aşa a definit celebrul Henri Poincaré gândirea omenească. Unul dintre gânditorii omenirii a fost şi fizicianul Alexandru Proca, românul cu cele mai substanţiale contribuţii la dezvoltarea fizicii teoretice în secolul XX.
Articolul poate fi citit  aici !

Personalități din știință și tehnică.

Ana Aslan, descoperitoarea secretului  tinereţei  fără bătrâneţe !

Azi  la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă vorbesc  despre  Ana Aslan, descoperitoarea secretului tinereței fără bătrânețe.

Sunt puţini cei care nu au auzit de  actorii Charlie Chaplin sau Greta Garbo,  de Preşedinţii Charles de Gaulle, Ronald Regan sau Tito, de miliardarul Aristotelis Onassis sau de pictorul Salvador Dali.

Sunt extrem de puţini  români care nu au auzit de Gerovital, medicamentul fabricat în România de peste 60 de ani şi folosit în tratamentele  destinate  încetinirii procesului de îmbătrânire, în tratarea reumatismului cronic, sclerodormiei, aterosclerozei şi a depresiei.

Mai puţini ştiu însă că Gerovital  a fost prima marcă  românească de cosmetice înregistrată la Oficiul European de Brevete şi Mărci.

La fel de puţini  sunt şi cei care ştiu care este legătura dintre Gerovital şi numele sonore citate mai înainte.

Ei bine,  legătură este Ana Aslan,  medic, profesor, om de ştiinţă, inventatoare a unor medicamente esenţiale pentru tratamentul îmbătrânirii, cunoscute sub numele de Gerovital şi utilizate în egală măsură  de cei mai selecţi pacienţi din lume, dar şi de oameni obişnuiţi.

         Ana Aslan s-a născut  în data de  1 ianuarie1897  la Brăila,. A fost cel mai mic dintre cei patru copii  ai lui Mărgărit Aslan şi ai Sofiei, o bucovineancă frumoasă.Când s-a născut Ana , tatăl său tocmai împlinise 59 de ani. Urmează cursurile Colegiului Romaşcanu din Brăila.După mortea tatălui său , când Ana avea 13 ani,  familia Aslan  se mută la Bucureşti. În această perioadă visa  să ajungă pilot, impresionată de încercarea lui Aurel Vlaicu de a traversa Carpaţii. Chiar  a zburat  cu un mic aparat  tip Bristol – Coandă.In anul 1915, îsi termină studiile la Şcoala Centrală din Capitală şi  se decide să devină medic şi se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti  în ciuda opoziţiei mamei sale. Dedicată viitoarei meserii, pe durata Primului Război Mondial, activează ca voluntar în spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi. Din anul 1919, deşi era încă studentă, lucrează alături de renumitul neurolog Gheorghe Marinescu. În 1922, după absolvirea facultăţii,este numită preparator la Clinica II din Bucureşti, condusă de profesorul D. Danielopolu, care o îndrumă şi în  elaborarea  tezei de doctorat. Îşi continuă activitatea didactică şi spitalicească la Spitalul Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii  de Medicină din Bucureşti, la  Clinica Medicală din Timişoara, la Spitalul CFR. Din 1949, devine şeful Secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti.Punctul de plecare în cariera de gerontolg l-a reprezentat experimentarea  procainei  în cazul unui student ţintuit la pat din cauza unei crize de artroză.Iată ce povestea Ana Aslan “Pe 15 aprilie, am cunoscut un tânăr student la medicină, care suferea de artroză acută, în stare de criză de trei săptămâni . Genunchiul lui era imobilizat şi fiecare mişcare îi provoca dureri atroce. Medicaţia care-i fusese administrată nu-i uşurase suferinţa decât pe termen scurt.” A hotărât  să-i administreze o soluţie cu procaină 1% în artera femurală. Tratamentul a reuşit , iar după câteva minute tânărul a ridicat piciorul şi l-a îndoit de mai multe ori. La scurt timp, el a părăsit spitalul. Ana Aslan nota : “Şocul şi interesul erau atât de mari, încât am renunţat la cariera universitară – căreia mă dedicasem trup şi suflet – pentru a mă consacra studiului acestei substanţe.” Avea 52 de ani, vârsta la care multora le este greu să înceapă un nou drum în viaţă.

 Îşi continuă cercetarile într-un azil de bătrâni şi evidenţiază importanţa novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. În  22 inuarie 1952, la cererea Anei Aslan,  se înfiinţează Institutul de Geriatrie, primul de acest fel din lume,iar modelul de organizare a fost recomandat ulterior pentru organizarea şi altor institute similare din lume.

Din fericire rezultatele cercetărilor  au fost încurajatoare încă de la început. Iată unul dintre exemple.Un pacient  în vârstă  de 110 ani.După patru ani de tratament, putea să meargă singur, mâinile nu-i mai tremurau,  avea poftă de mâncare, părul alb se repigmenta, iar depresia era înlocuită de o stare psihică bună. După  cercetări efectuate pe 7.600 de pacienţi  s-a ajuns la o compoziţie care exercita în organism o acţiun mai îndelungată şi au denumit-o vitamina H3  pentru a indica acţiunea de tip vitaminic a medicamentului.

 Din 1958  în laboratoarele Institutului de Geriatrie începe prepararea industrială a  vitaminei H3. În 1972 elaborează, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, “ Gerovital H3 “, produs farmaceutic cu acţiune în tratamentul fenomenului de îmbătrânire, precum şi în bolile bătrâneţii, în ateroscleroză, vitiligo, sclerodermie etc. În 1974 devine membru al Academiei Române.În 1976 primeşte Brevetul pentru „Aslavital”, un produs eficace în terapia sistemului nervos şi a aparatului cardiovascular şi introdus în producţie industrială, în 1980.În 1952 , Organizatia Mondială a Sănătăţii i-a oferit Premiul  internaţional şi medalia  “Leon Bernard” pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei.

În 1985, Ana Aslan publică lucrarea de sinteză intitulată “Precizări după 31 de ani de folosire” o lucrare de sinteză asupra produslui  Gerovitalul H3 prin care se demonstrează   ac­­ţiunea stimulatoare asupra proceselor de regenerare la ni­­velul ţesutului hepatic, a mucoasei gastrice şi a mă­du­vei osoase. De ase­­menea, sub acţiunea Gerovitalului H3 se produce şi re­­generarea fiziologică şi morfologică a muşchiului stri­at şi a nervilor periferici.De asemenea, rezultatele obţinute prin aplicarea tratatementului  înaintea producerii distrofiei, recomnadă  utilizarea profilactică a medicamentului.

În semn de prețuire a rezultatelor obținute a fost primită în Academia de Științe din New York. A fost Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică și Igienă Socială, Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative, Membră în Consiliul de Conducere al Asociației Internaționale de Gerontologie.

A fost Președinta Societății Române de Gerontologie.

Ana Aslan a murit la 20 mai 1988 în Bucureşti.Avea 91 de ani.

Recunoaşterea valorii sale în întreaga lume poate fi demonstrată şi prin cele  130.000 de scrisori primite din 123 de ţări  şi care se păstrează în arhiva Insitutului de Geriatrie din Bucureşti.

         Ca recunoaştere  a contribuției la dezvoltarea științei,  câte un Liceu din Cluj-Napoca, Timișoara și Brăila  poartă numele Ana Aslan.   De asemenea, câte o stradă din Brăila, București, Cluj-Napoca, Alba Iulia, poartă numele Ana Aslan.

         În Craiova, în cartierul Bariera Vâlcii,  o stradă poartă numele Ana Aslan. Se poate spune că este o stradă „tânără”. Toate casele sunt noi. Cu siguranță se vor  construi aici și alte case noi.

         La finalul acestui episod vă reamintesc, stimați ascultători, că prima cremă Gerovital  a fost produsă la întreprinderea Farmec din Cluj-Napoca în 1968.

Înainte de 1989,  marca Gerovital H3, cu facsimilul de semnătură „prof. dr. Ana Aslan” aparţinea în totalitate statului român, reprezentat prin Centrala Industrială de Medicamente Cosmetice şi Lacuri. În 1992, succesoarea fostei centrale a cesionat marca Gerovital H3 celor doi producători autohtoni, Farmec şi Miraj, în conformitate cu produsele cu care erau prezenţi pe piaţă la acel moment.

Așadar, stimați ascultători, azi v-am spus o poveste reală, parcă ruptă din  basmul lui Petre Ispirescu „ Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” .Până şi sfârşitul se aseamănă. Secţia de la Otopeni a  Institutului de Geriatrie nu mai este ce a fost . Zeiţa „ Afacere”  a învins-o pe zeiţa „Ştiinţă”.

Deosebirea  faţă de povestea lui Petre Ispirescu este că legătura cu trecutul  este păstrată cu sfinţenie. Albumele cu fotografiile în care apare  Ana Aslan,  articolele din presa vremii  sunt păstrate cu sfinţenie.

Pentru consolidarea  informațiilor despre Ana Aslan, vă sugerez ca, într-o sâmbătă sau într-o  duminică, să faceți o plimbare pe strada Ana Aslan din Craiova. Strada Ana Aslan face legătura între strada Mălinului și strada Măslinului.

Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.

Strada Lyon

Strada Lyon din cartierul Rovine are forma literei U sau de potcoavă, sprijinită pe strada Gogu Constantinescu. O stradă nouă  încadrată de blocuri botezate cu litera G urmată de un număr .

Lyon este numele unui oraș din Franța  situat la 460 km de Paris, spre nord-vest, și la  314 km de Marsilia, spre sud.

• De ce o stradă din Craiova poartă numele unui oraș din Franța ?, ar putea fi o întrebare pe care să o formuleze cineva .
• Pentru că Lyon este oraș înfrățit cu Craiova, sau mai exact este oraș partener cu Craiova, i-aș răspunde.

Craiova este înfrățită și cu alte orașe  din alte țări:  Finlanda,   Macedonia,   Bulgaria, China,  Suedia. Craiova este înfrățită și cu alt oraș din Franța,  Nanterre,  departament al Parisului. Înfrățirea dintre Craiova și Nanterre s-a  făcut în 1962. Eram elev la liceu când s-a parafat această înfrățire și am avut mai mulți colegi care au mers în excursii, în  schimburi bilaterale în Franța, la Paris.

Ideea înfrățirii între localități a apărut la începutul secolului XX și s-a materializat prin legături între orașe din Franța și din Anglia dar s-a dezvoltat foarte mult după al  Doilea Război Mondial ca metodă de reconciliere între  comunități din țări care făceau parte din sisteme politice diferite. Înfrățirea a avut un rol foarte important în extinderea Uniunii Europene. Înfrățirea are  un rol important în colaborarea dintre statele Uniunii Europene și de aceea, în prezent, sunt alocate fonduri pentru susținerea activităților specifice. Programul  de finanțare a fost lansat în 2014, se derulează în perioada 2014 -2020 și poartă numele ” Europa pentru cetățeni”. Programul este  derulat de Direcţia Generală Comunicare din cadrul Comisiei Europene și  îşi propune să promoveze cetăţenia europeană activă prin implicarea societăţii civile în construirea unei Europe unite, bazată pe valori istorice şi rememorarea unui trecut comun, pe aprofundarea dialogului intercultural şi pe concepte precum toleranţa, solidaritatea, democraţia, egalitatea de şanse şi înţelegerea reciprocă. Obiectivul general al Programului este acela de a acorda tuturor cetăţenilor europeni posibilitatea de a se cunoaşte, de a interacţiona şi de a se implica în proiecte comune, în vederea consolidării ideii de apartenenţă la spaţiul comunitar.

Dar să revenim la strada Lyon, la orașul Lyon.

În 2009 am primit o invitație din partea comunității științifice din Lyon să prezint câteva repere din istoria ingineriei din România. În Lyon funcţionează patru instituţii de învăţământ superior. Una  dintre acestea poartă numele  inventatorilor cinematografului : fraţii Lumière. August şi Louis Lumière. Universitatea Lumière a fost  înfiinţată în 1973 prin reorganizarea Universităţii  din Lyon , creată în 1896.

Frații Lumière au făcut prima proiecție publică a unui film în 28 decembrie 1895,  la  cafeneaua “Grand Café” ,  din Paris. Filmul proiectat, realizat de  Frații Lumière , avea titlul  „Sosirea unui tren în gară”. Filmul durează doar 35 de secunde  şi prezintă intrarea unei locomotive cu abur în gara Ciotat, situată pe malul mării Mediterana, o staţiune estivală în vogă și cu un șantier naval în expansiune, la vremea respectivă.

În conferința pe care am ținut-o la Lyon în martie  2009 am povestit despre Petrache Poenaru. L-am ales pe el, pe Petrache Poenaru, pentru că la data de 25 mai 1827 a obținut Brevetul Francez 3208 pentru ”Condei portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală” , invenție care a revoluționat domeniul instrumentelor de scris, așa cum invențiile fraților Lumière au revoluționat industria fotografică și cinematografică. În conferința mea am avansat ipoteza că Petrache Poenaru, student la Ecole Polytechique din Paris, ar fi putut să-l întâlnească pe celebrul matematician și fizician  Andrè-Marie Amper, profesor la aceiași  universitate și care s-a născut la 20 ianuarie 1775 în localitatea Poleymieux-au-Mont-d’Or situată la 15 km de  Lyon.Locuitorii orașului Lyon se mândresc cu Andrè-Marie Amper așa cum noi ne mândrim cu Petrache Poenaru. Ipoteza mea a avut ecou  printre participanți pentru că, apoi, discuțiile s-au purtat într-o altă atmosferă.

Am vizitat împreună Institutul Lumière, de fapt Muzeul  cinematografului construit pe locul în care, în anul 1895,  Antoine Lumière, tatăl celor doi inventatori, fotograf în Lyon,  a deschis  uzina Monplaisir destinată fabricării aparatelor de fotografiat. Aici se găsește și Hangarul în care s-au proiectat primele filme și care, în 1995, adică în zilele noastre, a fost declarat Monument istoric.Și în Craiova  sunt multe clădiri care ar putea fi transformate în Muzee și să atragă turiști, să aducă beneficii orașului nostru.

Am vizitat împreună orașul vechi unde au funcționat multe ateliere de țesătorie.Acum sunt muzee în care s-au păstrat vechile utilaje de țesătorie. Am văzut acolo aceleași tipuri de utilaje care au existat și la fabrica de țesături din Craiova situată  pe strada ”Anul 1848 ” , clădire demolată de curând.

Am vizitat și o instalație ultramodernă de valorificare  termică a deșeurilor rezultate din epurarea apelor reziduale colectate din zona Lyon-St.Etienne. Instalația, complet automatizată, este echipată cu două reactoare termice care incinerează 40.000 t/an de nămol rezultat din epurarea apelor reziduale și care generează 21 de milioane de kWh/an utilizați pentru încălzirea a cca. 1000 de apartamente. După opinia mea, ar putea fi o temă de colaborare între Craiova și Lyon.

Istoria spune că în anul 1643, în timpul epidemiei de ciumă, orașul a fost salvat de la distrugere de  Fecioara Maria. În  8 decembrie 1852 municipalitatea  a inaugurat statuia Fecioarei Maria, amplasată pe vârful colinei Fourvière, iar locuitori au aprins, spontant , câte o lumânare la ferestrele caselor apoi au pornit într-o procesiune spre statuie.Așa a apărut Festivalul luminilor care se organizează anual între 8 și 12 decembrie.

Așadar, strada Lyon din Craiova poate fi un punct de plecare pentru un proiect european care să pună față în față oameni din Craiova, România, și Lyon ,Franța.

Strada Lyon ne îndeamnă să privim spre viitor !

SINGRO  – Eveniment de referință în activitatea AGIR

În fiecare an AGIR organizează  două Colocvii pe teme de  actualitate: în aprilie și în iunie. Din doi în doi ani AGIR organizează, în septembrie, Simpozionul SINGRO  pe teme de interes național la care sunt invitați ingineri români din toate țările. Vin ingineri  români care au studiat în România, iar acum lucrează în alte țări. Vin ingineri sau arhitecți care au studiat în România, s-au reîntors în țările lor dar sunt, în continuare,  vorbitori de limbă română. Vin ingineri care au studiat în alte țări și în alte limbi pentru care limba română este limba maternă.

SINGRO 2012 a reunit, alături de ingineri din România, ingineri din Moscova, Kiev, Chișinău, Wroclaw,New-York. Tema din acest an, ”Inginerie și educație”,  a oferit un cadru generos pentru proiecte de viitor. Arhitectul inginer din Wroclaw se va ocupa de restaurarea unei clădiri cu istorie ”tehnică” din Craiova, inginerul constructor din New-York se va ocupa de prezentarea în America a unei sculpturi realizată de  Brâncuși, aflată până acum într-o colecție privată. Inginerii din Chișinău vor participa la un proiect din  Programul Capacităţi, Subprogramul “Cooperări bilaterale – Programul de cooperare bilaterală România – Republica Moldova”.

SINGRO – eveniment de referință în activitatea AGIR, este la a X-a ediție. Evenimentul poate fi considerat  model  pentru modul în care se construiesc operele sociale, economice, inginerești: cu viziune, cu perseverență, cu constanță, cu pasiune ,cu apreciere reciprocă, cu recunoaștere reciprocă, cu respect unii față de alții.

SIMPOZIONUL ȘTIINȚIFIC  AL INGINERILOR ROMÂNI PRETUTINDENI

13 septembrie 2012

Secțiunea Educație.

La secțiunea Educație au fost înscrise 18 lucrări din care s-au susținut 16 plus încă o lucrare suplimentară

Temele abordate se referă la

 Craiova a dat României, a dat lumii  mulţi oameni de seamă. Unii dintre ei, care au activat în domeniul umanist,  sunt mai cunoscuţi. Alţii, care au avut meserii tehnice, meserii inginereşti sunt mai puţin cunoscuţi de locuitorii de azi ai Craiovei, ai României. Se întâmplă ca unii dintre cei uitaţi de românii  de azi să fie evocaţii de către   specialiştii de peste mări şi ţări care folosesc creaţiile lor, care folosesc invenţiile lor. O parte din vină o avem şi noi, cei de azi care , ocupaţi cu treburile zilnice uităm să dăm prinosul de recunoştinţă înaintaşilor noştri .De aceea o să vă povestim  despre un craiovean, despre un  român care şi-a adus o contribuţie remarcabilă  la realizarea mijloacelor tehnice necesare zborului pe Lună şi anume sursa de energie, adică pila electrică. Tot el  a  pus bazele învăţământului ingineresc  modern din România, fiind primul Rector al Şcolii Politehnice din Bucureşti timp de 20 de ani,  din 1920 şi până în 1940.

Vasilescu-Karpen Nicolae s-a născut la data de 28 noiembrie 1870 în Craiova. Urmează şcoala primară  apoi   Liceul Carol I din Craiova unde s-a remarcat prin spiritul de analiză şi  prin  pasiunea sa pentru partea experimentală a disciplinei studiate, dar mai ales de partea practică a fizicii.

Luptătoare pe tărâmul ştiinţei,  a primit de două ori Premiul Nobel , realizând astfel o premieră . În plus,  a fost o mamă  răsplătită de viaţă: una dintre fiice i-a continuat drumul profesional , obţinând şi ea Premiul Nobel. A doua a vegheat-o în clipele de suferinţă, iar apoi a scris o carte despre mama ei, carte scrisă din suflet despre o savantă şi o mamă în care a văzut tot timpul studenta săracă , dornică să-şi atingă visele.

Marie Skłodowska Curie s-a născut la data de 7 noiembrie 1867   la Varşovia , în vremea în care Polonia nu mai exista ca ţară. Fusese împărţită între trei imperii. Marie Skłodowska Curie este un model  de perseverenţă, de încredere în valoarea proprie. Este un exemplu de cercetător care a învins prin perseverenţă şi muncă neostenită.