Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Am avut, în facultate, mulţi profesori în vârstă. Deşi fiecare era o personalitate bine individualizată, caracteristica lor comună era… modestia. La geometrie descriptivă şi la desen tehnic l-am avut ca dascăl pe profesorul Paul Eugen. Purta ochelari cu multe dioptrii, dar desenele erau impecabile. Era originar dintr-un sat din Bistriţa-Năsăud. Într-o seară a venit la noi în cămin şi ne-a povestit multe întâmplări din viaţa Domniei sale. Deşi au trecut mai bine de 40 de ani de atunci îmi aduc aminte expresia feţei şi a ochilor când ne povestea cum „tătuca m-o suit în căruţă, m-o dus la liceu la Năsăud şi mi-o zâs: fiule, musai să înveţi carte bine…“. Pentru Domnia sa, cuvântul părintelui a fost lege. Despre viaţa unora dintre profesorii mei am aflat în timp şi alte detalii, dar prea puţine. În documentarea mea despre Cristea Mateescu, oltean constructor de baraje hidrotehnice, am aflat că a scris o carte biografică despre Ion Ionescu, unul dintre profesorii săi, publicată în vremea când eram student. Am cumpărat cartea şi am citit-o. M-a frapat modestia profesorului Ion Ionescu şi cultul pentru părinţi.

Articolul poate fi cititit  aici !