28 Jan
28.01.2026.Ioan Moraru și povestea Premiului Nobel pentru Pace.
Posted in Personalități din știință și tehnică din România on 28.01.26
Azi, la emisiunea Personalități din știință și tehnică, o să vă vorbesc despre profesorul Ioan Moraru, un vârf al școlii românești de medicină.
Ne place să ne mândrim cu rezultatele obţinute de membrii familiei din care facem parte. Extrapolând noţiunea de familie la naţiune se poate face aceeaşi afirmaţie: ne place să ne mândrim cu rezultatele obţinute de un român fie că este sportiv, fie că este artist, fie că este inventator, fie că este om de ştiinţă. Ne place să ne mândrim cu românii care ne-au adus faimă bună în lume dar trebuie să să ne întrebăm ce am făcut pentru ei până să primească recunoaşterea internaţională şi ce facem pentru ei noi, cei de acum.
O recunoaștere internațională cu o valoare cu totul specială este obținerea Premiului Nobel.V-am povestit într-un alt episod despre nașterea Premiilor Nobel.
Precizez că doar câţiva români care s-au format în România au primit Premiul Nobel și anume:
– George Emil Palade, a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină la data de 10 noiembrie 1974
– Ioan Moraru, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1985.
– Elie Wiesel, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1986.
– Herta Müller, a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2009
Menționez că am făcut mai multe comentarii pe această temă în articolul „Premiul Nobel- împliniri și aspirații românești sau Cultura Recunoștinței” postat în 2011 pe Blogul gheorghe.manolea.ro (https://gheorghe.manolea.ro/2012/11/01/01-11-2011-premiul-nobel-%E2%80%93-impliniri-si-aspiratii-romanesti-sau-cultura-recunostintei/#)
Mi-am propus ca în acest episod să vă povestesc doar despre viața și activitatea doctorului Ioan Moraru.
Ioan Moraru s-a născut la data de 8 septembrie 1927 în localitatea Dârlos, situată la cca 10 km nord-est de Mediaş, din judeţul Sibiu. Familia Gheorghe și Sofica Moraru, agricultori, a avut șapte copii, trei fete, Aurelia, Silvia, Sofica și patru băieți, Ioan, Gheorghe, Vasile și Nicolae. Educația copiilor s-a făcut prin muncă. Fiecare, după puteri, se ocupa de animale sau cu lucratul pământului
Primii ani de școală i-a început în satul natal, sub îndrumarea învățătorului Petre Căsculescu care îi stimulează aplecarea pentru învățătura de carte și îl sprijină să meargă mai departe la școală. În 1939, după absolvirea clasei a V-a la școala din Dârlos, se înscrie la Școala Tehnică Aeronautică din Mediaș pe care o va urma, inclusiv în vremea războiului, până în anul 1947. După o experiență dură, ca voluntar pe front, se decide să urmeze studii medicale. În 1947 a susținut examenul de Bacalaureat la Brașov și, în același an, se încrie la Facultatea de Medicină din Tg. Mureș. Continuă studiile medicale la Cluj și obține Diploma de Medic în 1953.
Este încadrat ca medic la Spitalul nr.9 din București. Obține, prin concurs, postul de preparator la Institutul de Medicină și Farmacie din București, Catedra de Fiziopatologie. În perioada 1954-1957 se specializează, prin studii doctorale, la Moscova, în domeniul Medicină Legală și Anatomie Patologică.
Cred că este bine să menționez, stimați ascultători, că în perioada respectivă mulți absolvenți de învățământ superior din România, neavând acces la Universitățile din Vestul Europei, s-au specializat prin doctorat în Uniunea Sovietică sau alte țări din estul Europei printre care Polonia și Ungaria.
După suținerea Tezei de doctorat se reîntoarce în țară și practică Medicina Legală la Institutul Medico-Legal din București pe care îl va conduce, ca director, în perioada 1958-1970. Așa cum se obișnuiește în medicină, încă de la început desfășoară activitate didactică la Institutul de Medicină și Farmacie IMF București obținând, prin concurs, gradele didactice specifice, până la profesor universitar. Din 1967 devine conducător de doctorat în specialitatea Genetică, Imunologie și Anatomie Patologică.
Pentru a avea un termen de comparație, vă reamintesc, stimați ascultători, că Universitatea din Craiova s-a înființat în 1966, iar primii conducători de doctorat, Oliviu Gherman, în fizică, și Eugen Dobrescu, în matematică, au fost numiți tot din 1967. Un an mai târziu, 1968, devine conducător de doctorat și profesorul Constantin Belea, care și-a susținut Teza de doctorat la Moscova. Așa au fost vremurile!
Dar să revenim la doctorul Ioan Moraru.
Documentele consultate menționează că deși era implicat în multe activități, își făcea timp să mergă în satul natal, Dârlos, lângă Mediaș, să se întâlnească cu frații și surorile, cu oamenii din sat. De cele mai multe ori, în vizitele sale, îi consulta, medical, pe oamenii din Dârlos care aveau nevoie de ajutorul lui.
Doctorul Ioan Moraru s-a implicat în activitatea administrativă a sistemului medical prin îndeplinirea atribuțiilor de Secretar General în Ministerul Sănătății, în perioada 1964-1966, Ministru Adjunct, în perioada 1966-1969, respectiv Director al Institutului Victor Babeș, din 1970
Este locul să menționez, stimați ascultători, că această instituție medicală a fost înființată în 1887, ca Institut de Bacteriologie, iar în prezent poartă numele „Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale Victor Babeș” ocupându-se de ceretare fundamentală din domeniul medicinei.
Dar să revenim la doctorul Ioan Moraru.
La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 8 septembrie 1987, a ținut un discurs în care a menționat: „… la 60 de ani, când perspectiva este mult mai scurtă decât retrospectiva, când nu îți mai poți permite să-ți creezi cu fantezia minții un viitor așa cum vrei, pe măsura aspirațiilor tale, te întoci spre trecutul tău să găsești motive de satisfacție și să privești cu onestitate și modestie la ceea ce ai realizat până atunci, la modul în care ai trăit, la felul în care ți-ai construit viața între oamenii în care ai trăit”.
Ca urmare a rezultatelor obținute în activitatea profesională a fost primit în multe Societăți științifice medicale din lume printre care „Academia Internațională de Medicină Legală și Socială”, în 1960, și „Consiliul Internațional al Organizației Medicii lumii pentru prevenirea războiul nuclear”, din care a făcut parte în perioada 1981-1987. De altfel, subiectul episodului de azi este legat de această Organizație. Ei bine, în 1985, adică în perioada în care doctorul era membru al acesteia, Organizația Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear a primit Premiul Nobel pentru pace.
Se știe că pe 6 august 1945 a fost lansată, deasupra orașului Hiroshina din Japonia, o bombă atomică. A fost un dezastru. A urmat perioada, cunoscută sub numele de „războiul rece”, în care înarmarea nucleară a crescut îngrijorător. Oamenii de știință, cunoscând pericolul înarmării nucleare, au creat multe organisme pentru conștientizarea omenirii asupra acestui pericol. Așa a apărut organizația „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, înființată cu ocazia Conerințelor anuale din 1981- Boston și 1982-Cambrige. Organizaţia funcționa ca o federație de organizații medicale naționale, fiind condusă de un Consiliu Director, compus din 22 de persoane, printre care și românul Ioan Moraru care avea și calitatea de membru fondator.În 1985 erau afiliate 41 de țări totalizând 135.000 de membri. Documentele consultate menționează că doctorul Ioan Moraru a participat la aceste Conferințe de constituire devenind, astfel, membru fondator. Deşi a făcut mai multe demersuri pentru înfiinţarea unei filiale a acestei organizaţii în România, a fost refuzat mereu cu toate că activitatea profesională a organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” era de notorietate. Ca dovadă, în 1985 Organizația a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Până aici totul este documentat.
Am găsit documente din care rezultă că profesorul Ioan Moraru a fost invitat să participe la ceremonia de decernare a Premiul, programată pentru data de 11 decembrie 1985 la Oslo, dar nu a primit viza necesară pentru călătoria în străinătate. Aceleași documente afirmă că a ajuns câteva zile mai târziu.
Am găsit documente care consideră că Premiul Nobel a fost acordat Organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, așa cum rezultă și din documentele oficiale, iar asocierea cu membrii ei este forțată.
În 2011, când am postat articolul „ Premiul Nobel- împliniri și aspirații românești sau Cultura Recunoștinței”, am găsit o adresă poștală a Fililalei din România. Era o adresă poștală din orașul Deva. Am găsit și numele unui medic care se ocupa de Filiala din România. I-am găsit și adresa de e-mail. În data de 9 august 2011 i-am scris următorul mesaj: „Stimate domnule doctor Cătălin Haiduc, Pregătesc o lucrare pentru Simpozionul științific Cucuteni 5000, ediția 2011 intitulată Premiul Nobel – împliniri şi aspiraţii româneşti sau Cultura Recunoştinţei. In acest context am ajuns la adresa dumneavoastră. În măsura în care este posibil, vă rog să-mi dați câteva detalii privind înființarea, în 1983, a Filialei din România a Organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” .
După un timp l-am sunat pe domnul doctor Cătălin Haiduc. Răspunsul dânsului a fost „Atunci eram student. Nu am nici-o informație concretă legată de Filiala din România”.
Dar să revenim la doctorul Ioan Moraru
În 1988 o boală necruțătoare pune stăpânire pe doctorul Ioan Moraru, boală care îl va răpune în 20 decembrie 1989. Este înmormântat în satul natal, Dârlos. Ca recunoaștere a meritelor profesionale, Academia Română, în ședința din 3 iulie 1990, i-a acordat titlul de membru post-mortem. Din 1993 Școala Gimnazială din Dârlos poartă numele „Ioan Moraru”. O strada din Mediaș poartă numele „Academician Ioan Moraru”.
Așadar, stimați ascultători, ne place să ne mândrim cu românii care ne-au adus faimă în lume dar, din când în când, trebuie să ne întrebăm ce am făcut pentru ei până să primească recunoașterea internațională și ce facem pentru ei noi, cei de acum.
La finalul acestui episod, ca o lecție privind Cultura Recunoștinței, Cultura Recunoașterii, lecție oferită de craioveni, vă sugerez ca într-o sâmbătă sau într-o duminică, să faceți o plimbare prin cartierul 1 Mai din Craiova, zona cuprinsă între Spitalul Clinic Județean de Urgență și strada Popoveni. Țesătura de străzi din această zonă poartă numele câtorva dintre medicii care și-au dedicat energia sănătății oamenilor.
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.