Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică

Traian Vuia, pionier în aviația mondială

Azi  la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, mi-am propus să vă reamintesc contribuțiile lui Traian Vuia  în aviația mondială

Pe deasupra Craiovei zboară, din când în când, un avion cu elice  pentru dezinsecția orașului. Zboară la înălțime mică și, uneori, parcă îl ghicești pe pilot.

În partea de sud a Craiovei, zboară un avion cu elice, care tractează un aeroplan. Îl duce la înălțimea potrivită, apoi îl lasă să planeze  singur.

Destul de  des, câte un monoplan cu puțini oameni la bord, zboară la 2-3 km înălțime.

Aproape zilnic vedem elicopterul SMURD brăzdând  cerul Craiovei.

Ei bine, unul dintre conaționalii noștrii a avut  contribuții-pionier în zborul cu avionul și în zborul cu elicopterul. Este vorba despre Traian Vuia.

Traian Vuia s-a născut la data de 17 august 1872 în satul Surducul Mic din județul Timiș. Acum satul Surducul Mic, împreună cu  alte cinci sate formează comuna Traian Vuia, situată la 25 km Nord-este de Lugoj. Părinții săi au fost agricultori.

A urmat  școala primară în câteva localități apropiate, iar Liceul la finalizat  în 1892 la Lugoj. Documentele consemnează că a absolvit fiecare clasă cu calificative  maxime demonstrând, în același timp, aptitudini pentru mecanica aplicată. De aici până la pasiunea pentru construirea unui  avion a fost doar un pas. Jocurile  din copilărie l-au ajutat să fac acest pas. Iată  ce povestea Traian Vuia, peste ani: „La vârsta de zece ani, când frecventam școala elementară din Făget, în anul 1881, învățătorul Malher construise pentru băiatul său un zmeu. Acest zmeu, învelit cu hârtie albastră putea văzut din orice punct al orășelului. Mai târziu , ca elev la liceul din Lugoj, construisem mai multe zmeie și le experimentam pe câmpul  de sub poalele viilor”.

Să nu uităm, stimați ascultători: la liceu elevii își însușesc noțiuni de fizică și de mecanică. Învață despre portanță, adică despre forța care  ridică avionul în aer. Train Vuia a înțeles  lecțiile de fizică.

În 1892 s-a înscris la   Școala politehnică din Budapesta, Facultatea de Mecanică. Participarea la cursuri și laboratoare era obligatorie, iar cheltuielile  erau peste puterile financiare ale lui Traian Vuia. Se înscrie la Facultatea de Drept  pentru că, în această calitate, a putut să lucreze în birourile unor avocați. În 1901 a absolvit Facultatea de Drept și at fi putut să profesez în  acest domeniu dar  Traian Vuia  se gândea mereu la „automobilul cu aripi”.

La data de 27 iunie 1902 pleacă spre Paris, unde ajunge  la data de 1 iulie, ducând cu el modelul  aeroplanului-automobil și speranța că acolo, la Paris, va găsi atmosfera potrivită pentru finalizarea planurilor sale. Mai întâi s-a documentat. A constat că teoria zborului mecanic era  bine conturată. Iată ce spunea Traian Vuia în acea vreme: „Aveam certitudinea zborului cu mijloace mecanice. Și nu puteam să-mi explic de ce mașina  de zburat nu s-a inventat, deoarece toate condițiile tehnice erau date și toate principiile teoretice stabilite”.

În 16 februarie 1903 depune, la Academia de Științe din Paris, „Proiectul de aeroplan-automobil”. Lumea științifică nu putea depăși barierele cunoștințelor anterioare și  barierele  experiențelor contemporane. Nu a avut succes dar a înțeles că aeroplanul avea nevoie un motor care să antreneze elicea. Motorul încă nu exista.

În 15 mai 1903 depune la Oficiul de Brevete din Paris Cererea  pentru invenția sa „Aeroplan-Automobil”.  În 17 august 1903 obține Brevetul de invenție  nr.332.106. Soluția  brevetată prevedea trenul de aterizare și  triciclul  pe care se deplasa  aeroplanul.

Existența Brevetului i-a convins pe compatrioți, în special pe lugojeni  să strângă banii necesari așa că Aurel Vlaicu începe construirea aeroplanului  în toamna anului 1903. Termină partea mecanică în februarie 1905. Între timp, în toamna anului 1904 începe să construiască motorul pe care îl va finaliza  abia în decembrie 1905.

Traian Vuia  a realizat un aeroplan la care a adus câteva noutăți esențiale: trenul de aterizare, folosirea unei singure elice , adică a construit un monoplan, elicea este plasată în fața aripilor, iar  cârmele de profunzime și de direcție sunt montate în partea din spate a aeroplanului.

În decembrie 1905 aeroplanul era pregătit. Prima probă s-a făcut  spre  sfârșitul lunii decembrie pe un drum comunal  care lega  localitatea Montesson cu râul Sena Un drum necirculat pentru ca manevrele să poată fi făcute în liniște. La prima probă a participat numai Traian Vuia asistat de mecanicul său. Aeroplanul s-a deplasat pe drum, prin tracțiunea elicei, atingând viteza de 40 km/oră. Era o premieră. Vremea a fost rece, Traian Vuia contractează o răceală care îl va ține departe de aeroplanul-automobil până în februarie 1906.

În 5 februarie 1906, deși condițiile meteorologice erau nefavorabile, în prezența mai multor personalități franceze, cu preocupări în domeniul aeronautic,  precum și a jurnaliștilor, Traian Vuia a mai făcut o probă de reluare pe drumul comunal de la Montesson pentru a demonstra că avionul automobil se  deplasează tras de elicea avionului. Oamenii nu mai văzuseră încă așa ceva.

 În 6 martie s-a făcut o probă de accelerare a aeroplanului-automobil. A parcurs 400 de metri în 30 secunde.

Am insistat asupra acestor detalii, stimați ascultători, pentru că în aplicarea tuturor invențiilor pionier, adică a acelor soluții tehnice nemaiîntâlnite până atunci se procedează la fel: soluția este testată, este încercată pas cu pas, bucată cu bucată.

Așa s-a pregătit și evenimentul epocal din 18 martie 1906.

Train Vuia a rulat de mai multe ori pe drumul comunl de la Montesson.

A observat că arcurile pe care sunt montate roțile se destind. A observat că  denivelările drumului nu mai sunt resimțite de aeroplanul-automobil. Erau semne că  acesta se ridică de la sol.  A mai făcut o încercare. A rulat aproape 50 m, s-a desprins de la sol, s-a ridicat la înălțimea de 1 m, a zburat cca 12 m, apoi s-a așezat ușor pe pământ. Au fost de față mecanicul și doi prieteni. N-a fost și  presa, sau o persoană oficială, așa că evenimentul a trecut neobservat și …uitat.

Într-o discuție cu inginerul  George Lipovan, care a scris despre contribuțiile lui Traian Vuia în  aeronautică, acesta  a spus: „Ce importanță are cine a făcut  un lucru? Important este că el există. Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă știu că gloria pierde adesea pe om”. Cu altă ocazie a mai spus: Eu nu lucrez pentru gloria mea personală ci lucrez pentru gloria geniului uman”.

A reluat încercările. Cele  din 7 și 14 octombrie 1906 le-a făcut pe câmpul de la  Issy-les-Moulineaux, omologat de  Aero-Clubul Franței. Aceste reușite sunt consemnate în istoria zborului cu un aparat mai greu decât aerul.

Traian Vuia s-a ocupat și de zborul cu ceea ce  numim azi elicopter. Prin articolele pe care le-a publicat și prin  conferințele pe care le-a susținut i-a convins pe contemporanii săi că aripa rotativă, adică elicea elicopterului,  poate să îndeplinească atât rol de sustentator cât și rol de propulsor.

În toamna anului 1946 Traian Vuia s-a  îmbolnăvit.  Multiplele șicanări l-au obosit. Singura dorință pe care o mai avea era aceea de reveni în țară. A revenit dar a rezistat doar până la 2 septembrie 1950 când s-a stins din viață.

Un liceu din Craiova poartă numele Traian Vuia.

Pentru consolidarea informațiilor despre Traian  Vuia, vă sugerez ca într-o sâmbătă sau într-o duminică să  vizitați Aeroclubul din Craiova, situat pe drumul spre Podari, pe partea dreaptă.

Apoi puteți să vă continuați excursia spre Liceul Traian Vuia. Intrați pe strada General Dragalina și mergeți până la intersecția cu strada Rovinari.

Mențiune.

Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.