Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Dragomir Hurmuzescu, părintele radiofoniei din România.

   Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, mi-am propus să vă povestesc despre Dragomir Hurmuzescu, părintele radiofoniei din România.

M-am întrebat de multe ori: De ce inventează oamenii? Analizând istoria mai multor invenţii se poate spune că oamenii caută soluţii la problemele  de care se lovesc la un moment dat.  În cele mai multe cazuri aceste probleme îşi au rădăcinile în activitatea profesională.Un cercetător, un doctorand  propune  o  soluţie tehnică dar care trebuie verificată cu instrumentele existente, iar dacă nu există trebuie să le creeze, să le inventeze. O să dau exemplul unui  inginer  român, din a doua jumătate a secolului XIX care a inventat câteva dispozitive pentru a-şi finaliza teza de doctorat.  Spre onoarea sa aceste dispozitive au fost folosite şi de alţi cercetători contemporani cu el  reuşind  astfel să deschidă noi porţi ale cunoaşterii. Numele acestui inventator, considerat părintele emisiunilor radiofonice din România, este Dragomir Hurmuzescu.

Dragomir Hurmuzescu  s-a născut la data de 13 martie 1865  în Bucureşti, într-o casă de pe strada Dorobanţi, ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu, functionar modest de poştă, şi al Profirei, casnică.

A urmat gimnaziul „Matei Basarab” şi apoi Liceul „Sf. Sava”, ca bursier. Din1885 devine şi bursier al Şcolii Normale Superioare  care  forma viitorii profesori pentru învăţământul secundar, la secţia ştiinţe fizice.

Timp de trei ani, între 1884și 1887,  a fost student al Universității din București, la secția de științe naturale. Iată ce povestea, mult mai târziu, dspre perioada ât a fost student la Bucurști: „ Aici, ca student am audiat o comunicare a prof. Bacaloglu, despre apărătorul de trăsnet. Expunerea a fost foarte clară, de altfel ca toate lecțiile acestui profesor, dar ne-a produs o mare decepție, după ideea noastră, doritori, cum eram, de noutăți senzaționale. Am ascultat o lecție foarte simplă și simplificată pe înțelesul tuturor, fără vreo dezvoltare ori perspectivă de generalizare mai înaltă”.

Din 1887  a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea Sorbona din Paris, unde  şi-a desăvârşit studiile teoretice şi le-a completat cu altele de ştiinţă experimentală şi aplicată. În 1890, după ce obţine  licenţa în ştiinte fizice, ca şef de promoţie, este admis să lucreze la laboratorul de cercetări al profesorului Lippman. Din această perioadă datează importantele sale descoperiri practice, de folosinţă imediată: dielectrina – „un izolant, alcătuit dintr-un amestec de sulf şi parafină”,  dinamul de tensiune înaltă – 3.000 V şi electroscopul care îi poartă acum numele, electroscopul  Hurmuzescu  cu ecran electrostatic. Cu acest electroscop, în 1899 Pierre şi Marie Curie vor face primele lor experienţe asupra radiului, iar Becquerel îl va utiliza în 1903 în cercetări de radioactivitate, distinse cu premiul Nobel. Atât dinamul cât şi electroscopul au fost brevetate în Franţa. Invențiile sale, rezultate din necesitatea de a efectua experimetările din cadrul tezei de doctorat, au fost achizitionate de Casa Alvergniat-Chaband, care fabrica aparate de laborator și le-a fabricat în serie şi au fost prezentate la toate expoziţiile anuale ale firmei timp de 15 ani.

La 28 aprilie 1896 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul „Asupra unei noi determinări a raportului dintre unităţile electrostatice şi electromagnetice” în care stabileşte constanta electrodinamică . Originalitatea acestei teze consta în faptul că pentru determinarea constantei electrodinamice  a folosit aparatele  construite de el, iar rezultatul era citat  în toate cursurile universitare de la acea vreme.Teza de doctorat, realizarea electroscopului şi publicarea a 17 lucrări ştiinţifice deosebit de valoroase, îl impun definitiv în lumea ştiintifică pe savantul roman. După susţinerea tezei, în 1896, se întoarce în ţară animat de dorinţa de a ridica cercetarea din România la nivel european.

La 1 octombrie 1896 este numit conferentiar de fizică-matematică la Facultatea de științe din Iași. În 1897, este numit profesor suplinitor la catedra de gravitate, căldură și electricitate, catedră de curând înființată la Facultatea de științe din Iași. Din această perioadă s-a  ocupat de organizarea unui laborator în care a efectuat multe  de cercetări originale. În 1900 Dragomir Hurmuzescu devine profesor titular al Universității din Iași  și se dedică exclusiv cercetărilor științifice.

Timp de șase ani, între 1904 şi 1910,  organizează primul laborator de electricitate din țară, unde  se efectuau multe cercetări experimenatle dar se construiau şi aparatele  necesare pentru experințele  inedite  din  domeniul fizicii. În 1910 laboratorul  este  transformat  în Şcoala de electricitate  respectiv  „ Institutul electrotehnic” de pe lânga Universitatea din Iași. Aceasta este prima școală de fizică experimentală și, din acest motiv, Dragomir  Hurmuzescu  este onsiderat  fondator al învatamântului electrothnic  din tara noastra,  având în vedere că  din acest institut  a apărut, mai tîrziu,  Şcoala Politehnică „Gh. Asachi” din Iaşi, respectiv Uiversitatea „ Gheorghe Asachi” din zilele noastre. În această perioadă  repetă şi realizează, în 1901,  experimentele de comunicaţie prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov, cercetează radioactivitatea petrolului şi a apelor minerale din România, perfecţionează mai multe aparate de măsură pentru mărimi electrice printre care se numără și  galvanometrele.

De numele lui  Dragomir Hurmuzescu este legată și fondarea, alături de Petru Poni,  în 1900, a  publicatiei periodice   Analele științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, editată în limba franceză, la care a activat ca secretar de redacţie  şi pe care a introdus-o în circuitul mondial al publicaţiilor ştiinţifice. 

În 1913 este transferat la  Universitatea din Bucureşti, ca profesor la disciplina „Aplicaţiile căldurii şi electricităţii”, unde va funcţiona până la pensionare în 1937.  Aici, la Universitatea din București”, înfiinţează  Institutul Electrotehnic din Bucureşti, după modelul celui de la Iaşi, fiind Director al acestuia  şi Decan al  Facultăţii de ştiinţe. În cadrul Institutului Electrotehnic  face primele încercări de  la noi din țară privind  transmisia prin telegrafie fără fir, împreună  cu inginerul Emil Petraşcu. Aici, la Universitatea din București, mai precis la Institutul electrotehnic din București,  studenţii erau instruiţi în domeniul radiocomunicaţiilor, domeniu nou în România la acea vreme.  În 1924, în cadrul Institutului Electrotehnic, a fost plasat primul post de emisie radiofonică din ţară,  sub conducerea lui Hurmuzescu.  În 1925, sub îndrumarea lui Dragomir Hurmuzescu, a fost construit şi dat în folosinţă primul receptor radiofonic, care permitea audiţia unor emisiuni publice. Emisiunile se ţineau de două ori pe săptămână, joia şi sâmbăta la orele 21,30. Iată ce spunea Dragomir Hurmuzescu, „În anexele laboratorului  din str.Victor Emanuel, s-au făcut primele demonstraţii de ascultare a unor posturi străine, cel din Viena fiind cel mai bine auzit la Bucureşti în acea epocă. La şedinţele acestea venea mulţimea curioşilor pentru a se convinge de minunea de a asculta muzica şi cuvântul, aduse prin văzduh de undele electromagnetice, din ţări depărtate la mii de kilometri. Şi lumea curioasă, doritoare de a cunoaşte acest mister, era atât de numeroasă, încât umplea nu numai sala, dar chiar şi curtea din faţa laboratorului în serile destinate şedinţelor de recepţie.” 

În 1922, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune  care la 1 noiembrie 1928 difuza în eter prima emisiune cu anunţul: Alo, alo, aici Radio Bucureşti.  După aceste cuvinte, Dragomir Hurmuzescu, președintele Societății  de Difiziune Radioteefonică  a rostit un discurs în care a spus: „ Radiofonia este de mare importanță socială, căci se poate adresa lumii întregi”.Este momentul ce inaugura, practic, postul naţional de radio din România.

În anul 1915, Dragomir Hurmuzescu este numit membru corespondent al Academiei Române.

Moare în 1954, la 29 mai, în Bucureşti, la masa de lucru, în timp ce îşi redacta memoriile,  aproape uitat şi desconsiderat în  „epoca stalinistă”.

Pentru a-i cinsti memoria, unul dintre premiile Academiei Române îi poartă astăzi numele. Premiul Dragomir Hurmuzescu este  acordat de Secția de Științe Fizice

Facultatea de Fizică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Fizică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca organizează Concursul  Naţional Studenţesc de fizicã „Dragomir HURMUZESCU.

Un liceu din București, din Deva, din Medgidia, și din alte orașe poartă numele Dragomir Hurmuzescu.

La finalul fiecărui episod, stimați ascultători, vă fac o recomandare,  o sugestie  pentru consolidarea informațiilor despre personalitatea prezentată. Azi, având în vedere colaborarea din Dragomir Hurmuzescu și craioveanul Mihai Konteschweller, vă sugerez ca într-o sâmbătă sau într-o duminică  să descoperiți două relee radio-tv  din Oltenia: releul de la Șimnicul de Sus și Releul de la  Novaci-Rânca.

Plecați de la cele două sensuri giratorii situate la intersecția din Bulevardul Carol și strada Frații Golești în direcția Horezu. Treceți pe sub calea ferată, lăsați în stânga Centrala Termoelectrică CET  2 din  cartierul Bariera Vâlcii și traversați Centura de Nord a Craiovei. Deja se profilează  în față, pe dealul de la Șimnicul de Jos,  față Releul  Radio-TV. Puteți să rămâneți în zona, în pădurea de la Mlecănești, sau să mergeți mai departe spre Novaci. Aveți de parcurs aproape 100 de kilometric dar peisajul și obiectivele întâlnite merită tot efortul. De la Novaci până la Rânca sunt aproape 20 de kilometri. Aproape de stațiunea tursitică Rânca, pe partea dreaptă, se profilează releul radio-tv Novaci-Rânca.

Vă sugerez să rămâneți o vreme, poate o zi sau două la Rânca. Puneți în bagajul pregătit de acasă și cartea „Dragomir Hurmuzescu”, scrisă  de Constantin A.Ghica și publicată de Editura Științifică în anul 1967. Are doar 174 de pagini.

            Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.