Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică

Gheorghe Magheru, luptător fără preget pentru mărirea țării sale, pentru triumful dreptăţii şi democraţiei.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc  despre  Gheorghe Magheru- luptător fără preget pentru mărirea țării sale, pentru triumful dreptăţii şi democraţiei.

            Numele Magheru este legat de Revoluția de la 1848 și de Unirea Principatelor Române înfăptuită la 24 ianuarie 1859. Numele Magheru își are originea în zona Munților Apuseni, iar primii din acest neam s-au stabilit, la  început, în nordul Olteniei. Un argument adus adesea  în acest sens este numele localității Magherești situată în județul Gorj, pe drumul care face legătura între localitățile Săcelu și Crasna.

            Gheorghe Magheru, viitorul general, s-a născut în 1804 în localitatea Bârzeiul de Gilort, situată la 20 km de Târgu Cărbunești, pe malul stâng al Gilortului. Acum aparține comunei Albeni. Tatăl său, Ioan Magheru, a fost preot în sat. Mama sa, Bălașa, s-a prăpădit de timpuriu. O bună parte dintre Magherești sunt înmormântați aici. Gheorghe Magheru avea 17 ani când s-a alăturat armatei organizată de Tudor Vladimirescu.

            În 1826 îl găsim la Căimăcănia Craiovei. Cunoștea bine greaca și franceza. Cunoașterea unei limbi străine le-a fost de folos tinerilor din toate timpurile.

            Între 1828 și 1829 participă, ca ofițer în armata rusă, la luptele împotriva turcilor.  Pentru actele de bravură este decorat cu ordinul rusesc „Sfânta  Ana” în grad de Cavaler. Războiul s-a încheiat cu Pacea de la Adrianopol în septembrie 1929, prin care se recunoștea autonomia administrativă a Moldovei și Valahiei.  Cetățile turcești de la Turnu Măgurele, Giurgiu și Brăila sunt retrocedate Valahiei. În 1831 intră în magistratură ca Judecător de pace și Președinte de tribunal. În 1846 este numit Prefect al județului Romanați,  de către Gheorghe Bibescu, domnul Țării Românești. S-a implicat activ, concret, în Revoluția de la 1848. Vă reamintesc că Adunarea din iunie 1848, care a marcat începutul Revoluției, s-a organizat la Islaz, în județul Romanați unde Gheorghe Magheru era Prefect. Când a fost nevoie să se apere, nu a ezitat să scoată sabia din teacă. Fiica sa, Alexandrina, a cusut steagul tricolor pe care l-a dat Guvernului provizoriu din Craiova, iar revoluționarilor le-a împărțit cocarde tricolore lucrate de ea.

La începutul Revoluției de la 1848 Gheorghe Magheru a fost numit căpitan general al trupelor neregulate  și avea sarcina să formeze unități de dorobanți și panduri  pentru a organiza o armată regulată formată din regimente, batalioane, companii și plutoane care să însumeze 6000 de voluntari. Într-adevăr, la începutul lunii august 1848 reușise să organizeze o tabără militară impresionantă lângă Râmnicu Vâlcea, la Râureni, pe Câmpul lui Traian. Conducerea Țării Românești  după ce s-a asigurat de sprijinul a două divizii turcești și a unei armate rusești de 5000 de ostași, l-a somat pe Generalul Gheorghe Magheru să dizolve tabăra de voluntari de la Râureni. Deși entuziasmul  voluntarilor dorobanți și panduri era mare, după ce s-a consultat și cu alte căpetenii militare și revoluționare, Generalul Gheorghe Magheru a decis să evite o vărsare de sânge și să dizolve tabăra. Așa cum se întâmplă de obicei, voluntarii, întorși acasă, nu au scăpat de represaliile autorităților. Vae victis.Vai de cei învinși. A  plecat, ca și alții,  într-un lung exil însoțit și de fiica sa Alexandrina. Prima zi de bejenie în Transilvania -28 septembrie 1848. Două luni mai târziu, în noiembrie ajunge la Frankfurt pe Main, apoi la Viena, unde va rămâne până în 1853. În tot acest timp poartă o corespondență susținută cu oameni importanți. Le-a prezentat problemele Principatelor Unite. I-a scris contelui Walewsky, ministru de externe al Franței, lordului Clarendon, ministru bitanic la Constantinopol. I-a scris și Împăratului Napoleon al III-lea.

În 1857  a revenit din exil  și a fost deputat de Gorj în divanul ad-hoc. A făcut parte din Adunarea Electivă care l-a ales pe A. I. Cuza ca domn în data de 24 ianuarie 1859. După Unirea Principatelor Române s-a ocupat de organizarea armatei române, alături de maiorul Christian Tell. Ar fi vrut să participe și la Războiul de Independență dar a asistat doar la trecerea armatei Române în Bulgaria. Evenimentul se petrecea în august 1877, la Siliștioara, Romanați, acum un cartier al orașului Corabia.

S-a stins din viaţă la data de 23 martie 1880,  în  București  dar este înmormântat la Târgu-Jiu. Aici vizitatorul poate citi inscripția: „Trecătorule! Aici repausează generalul George Magheru, născut la 1803 şi decedat la 1880, luptător fără preget pentru mărirea țării sale, pentru triumful dreptăţii şi democraţiei. Eternă fie-i memoria!”

O stradă din Craiova, o stradă din Caracal,  o stradă din Târgu Jiu, o stradă din Râmnicu Vâlcea, o stradă din Sibiu, o stradă din Focșani, o stradă din Arad,  poartă numele General Gheorghe Magheru.

            Un bulevard central din București, un bulevard din Oradea poartă numele General  Gheorghe Magheru.

            Așadar, stimați ascultători, azi v-am prezentat o personalitate legată de tehnica militară, Gheorghe Magheru. În partea finală a fiecărui episod  încerc să fac o legătură între personalitatea evocată și orașul nostru sau regiunea noastră. În acest context vă sugerez ca într-o sâmbătă sau într-o duminică să faceți o plimbare pe strada General Gheorghe Magheru din Craiova.

Puteți să porniți  din strada Anul 1848, din zona fostei fabrici Independența, urcă puțin  în direcția nord-est și ajunge până în Cartierul Valea Roșie, la intersecția cu strada Împăratul Traian, fostă Silozului, și cu strada Spaniei, fostă Oborului. În zona de început a străzii, pe partea dreaptă, s-au construit mai multe blocuri, de la numărul 127 la numărul 117. Partea stângă este în schimbare. Se învecinează cu fosta fabrică Independența care, de câțiva ani este demolată încet-încet,  ca într-o agonie a unei ființe rănită de moarte. Tot pe partea stângă, pe la jumătatea urcușului, se întâlnește cu strada General Dragalina, apoi  intersectează strada Rovinari  și Ioana Radu după care o pornește decisă spre intersecția cunoscută și sub numele „Crucea de Piatră”. Deși este o stradă cu vechime, chiar și cele mai vechi case arată bine: solide, îngrijite. Desigur, noile case se întrec în a  etala gusturile noilor sau vechilor proprietari. Copacii plantați pe stradă și  cei care își revarsă ramurile din curți  îl îndeamnă pe trecător să facă o plimbare pe strada General Gheorghe Magheru.

      Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.