Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică

Ion Ionescu-Bizeţ-   profesor și constructor de poduri.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Ion Ionescu-Bizeț, profesor și constructor de poduri.

Am avut, în facultate, mulţi profesori în vârstă. Deşi fiecare era o personalitate bine individualizată, caracteristica lor comună era….modestia. La Geometrie descriptivă şi  la Desen tehnic  l-am avut ca dascăl pe profesorul Paul Eugen. Purta ochelari cu multe dioptrii dar desenele erau impecabile.  Studenţii îi spuneau „Moş Paul”. Era originar dintr-un sat din    Bistriţa-Năsăud. Într-o seară a venit la noi în cămin şi ne-a povestit multe  întâmplări din viaţa domniei sale. Deşi au trecut  foarte mulți  ani de atunci îmi aduc aminte expresia feţei şi a ochilor  când ne povestea cum  „tătuca m-o suit în căruţă, m-o dus la liceu la Năsăud  şi mi-o zâs: fiule, musai să înveţi carte bine…”. Pentru domnia sa  cuvântul părintelui a fost lege. Despre viaţa unora dintre profesorii mei am aflat în timp şi alte  detalii, dar prea puţine. În documentarea mea despre Cristea Mateescu, oltean constructor de baraje hidrotehnice, am aflat că a scris o carte biografică despre Ion Ionescu, unul dintre profesorii săi, publicată în vremea când eram student. Am cumpărat cartea şi am citit-o. M-a frapat modestia profesorului Ion Ionescu  şi cultul pentru părinţi.

.

Ion Ionescu, apelat toată viaţa cu prenumele de Iancu,  s-a născut la 4 decembrie 1870,  în cătunul Stoienoaia, comuna Creaţa-Leşile din judeţul Ilfov, la 30 km de Bucureşti. Aşezare cu istorie dacă ţinem seama că aici  s-au găsit  urme ale culturii Dridu  din secolele IX- X. Tatăl său, Nicolae Ionescu, podgorean din Valea Călugărească, era administrator al  moşiei  Stoienoaia, proprietatea fraţilor Dârvari, iar mama sa, Atina, născută Diamandescu  era o femeie harnică. Deşi a început  şcoala la ţară, părinţii au decis, după primul an, să-l înscrie la şcoala „Clemenţa” apoi la Şcoala  de  Roşu nr.1  din Bucureşti. Avea 10 ani când tatăl său s-a îmbolnăvit. Iancu  şi-a amintit toată viaţa de cuvintele pe care i le-a spus tatăl său  în ultimele clipe de viaţă . „ Atunci mi-a spus să citesc mult şi să învăţ bine ca să pot îngriji de mama mea când voi fi mare. Cuvântul lui l-am păstrat cu sfinţenie, căci am învăţat cu toată stăruinţa şi am stat cu mama până la moartea ei. Pe dânsa am avut-o ca exemplu de muncă şi conştiinţă la îndeplinirea datoriei; de la ea am luat spiritul de corectitudine, de economie, de a trăi modest”. Situaţia financiară l-a obligat  să se înscrie la o şcoală comercială şi nu la liceu, să lucreze pe post de contabil la moşia din satul natal. În această perioadă l-a întâlnit, ca profesor de chimie , pe  dr.Constantin I.Istrati pe care l-a avut ca model pentru lecţiile sale clare şi pentru îndemnurile lui morale. A învăţat mult de unul singur. În anul 1889 a susţinut concursul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. A reuşit pe primul loc obţinând astfel şi o bursă de studii. A dat meditaţii,  a lucrat ca preparator, a tradus cărţi şi a câştigat banii necesari pentru a-şi întreţine întreaga familie. A găsit şi aici modele pentru viaţa sa profesională : Anghel Saligny- inginer modern cu o vastă  cultură şi experienţă; Gheorghe Duca – directorul sever, hotărât în atingerea  obiectivelor propuse.

La terminarea studiilor superioare, în 1894, se angajează ca inginer  la căile ferate. A lucrat la construirea căii ferate Cernavodă-Feteşti care făcea legătura cu tronsonul Cernavodă- Constanţa, inaugurată   la 4 octombrie 1860, cu o lungime de 65 km, şi cu tronsonul Bucureşti-Feteşti,  dat în funcţiune  de 15 ani, adică în 1879. La 1 ianuarie 1890 este numit subdirector apoi  director la Serviciului hidraulic din Bucureşti. În această calitate coordonează proiectarea şi construcţia podului peste braţul Sf.Gheorghe  din bazinul de la Giurgiu. Datorită formei terenului şi a subsolului, podul dublu, cale ferată şi şosea, are o formă curbă , unică la vremea aceea în lume. Prin această lucrare, inaugurată în 1905,  Ion Ionescu-Bizeţ a rămas în istoria oraşului Giurgiu. Şi azi podul este cunoscut sub numele Podul Bizeţ deşi, în ziele noastre, este folosit numai  de pietoni.  În perioada  1923-1926  a prezidat Comisia tehnică a Capitalei. Iată ce s-a scris într-un articol al vremii: „Toată clientela politică interesată …. s-a găsit în faţa zidului intransigenţei lui Ion Ionescu. Intransigenţă în afacerile comunale nu se mai pomenise şi inginerul Ion Ionescu a trebuit să demisioneze, căci altfel s-ar fi primejduit poziţia însăşi a primarului care-l numise”.

Cariera de inginer s-a împletit cu cea de profesor. În 1902 este  numit profesor pentru „ lucrări de statică grafică, rezistenţa materialelor, hidraulică şi proiecte de poduri” unde a funcţionat timp de 12 ani, apoi a preluat cursul de poduri, predat de Anghel Saligny, după ce acesta s-a pensionat. În cariera  de profesor s-a călăuzit după trei principii pe care le-a enunţat astfel. „Profesorul este răspunzător de timpul pe care elevii îl pierd în şcoală la cursurile şi la lucrările pe care le fac. Acolo trebuie să li se dea elevilor tot ce le este necesar pentru instrucţia şi educaţia lor tehnică. … Al doilea principiu călăuzitor a fost de  a face ca elevii să iasă din şcoală cu încredere deplină în ei înşişi că sînt în stare  să facă faţă cerinţelor practicii, să aibă încredere în puterea lor de a concepe şi practica lucrări tehnice….Un al treilea principiu călăuzitor a fost seriozitatea în îndeplinirea datoriilor. Mi-am impus aceasta întâi mie, mi-am impus să fiu sever cu mine şi apoi cu elevii”. Această atitudine i-a atras adversitatea  unor colegi, dar numărul admiratorilor a  fost mai mare decât al detractorilor. Ca dovadă, iată o epigramă, intitulată „Gelozie” şi  scrisă de ing. Edgar Russu  la aniversarea profesorului Ion Ionescu-Bizeț  când  acesta a împlinit   68 de ani.

„Un pod la Giurgiu se lăuda odată

  Că domnul profesor îi e tată.

  Toate podurile din ţară

   Protestară.

   Ce e? Nouă nu ne e nimic?

   De nu ni-i tată, ni-i bunic!”

Ion Ionescu  a desfăşurat  o activitate bogată în Societatea Politehnica, înfiinţată  în 1881, cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău-Mărăşeşti. A fost secretarul Societăţii Politehnica timp de 13 ani, apoi timp de nouă ani, între 1923 şi 1932, a fost vicepreşedinte, iar între 1932 şi 1934 a fost Preşedintele acestei societăţi profesionale. Pentru a  demonstra consistenţa activităţii desfăşurate  în aceste funcţii  menţionez  moţiunea propusă de Ion Ionescu cu ocazia  protestului faţă de  atitudinea autorităţilor care, pentru executarea alimentării cu apă a oraşului Iaşi, a întocmit caietele de sarcini  astfel încât inginerii şi antreprenorii români să fie înlăturaţi de la licitaţie. Iată finalul acestei moţiuni: „Societatea politehnica, deplin convinsă că această lucrare se poate executa, fie în totalitate, fie fracţionată în loturi, de către  inginerii antreprenori români, regretă că s-a eliminat concurenţa inginerilor  români şi îşi exprimă speranţa că pe viitor asemenea proceduri nu se vor mai întrebuinţa”.

Aladar, stimați ascultători, deși au trecut aproape 100 de ani, de când Ion Ionescu a formulat această propoziție,  am impresia că istoria se repetă și în zilele noastre.

Ion Ionescu  a fost un educator complex. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societăţii „ Gazeta matematică”  unde a publicat constant, inclusiv articole de istoria matematicii. A scris articole educative şi  în revistele „ Natura” şi „ Buletinul Societăţii Politehnica”

Pentru meritele sale  a fost ales, în 1919, membru corespondent al Academiei Române, secţia ştiinţifică. Cuvântul de primire l-a rostit academicianul Gheorghe Ţiţeica. În final acesta a spus:             „ Aşadar, inginer distins, profesor eminent, scriitor ales, luptător pe tărâmul cultural, domnul Ionescu socotesc că are  toate însuşirile spre a fi ales membru corespondent al Academiei Române”.

În testamentul pe care l-a scris în 12 august 1946  a cerut ca la înmormântare să nu se ţină discursuri. Tot prin acest testament  a lăsat casa sa din str. Răsuri nr. 25   Societăţii „ Gazeta matematică”  cu menţiunea ca în două camere să se facă o sală de lectură pentru elevii de liceu din Bucureşti. La mai puţin de două luni, în 17 septembrie 1946, a trecut în nefiinţă şi înmormântat  aşa cum a cerut: simplu, fără fast. Totuşi, urmaşii şi colegii săi, după un an, în 17 septembrie 1947  au organizat comemorarea lui Ion Ionescu-Bizeţ, iar cu această ocazie s-au ţinut discursuri  remarcabile. Adunarea de comemorare  s-a ţinut în sala care îi purta numele din localul Şcolii  Politehnice din Bucureşti.

Așadar, stimați ascultători, la finalul episodului de azi, în care v-am povestit despre Ion Ionescu-Bizeț, profesor și constructor de poduri,  vă recomand ca într-o sâmbătă sau într-o duminică, să faceți o plimbare spre Valea Fetii.

Plecați din strada Caracal, de la bariera cu calea ferată, dată în funcțiune la 1 decembrie 1895 și care făcea legătura dintre Craiova și Calafat. Deși această porțiune nu mai are destinația inițială este  bine întreținută având rol de cale ferată uzinală. S-a păstrăt vechiul canton, bariera manuală și bariera mecanică.

Mergeți spre pârâul Valea Fetii.

După câteva sute de metri întâlniți urmele ramificației către Hala Elctroputere, construită prin anii 1980 pentru a  experimenta aici, la noi, la Craiova, vehicule feroviare cu sustentație magnetică și motoare liniare.

Mai mergeți puțin și ajungeți la destinație: Viaductul de la km 4 de pe Magistrala Craiova-Calafat, dată în funcțiune la 1 decembrie 1895.

Peisajul s-a schimbat substanțial dar viaductul, sau podul, ca să fim în nota  episodului de azi,  a rămas pe „poziție”.

Podul a fost construit, în 1894, din zidărie  de piatră cioplită, cu trei deschideri, cu înălțimea de 14 metri.

 Pe Valea Fetii, în amonte, s-a amenajat un lac, iar vegetația a crescut abundent.

Tinerii, amatori de graffiti, au găsit aici un loc de manifestare a talentului lor.

Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.