19 Apr
19.04.2020 Uneori, doar Legendele rămân
Posted in Anunţuri către studenţi,masteranzi,doctoranzi, Evenimente în imagini (galerie foto), Uncategorized on 19.04.20
În vara anului 1968 am făcut o vizită profesională la Salina Slănic din Prahova.
Exploatarea sării în zona Slănic este menționată încă din 1601. Din 1852 se trece la exploatarea prin metoda camerelor cu profil trapezoidal. Pentru extracție s-au folosit, de-a lungul timpului, mai multe puțuri și diferite mașini de extracție.În 1938 s-a deschis mina „Unirea” proiectată dă aibă 15 camere cu profil trapezoidal, 10 m deschiderea la tavan și 35 m la talpă și înclinirea de 600. Activitatea de extracție s-a desfășurat până în 1970 cînd s-a mutat la mina „Victoria”. Pentru transportul pe verticală, de la adâncimea de 2018 m, s-a folosit o mașină de extracție cu cablu lat. Iluminatul electric a fost folosit din 1912. Procesul tehnologic de extragere cuprindea următoarele faze: havare, perforare, încărcarea găurilor cu exploziv, împușcarea frontului de abataj,copturirea frontului de lucru, concasarea sării în subteran și transportul la suprafață cu transportoare, vagoneți sau autovehicule.
În 1968 exploatarea sării la Salina Slănic din Prahova era în toi așa că noi am vizitat-o ca pe o exploatare minieră. Acum Salina Slănic Prohova este deschisă în scop turistic și pentru tratament cu aerosoli.
Atunci, în 1968, am coborât cu colivia minieră și am văzut camerele cu profil trapezoidal și havezele care tăiau zgomotos bucăți din muntele de sare.
După vizita profesională în salină am făcut baie în Lacul Miresei, din Grota Miresei, formată în 1914 prin prăbușirea tavanului unei mine de sare mai vechi, săpată în Muntele de sare. Lacul, situat la o adâncime de 20 m față de vârful muntelui, avea o suprafață de 425 m2 . Intrarea se făcea printr-un tunel scurt, o parte din galeria de coastă, care făcea legătura cu mina veche săpată în Muntele de sare. În 1968 muntele de sare era decopertat, fără vegetație, și miile de vârfuri din sare, formate de apa ploilor, formau o pădure de fractali, deoarece par identici la orice nivel de magnitudine.
Toate au o poveste. Grota Miresei are povestea ei. Lacul Miresei are povestea lui. Eu le-am „lipit” cu amintiri.
Se spune că demult o fată din Slănic a fost părăsită de logodnicul ei chiar în noaptea nunții. Fără să le spună nuntașilor, s-a ascuns în mina veche de la marginea satului și a plâns zile și noapți. Lacrimile i se pelingeau, șiroaie, pe obraj, se adunau pe bărbie și apoi se scurgeau, ca un pârâiași, pe vatra abatajului, adunându-se până s-a format un lac așa de mare că n-a mai putut să iasă afară. Oamenii au decoperit-o târziu, fără suflare, acoperită cu rochia de mireasă .I-au zis Grota Miresei.
Cu timpul, datorită ploilor, tavanul abatajului s-a surpat și s-a format un crater prin care razele soarelui ajungeau, în miezul zilei, să se reflecte în apa de smarald a lacului.
Anii au trecut . Locurile s-au schimbat puțin, iar oamenii mai de loc.Se spune că o tânără săracă din Slănic a fost mărtitată de părinți cu un băiat bogat din sat dar pe care ea nu-l iubea. În noaptea nunții, fata, îmbrăcată în rochia de mireasă, s-a urcat pe Muntele de sare și s-a aruncat în lacul din inima grotei. S-a lovit de luciul apei ca de o lespede și a murit pe loc dar a rămas la suprafață. Nuntașii au căutat-o și au găsit-o în Grota Miresei. Plutea pe luciul apei acoperită cu vălul de mireasă. Oamenii l-au numit Lacul Miresei.
În 1999, ca urmare fisurilor apărute în munte și a ploilor, Grota s-a surpat înghițând amintirile celor care au trecut pe acolo.
Legendele au rămas!