Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Despre Albumul „Trecutul  în Craiova de astăzi”

        La  sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie a acestui an, 2018, a fost lansată, la Târgul de carte Gaudeamus  Craiova, a doua Ediție a albumului „Trecutul în Craiova de astăzi”. Am folosit prima ediție a acestei cărți ca să mă documentez  pentru emisiunile prezentate  câtăva vreme la Radio Craiova  sub  genericul „ Străzile Craiovei și numele lor”.Pentru mine a fost o carte document utilă și  consultată adesea. Mai mult, le-am oferit această carte multora dintre invitații mei, veniți la Craiova, din țară sau mai de departe, pentru a participa la evenimete științifice din domeniul ingineriei. Prima ediție a fost tipărită atât în limba română cât și în limba engleză, în tiraj limitat. Așadar știam bine cartea și aș fi vrut să răsfoiesc și ediția a II-a dar, fiind plecat din țară, nu mi-a rămas decât să-i trimit  un mesaj electronic autoarei, Magda Buce Răduți, prin care îmi exprimam punctul de vedere, dar mai ales speranța că, prin noua ediție, voi putea continua obiceiul de  oferi aceată carte prietenilor veniți în urbea noastră.

O cunoscusem pe Magda Buce Răduți la Târgul  de carte Gaudeamus din 2016. Atunci am participat la lansarea altei cărți  scrisă de autoare: Ion Țuculescu la Craiova. După lansare am discutat mult despre Ion Țuculescu, pictorul pe care îl descoperisem în vremea liceului, dar și despre domnia sa.

A absolvit  Institutul  de Arte  Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Muzeologie. Deși s-a dedicat mult studiului  valorilor artistice  din Craiova, Țuculescu și Brâncuși  ocupând un loc important, a  „întors pe toate fețele” monumentele  de patrimoniu din Oltenia,  monumentul feudal de  la Jitianu fiind adus în prim plan.  Învățământul a fost alt spațiu în care  s-a simțit ca acasă. Ca profesoară de Istoria Artei la Liceul de Arte din Craiova i-a adus pe elevi în muzeele Craiovei, Colecția Ion Țuculescu,  adăpostită  câtăva vreme într-o frumoasă casă situată în capătul străzii Unirii, fiind adesea „sală de clasă” și „agora” pentru erudita profesoară. Cronicar al evenimentelor din  zona artelor vizuale și-a făcut simțită prezența  în presa scrisă, la Radio sau pur și simplu vorbindu-le vizitatorilor.

În septembrie 2016 am organizat la Craiova o „ întâlnire a inginerilor români de pretutindeni” la care și-au anunțat participarea români din toate colțurile României dar și mai de departe. Aveam nevoie de cineva care să le prezinte invitaților mei Craiova cea măreață, Craiova care a fost și care este.

Magda Buce Răduți a răspuns, fără echivoc, solicitării mele și, în seara premergătoare deschiderii „Simpozionului Științific al Inginerilor Români de Pretutindeni SINGRO 2016”,   în Aula „ Alexandru Buia”, din clădirea în care a început Istoria învățământului superior ingineresc din Craiova, nu departe de casa în care a poposit, pentru câteva zile Alexandru Ioan Cuza, și el contributor  la apariția învățământului superior din România, a fermecat  auditoriul cu informații, meșteșugit înșiruite,  despre clădirile Craiovei. Ajutorul domniei sale  la reușita SINGRO 2016 a fost de necontestat.

Într-o seară, spre sfârșitul lunii martie, m-a sunat la telefon  o veche cunoștință, inginerul Cristi Voicu. M-a invitat la o întâlnire, organizată peste câteva zile, la „Galeria de Artă” din Craiova, situată pe colțul dintre  strada Unirii și strada Popa Șapcă. Invitația, verbală, a fost laborioasă dar eu am  reținut doar că  se va discuta și despre „Trecutul în Craiova de astăzi”,  că va fi prezentă și doamna Magda Buce Răduți.

Am acceptat fără rezerve.

În ziua și la ora convenită am intrat la Galeria de Artă. Surpriză. Eram, alături de  arhitectul Paul Popescu și de  profesorul Corneliu  Sabetay, unul dintre vorbitori.

Am vorbit despre carte și despre autoare. În esență, ce-am scris mai sus.

Apoi m-am întrebat:

-Oare de unde are Magda Buce Răduți atâta har și atâta putere pentru a scrie despre clădirile Craiovei?

Ca să răspund, am adaptat o veche legendă …

De mult, tare de mult, prin locurile astea trăia un om bogat și puternic, un Crai. Craiul Iov.  Deși era bogat și avea un Castel mare și frumos, era neferict pentru că nu avea copii. Spre bătrânețe nevasta lui i-a dăruit o fată. A fost atât de bucuros încât a uitat să dea  celor trei ursitori ceea ce tradiția cerea. Două dintre ursitori nu  s-au supărat, dar a treia tare s-a mâniat și  a aruncat un blestem cumplit. Castelul Craiului Iov să se năruie  când fata lui va părăsi Castelul.

Craiul Iov a aflat de blestemul care s-a abătut asupra lui și nu o lăsa pe fată să iasă din Castel. Oamenii din jur veneau adesea la  Castelul Craiului Iov unde găseau la frumoasa și buna lui copilă o vorbă bună, o alinare a durerilor lor.

Vestea despre frumusețea și bunătatea fiicei Craiului Iov s-a răspândit peste mări și țări așa că, la vremea măritișului , au început să curgă flăcăi să o pețească. Numai că tatăl fetei, Craiul Iov, nu-i lăsa să ajungă la fiica lui. Unul dintre flăcăi, a pândit-o pe fată până a ieșit la fereastra Castelului și s-au înțeles să fugă în lume.

Zis-și-făcut!

La miezul nopții,  fata, îmbrăcată în rochie de mireasă, cu un buchet de flori în mână, a ieșit la poarta Castelului unde o aștepta  flăcăul călare pe un cal falnic. Doar ce s-a închis poarta Castelului și s-a pornit o furtună  cum nu s-a mai pomenit. Câteva clipe au trecut  și Castelul Craiului Iov  a fost  acoperit de ape.

A doua zi , oamenii din jur au venit, ca de obicei, la Castel. În locul lui au găsit un lac, iar pe luciul liniștit al apei plutea vălul de mireasă al fetei.

În amintirea bunătății și frumuseței fetei  oamenii l-au numit lacul Crai Iovița,  iar  așezării   de lângă  lac i-au zis Crai Iova.

Apoi s-au așezat pe marginea Lacului Craiovița și fiecare povestea despre  bunătatea fetei, numită de ei Crai Iovița. Au povestit trei zile și trei nopți. În dimineața celei de a treia zi, Ursitoarea, ce-a de a treia, a venit printre ei și le-a zis:

– Oameni buni, ascultând poveștile voastre, îmi dau seama că blestemul meu a fost prea aspru dar nu-l mai pot întoarce. Totuși am ursit ca prin aceste locuri să se născă mulți alți oameni care vor construi Castele mai frumoase  decât ale Craiului Iov.

Oamenii au ascultat dar nu s-au ridicat să plece, iar Ursitoarea, ce-a de a treia,  le-a zis:

– Am mai ursit  să se nască o fată care, cu har și vorbă iscusită, să scrie  cărți despre Castelele ce se vor fi construit, iar  faima despre măreția și frumusețea lor să  dăinuiască peste veacuri.

Era vorba despre cea care acum se numește Magda Buce Răduți.

Eu vă îndemn să citiți „Trecutul în Craiova de astăzi”, scrisă cu har de Magda Buce Răduți, și să vă plimbați prin Craiova. Veți citi, pe puținele plăcuțe cu denumirea străzii, numele oamenilor din trecutul Craiovei. Veți întâlni oamenii buni de azi, cei care locuiesc pe străzile asfaltate sau cu gropi gata să adune apele potoapelor ce  se abat, uneori, peste Castelele Crai Iovenilor.