Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Strada Electroputere

Cuvântul ”Electroputere” este asociat de craioveni, de români dar și de alții cu celebra uzină Electroputere.I-am întrebat pe câțiva cunoscuți unde cred că este situată strada ”Electroputere”. Răspunsurile au fost legate fie de Fabrica ”Electroputere”  fie de stadionul cu același nume.Și totuși, numele străzii  Electroputere  este legat de Grupul Școlar  Industrial Electroputere înființat în același an cu Uzina Electroputere, 1949. Parcă este un blestem. Făloasa uzină Electroputere a  devenit un magazin. Este adevărat că este un magazin mai mare dar, până la urmă tot magazin este. Fălosul Grup Școlar Industrial Electroputere  a fost înghițit de Colegiul Ștefan Odobleja.A dispărut și el. A rămas doar  numele străzii. Strada Electroputere.

Strada Electroputere începe din strada Ludovic Mrazek, coboară lin către strada Împăratul Traian , fostă Silozului, urcă o rampă ușoară și se oprește în curtea actualului Colegiu  Ștefan Odobleja.De o parte și de alta a străzii s-au construit blocuri. Au mai rămas trei case pe partea dreaptă și șase pe partea stângă.

Așadar numele străzii este legat direct de numele Grupului Școlar Industrial Electroputere și , indirect, de  Uzina Electroputere pe care o putem considera  ca fiind  mama Grupului Școlar și de aceea voi începe cu istoria Uzinei.

La 1 septembrie 1949  a fost înființată la Craiova  uzina Electroputere pentru fabricarea echipamentelor electrice necesare sistemului energetic, în plină dezvoltare, și sistemului de transport feroviar, respectiv transformatoare electrice, motoare electrice și locomotive.Trebuie menționat că atunci, în 1949, Electroputere și-a început activitatea în clădirile fostei Uzine Malaxa, construite în 1941, unde se reparau locomotive cu abur și care fusese naționalizată în 1948.

Imediat după înființare, până în 1960, s-au fabricat locomotive electrice de mină și tramvaie. În martie 1960 se livrează Căilor Ferate Române primele locomotive Diesel-electrice de 2100 CP, iar din 1967 se livrează primele locomotive electrice de 5100 kW.În 1975 s-a realizat locomtiva Diesel-electrică de 1250 CP pentru uz industrial și de 4000 CP .În 1977 s-a introdus în exploatare prima ramă electrică românească formată din vagoane cu motoare electrice la toate cele patru osii ale fecărui vagon motor. Rama dezvolta o viteză de 120 km/oră.

După anul 1989 nu s-au mai fabricat locomotive la Electroputere. S-a asigurat repararea locomotivelor Diesel-electrice   și a celor electrice .

Primele motoare electrice cu puterea de 10 kW au fost fabricate în 1949 cu muncitori preluați de la Ateliere CFR . Modernizarea mașinilor electrice rotative s-a făcut atât  pe baza cercetărilor proprii dar și prin cumpărarea de licențe de la BBC și ASEA , în perioada 1965-1970, respectiv de la GENERAL ELECTRIC Canda și ANSALDO Italia , în perioada 1980-1985.În 1972, o parte din producția de motoare și transformatoarte este mutată la Filiași.

Primul transformator electric a fost fabricat în 1951. Acestea au fost  proiectate după soluții originale și folosind cele mai noi materiale magnetice. Apoi,  pe măsură ce baza materială s-a dezoltat, experiența a crescut, cerințele industriei s-au diversificat  s-a fabricat autotransformatorul   de 200 MVA , după licență ELIN Austria, și transformatorul pentru locomotivele electrice, după licență ASEA Suedia.Menționez că în 1987 s-a construit cel mai mare transformator livrat în România. Avea puterea  440 MVA și era destinat Centralei Nucleare de la Cernavodă pentru rețeaua de 400 kV.

Din 1991 Întreprinderea Electroputere  devine Societate pe acțiuni, iar în  noiembrie 2007 se privatizează. Firma saudită  Al-Arrab Contracting Company Limited  deține  86,28%  din  acțiuni.

În  2011 Fabrica de Aparaj electric a fost desființată, iar în halele acesteia s-au amenajat mai multe spații comerciale.

Fabrica de mașini rotative a avut o soartă ceva mai bună . În septembrie 1999  firma germană AVK a început să fabrice generatoare  electrice  în  spațiile fabricii Electroputere. Mai apoi , fabrica a fost cumpărată de   firma englezească, Newage, iar în  2006 a  apărut un alt cumpărător, american , Cummins.

O fabrică mare are nevoie și de specialiști cu pregătire medie și superioară. În acest context la  data de 7 iulie 1951  a fost  înfiinţat Institutul de Maşini şi Aparate Electrice- IMAE  , ca o necesitate legată de planul de electrificare a României şi de existenţa la Craiova a  uzinei „Electroputere”. În anul universitar 1951/1952 IMAE a funcționat cu  50 de studenți  admiși prin concurs în anul I și cu 50 studenți originari din Oltenia și transferați  de la Intitutele politehnice din București, Timișoara și Iași.Uni dintre aceștia au devenit mai târziu cadre didactice ale facultăților tehnice din Craiova. Din păcate pentru    noi  oltenii , în 1958 Institutul este desfiinţat, iar baza materială este transferată la Bucureşti. Studenții au fost mutați la Institutul Politehnic din București și  Institutul Politehnic din Timișoara.  Unii dintre profesori au rămas în Craiova,  la Facultatea de Agronomie , la Uzina Electroputere . Alții au plecat  prin ţară: Bucureşti,  Timişoara, Petroşani. În 1966 s-a înființat Universitatea din Craiova, respectiv Facultatea de electrotehnică, puternic legată de uzina Electroputere.

Instituția  care  a generat numele străzii Electroputere este Grupul Școlar Industrial  Electroputere înființat în 1949, adică în același an cu Uzina mamă. La îneceput au fost înscriși numai 145 de elevi ajungând în 1977 la peste 3.000 de elevi. Și structura a evoluat în timp: Școala Tehnică de Maiștri  (1962), Școala postliceală ( 1974). Baza materială a ținut pasul cu vremurile.O cantină  cu 500 de locuri , o sală de festivități cu 600 de locuri, în 1976,o sală de sport multifuncțională , în 1984.Laboratoarele de electrotehnică și electronică au fost meodernizate sistematic. Și după 1990 profesorii s-au implicat în evoluția instituției. Astfel, utilizând fonduri europene, și-a dezvoltat baza materială și a devenit, în 1996 , unitate reprezentativă  pentru  învăţământul  profesional şi tehnic, respectiv , şcoală de demonstraţiepentru doemniul electric de pregătire preuniversitară. În 2003 instituția a fost selectată drept centru de resurse pentru formarea profesională și metodică a  personalului didactic  preuniversitar din Oltenia.

Cu toate acestea, tăvălugul schimbărilor din  învățământul românesc nu a ocolit nici această instituție legată de industria electrotehnică din Craiova. Din 2011  se numește Colegiul  Ștefan Odobleja.

A rămas doar  numele străzii. Strada Electroputere.