06 Jul
Amza Jianu- olteanul inventator de metode chirurgicale
Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 06.07.14
Amza Jianu- olteanul inventator de metode chirurgicale
Când vorbim despre inventatori ne ducem cu gândul la meseria de inginer, la ingineri. Desigur, cea mai mare parte a inventatorilor este din zona ingineriei. Nu trebuie să generalizăm, însă. Oricine dintre noi poate să inventeze. Oricine dintre noi poate să imagineze o soluţie tehnică, un produs , un procedeu care să fie nou, să implice o activitate inventivă şi să poată fi aplicat industrial. Oricare dintre noi poate să inventeze dacă are cunoştinţe temeinice într-un domeniu al ştiinţei dar şi un spirit imaginativ. Pot să dau exemple din aproape toate domeniile de activitate. Multe exemple sunt din domeniul medicinei sau se referă la medici obligaţi , prin natura meseriei lor, să găsească soluţii tehnice sau metode pentru rezolvarea medicală sau chirurgicală a problemelor legate de sînătatea oamenilor . Unul dintre aceşti medici a fost Amza Jianu.
Amza Jianu s-a născut la 7 iulie 1881 în comuna Fălcoiu, judeţul Olt . Comuna Fălcoiu este situată la confluenţa Olteţului cu râul Olt şi este atestată documentar din 1535. Legenda spune că numele comunei vine de la numele boierului Matei Fălcoianu. O analiză toponimică poate duce , însă, la concluzia că boierul Matei şi-a luat numele de la satul Fălcoiu, unde îşi avea moşia. Acesta era mare vistier în vremea domniei lui Ioan Mavrocordat (2 decembrie 1716 – 6 martie 1719). Matei Fălcoianu , neavând moştenitori, a lăsat întreaga avere satului cu condiţia de a se construi în comună un spital pentru săteni. În prezent funcţionează aici un Cămin cu 50 de locuri pentru persoane vârstnice de tip rezidenţial, având ca atribuţie principală protecţia persoanelor vârstnice si prevenirea marginalizării sociale a acestora. Acum localitatea are cca. 4.300 locuitori.
Studii superioare
Amza Jianu a urmat cursurile Liceului Carol I din Craiova apoi, din 1901, Facultatea de Medicină din Bucureşti. A publicat,în 1908, în Revista de chirurgie, câteva articole care l-au consacrat ca promotor al chirurgiei experimentale în România. În teza sa de doctorat, susţinută în 1908, intitulată „Terapeutica chirurgicală în ulcerul stomacului” (225 pagini), bogat ilustrată şi cu o amplă bibliografie, studiază experimental şi clinic rezultatele obţinute prin anastomoza gastro-duodenală, pilorectomia şi excluderea pilorului, modificările sucului gastric, ajungând la concluzii valabile şi azi. Teza sa de doctorat a fost premiată cu Medalia de aur.
Activitatea medicală
În perioada 1901 1904 a lucrat ca extern în câteva spitale bucureştene, iar în perioada 1904 -1908 a funcţionat ca intern. Timp de doi ani, 1910-1912, a fost încadrat ca asistent la Clinica I-a cirurgicală a Facultăţii de medicină din Bucureşti, apoi timp de opt ani, între 1912 şi 1920 a activat la clinica chirurgicală a Facultăţii de medicină din Iaşi, ca profesor. Din 1920 revine în Bucureşti şi activează la clinica bolilor căilor urinare, până în 1930, apoi la clinica chirurgicală a Facultăţii de medicină, până la pensionare în 1949.
Domenii de cercetare
A fost preocupat şi de fiziopatologia digestivă şi efectuează o serie de cercetări experimentale bazate pe metoda fistulei Pavlov şi elaborează o tehnică originală pe care a publicat-o în reviste de specialitate. A studiat digestia gastrică a grăsimilor şi a cercetat modificarile mucoasei antrale în urma excluziei pilorice.
Preocupat de ameliorări de tehnică şi crearea de noi metode chirurgicale, imaginează
un procedeu original de tratament al paraliziei faciale prin transplantare de maseter,procedeu cunoscut acum în literatura de specialitate ca metoda Jianu-Lexer. Detaliile despre acest procedeu au fost expuse în articolul “ Tratamentul chirurgical al paraliziei faciale” publicat în 1909 în Revista de chirurgie. A pus în evidenţă calităţile anestezice ale stovainei utilizată apoi pentru perfecţionarea tehnicilor rahianesteziei.
Avea doar 31 de ani când a fost numit profesor la clinica chirurgicală din Iaşi. Aici a organizat un centru de chirurgie unde a abordat cu succes toate domeniile chirurgicale.Tot aici a introdus măsuri severe de asepsie si antisepsie. Se pare ca este primul chirurg din ţara noastră care a operat cu mască, boneta, mănuşi de cauciuc si halat sterile.
Consacrarea internaţională
Consacrarea internaţională i-a fost adusă de inventarea unui procedeu original de esofagoplastie, utilizând un tub confecţionat din marea curburăgastrică. Execută pentru prima dată esofagoplastia cu tub gastric pretoracic, pe care îl ridică până în regiunea cervicală. A publicat detalii despre acest procedeu într-o revistă germană de specialitate în 1912 şi în 1914. De atunci metoda este menţionată în toate tratatele clasice şi , mai mult, este utilizată şi în prezent în practica chirurgicală .Cu toate îmbunătăţirile aduse ulterior ,ideea de bază şi meritul primordial rămân ale profesorului Amza Jianu.Interesant de menţionat că peste aproape 40 de ani , în 1951, un alt chirurg român de la Spitalul Universitar Bucureşti , profesorul Dan Gavriliu, a inventat esofagoplastia cu material gastric, înlocuind complet esofagul.Procedeul este cunoscut şi sub numele de “ esofagoplastie cu material gastric” sau “anastomoză eso-gastrică”. Procedeul se aplică persoanelor care nu au esofag fie din naştere fie în urma ingestiei de substanţe toxice sau din alte cauze canceroase. Prima operaţie a fost făcută de profesorul Dan Gavriliu în data de 20 aprilie 1951 şi consemnată într-o publicaţie medicală românească. După un an de experimentări, în 1952, profesorul Dan Gavriliu a prezentat o comunicare la Societatea Română de Chirurgie despre rezultatele obţinute pe încă 17 pacienţi.
Creator de şcoală medicală
Reuşeşte să înfiinţeze, pe lângă clinica de chirurgie , un post de conferentiar de radiologie şi organizează primul curs de radiologie din Iaşi, sub conducerea doctorului Vignal, medic al Misiunii Franceze.
A avut preocupări de neurochirurgie fiind considerat primul neurochirurg al ţării.
noastre. A imaginat, în 1910, un procedeu original de craniectomie decompresivă şi a efectuat , la Iaşi, extirpări de tumori ponto-cerebeloase.
În 1920 este transferat la Bucureşti ca profesor titular la Clinica de Boli Urinare a Spitalului Colţea. Timp de 8 ani a practicat în această clinică chirurgia urinară, şi chirurgia generală. Aici organizează o secţie de urologie şi , în 1928, “Centrul anticanceros” cu 12 paturi, pentru radioterapie anticanceroasă.
În 1930, Amza Jianu este numit profesor de clinică chirurgicală la Spitalul Colţea. Deşi în 1946 clinica este mutată la Spitalul Filantropia, Amza Jianu va funcţiona până la data pensionării, în 1949, ca profesor de clinică chirurgicală.
Din 1936 devine membru al Academiei de Medicină din România şi membru al Societăţii internaţionale de Chirurgie.
Articolul publicat în “Bulletin de l’Académie de Médicine de Roumanie“ în anul 1937 şi intitulat “Principes d’organisation de la lutte contre le cancer “ înscrie în galeria organizatorilor luptei contra cancerului din ţara noastră.
Este primul chirurg care introduce la noi în ţară cuiul Smith-Petersen pentru stabilizarea fracturilor de col femural, realizând un aparat original pentru orientarea cuiului şi foloseşte pentru prima dată metoda Kuntscher în fracturile oaselor lungi .
S-a stins din viaţă în data de 22 noiembrie 1962 în Bucureşti.