Despre frumusețe.
Două familii locuiau în case învecinate.
O familie avea o fată, Ana, aproape o domnișoară. Nu era foarte frumoasă , unii spuneau chiar că este urâtă de tot,dar cânta cu dăruire la pian. Cânta cu plăcere.
Cealaltă familie avea un băiat, aș putea spune un băiețel pentru că nu mergea încă la școală.
Cele două familii se întâlneau destul de des, se vizitau adesea.
Într-o seară au mers la un concert susținut de vecina Ana.
Cânta, așa cum făcea de obicei, cu dăruire.
La un moment dat, în timpul concertului, băiețelul s-a aplecat spre mama lui și i-a șoptit :
– Ce frumoasă este Ana !
Oamenii sunt frumoși , dacă le descoperim calitățile !
Hai să căutăm calitățile celor din jurul nostru !