Blog – Prof. Gheorghe Manolea

În căutarea lui Marin Sorescu, primăvara.

Am trecut de multe ori prin Bulzești dar nu m-am oprit la casa lui Marin Sorescu situată mai departe de ”linia principală” care duce spre Bălcești, spre Horezu, spre nord.

Într-o sâmbătă de primăvară-mult-așteptată ne-am propus să-l căutăm pe Marin Sorescu în satul lui. Obișnuința drumului mă îndemna să merg tot spre nord, dar ținta este țintă așa că ,în loc să virez la dreapta, pe linia principală, am ținut-o drept înainte. Nu mai fusesem prin Bulzești așa că am redus viteza până la ..mersul la pas. Puțină lume pe uliță. Mai mulți se vedeau prin grădini, pe câmp. Venise primăvara și oamenii o primeau cum se cuvine. Mă uitam după un semn care să-mi spună:

– Ai ajuns. Asta este casa lui Marin Sorescu!

Am văzut un semn care îmi arăta că am ieșit din Bulzești așa că am oprit în fața unui magazin unde o femeie tânără, venită de la oraș, își aștepta cumpărătorii.

– Bună ziua! Caut casa lui Marin Sorescu. Știți unde este?

– Ei, aici sunteți în Săulești. Casa lui Sorescu este în Bulzești, dar nu știu să vă explic unde este. Dadă Mărie, îi spuse unei femei mai în vârstă care plecase cu toporul în mână după ceva lemne, poți să le explici dumneata unde este casa lui Marin Sorescu?

– Păi trebuie să vă întoarceți !Este din-vale de Poliție.

Ne-am întors. Poliția am găsit-o ușor. Avea și semnul de circulație bine cunoscut, avea și steaguri, avea și inscripție vizibilă. Cum drumul urca,” din-vale” însemna, pentru mine, că trebuie să caut casa înainte de Poliție. Greșeală fatală !( polițistul în civil, aflat prin apropiere, m-a luat la rost). Tocmai trecea pe uliță o femeie cu o copilă. Aduceau apă de la fântână. Mi-au ieșit cu plin, cum se spune.  Femeia, amabilă, mi-a arătat casa, mult mai mare decât mă așteptam eu ( etaj și mansardă).Casa este …după Poliție, mai spre deal, la vreo șaizeci de metri de șosea.

– L-am văzut pe domnu’ profesor în grădină. ( era vorba de Ion Sorescu).Are cheile de la casă.

Restul a fost … Primăvară !