04 Jun
Mircea Oprean şi horticultura din Oltenia
Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 04.06.11
„Grijeşte de sănătate, pleacă urechea la cei necăjiţi şi nu uita că politeţea nu costă şi fii bun cu cei buni şi cu cei răi, mai bun..”. Este un fragment dintr-o scrisoare a unui tată din zona Sibiului către fiul său ajuns om important la Craiova. Era, la vremea scrierii scrisorii ,în 1965, Rectorul Institutului Agronomic din Craiova, Mircea Oprean.
Veneraţie pentru părinţi.
Mircea Oprean s-a născut în ziua de 28 mai 1915 în comuna Jina, situată în judeţul Sibiu, la graniţa cu judeţul Alba., pe drumul care leagă Miercurea Sibiului de Obârşia Lotrului. Tatăl său, Nicolae Oprean, a fost notar în Poiana Sibiului, comună învecinată cu Jina, şi a avut o puternică influenţă asupra sa, aşa cum rezultă din multele scrisori pe care cei doi şi le-au trimis. Iată un fragment dintr-o scrisoare datată 29 augut 1956 „ Dacă acum ştiu de unde vin şi unde mă duc, dacă sunt liniştit în faţa viitorului, ţi se datoreşte în cea mai mare măsură dumitale”. Mama sa, Maria, născută Străulea, este evocată în scrisorile lui Mircea Oprean către tatăl său astfel: „ În mediul social am trăit admiraţia pe care o au oamenii pentru mama şi pentru dumneata”. Primele cinci clase elementare le-a urmat în comuna învecinată Poiana Sibiului, iar apoi a mers la Orăştie pentru a continua studiile liceale.
Cadru didactic la Craiova.
S-a înscris la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj a obţinut diploma de inginer în 1939. În paralel a urmat şi Seminarul Pedagogic Universitar, specializarea viticultură.Remarcat de profesorii săi, a fost numit ca preparator la catedra de viticultură şi enologie începând cu data de 1 octombrie acelaşi an. În condiţiile impuse de război, se refugiază la Timişoara unde, după 8 luni de concentrare şi 16 luni de mobilizare pe front, în 1942 ocupă postul de asistent. După terminarea războiului , revine la Cluj unde, în 1947 devine şef de lucrări.
În 1947, spre sfârşit de an, se înfiinţează la Craiova Facultatea de Agronomie, iar din toamna anului 1949 Mircea Oprean este transferat aici ca şef de lucrări cu misiunea spusă sau doar hărăzită de a contribuii la dezvoltarea învăţământului horticol, dezvoltare încununată de înfiinţarea Facultăţii de Horticultură în 1962.Acum, după trecerea anilor , se poate spune că aici, la Craiova, a abordat o problemă de interes naţional- valorificarea solurilor nisipoase prin cultura viţei de vie.
În 1948 a obţinut titlul ştiinţific de doctor inginer în ştiinţe agronomice cu teza „Cercetări asupra altoirilor forţate la viţa de vie ”, iar în 1965 devine doctor docent în ştiinţe.
Specialist în viticultură şi vinificaţie.
La început , în 1950, s-a ocupat de viticultură şi vinificaţie. După patru ani încep primele experienţe de viticultură şi pomicultură pe terenurile nisipoase de la Tâmbureşti şi Piscul Sadovei. Împreună cu colaboratorii săi s-a ocupat de procesele biologice legate de concreşterea la altoire şi tehnologia producerii materialului săditor viticol. S-a stabilit adâncimea optimă de plantare, cele mai indicate tăieri şi modul de aplicare a îngrăşămintelor. S-au stabilit distanţele optime de plantare şi cele mai indicate raioane, zone unde pot fi plantate diferite soiuri de viţă de vie , inclusiv viţa de vie pentru strugurii de masă. Aşa se face că în vestitele podgorii mehedinţene de la Oreviţa şi Golul Drâncei, lovite de invazia filoxerică, s-au reînfiinţat plantaţii viticole pe 3000 ha din care s-au obţinut în anii ’70-’80 soiurile de Merlot, cabernet Sauvignon, Pinot noir. Cercetările întreprinse asupra tăierilor de rodire aplicate viţei de vie au condus la o mai bună valorificare a capacităţii de rodire, iar sistemul de tăiere „centrifugă” şi în „cordon târâtor” a permis mecanizarea unor lucrări în plantaţie, inclusiv protecţia butucilor în timpul iernii. A identificat existenţa la viţa de vie a unei etape de „creştere inutilă „ diferită de la soi la soi , prin a cărei diminuare sau eliminare se pot obţine importante creşteri ale producţiei de struguri.
Producţia… ştiinţifică.
Cercetările efectuate aici au fost expuse în mai multe lucrări ştiinţifice prezentate în ţară sau în străinătate, au fost adunate în câteva cărţi printre care „Extinderea viilor pe nisipuri” publicată 1956 de Editura Agro-Silvică Bucureşti , „Cultura viţei de vie pe nisipuri” publicată de aceiaşi editură în 1964, „ Viticultură generală” , apărută la Editura Didactică şi Pedagogică în 1975.
Rezultatele obţinute dar şi perseverenţa profesorului Mircea Oprean, au favorizat extinderea Staţiunii Didactice de la Banu Mărăcine, în 1966, cu o suprafaţă de 318 ha. El spunea atunci că „ învăţământul agronomic fără o staţiune didactică este ca un învăţământ medical fără clinică”. S-a ocupat, împreună cu profesorii Ştefan Teodorescu şi Marius Popescu, de organizarea modernă a acestei Staţiuni .
Mărturii peste ani!
Foştii studenţii , acum oameni de vază îşi aduc aminte de măiestria sa pedagogică şi spun :” Prin maniera în care ne-a prezentat cursul de viticultură a reuşit să stimuleze inventivitatea şi cercetările ştiinţifice, iar prin conţinut să pună la îndemână cât mai multe tehnologii alternative posibile .Folosind structura care rezultă din descoperirea cauzelor după descrierea efectelor se dezvoltă interesul pentru o permanentă investigare ştiinţifică. Prezentând scopul înaintea mijloacelor a promovat interesul pentru elaborarea unor metode adecvate şi pentru o aplicare creatoare a cunoştinţelor. La examen aveam să constat că evaluarea cunoştinţelor nu este la îndemâna oricui, fiind un moment când profesorul prin harul său pedagogic reuşeşte să-l facă pe cel analizat să simtă că este un interlocutor aşteptat şi preţuit… ”.
Un altul îşi aminteşte :” În anii ‘ 80 profesorul Oprean se apropia de pensionare. Mi-l aduc aminte ca pe un cadru didactic foarte inimos care punea pasiune în munca sa. Înainte de examen ne chema la o recapitulare a materiei în sistem intensiv, aducă şase ore , fără pauză….Cursurile sale erau presărate cu povestioare înţelepte legate de viticultură ”
Sau. „ Erudiţia, talentul vorbirii, discernământul, vocea caldă dar fermă, intonaţiile diferite folosite cu dibăcie, menite să înlăture monotonia, au asigurat în toate cazurile nivelul elevat, clar şi la obiect al prelegerilor Maestrului.”
Obişnuia ca , în loc de rămas bun să spună „ să fim optimişti !”.
Un salariat, a venit în audienţă la Rector cu o problemă personală. La ieşire a spus:” …mi-a vorbit aşa de frumos şi mi-a explicat cu foarte multă înţelegere imposibilitatea rezolvării, cel puţin temporar, încât eu mă consider satisfăcut şi onorat”.
Recunoaştere naţională.
Personalitate complexă, Mircea Oprean, a îndeplinit mai multe funcţii publice printre care se remarcă funcţia de Rector al Institutului Agronomic , între 1964 şi 1966, apoi Rector al Universităţii din Craiova între 1968 şi 1971. Mai trebuie menţionate şi funcţiile de membru în Comisia superioară de Diplome, membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Pentru calităţile sale pedagogice a obţinut, în 1970, titlul onorific de „Profesor universitar emerit”
S-a stins din viaţă la data de 12 martie 1984 la Craiova. Avea 69 de ani.