Din când în când facem curățenie.Facem curățenie prin casă, facem curățenie prin bibliotecă, facem prin documente, facem curățenie prin amintirile noastre. Mai nou, din când în când, fac curățenie prin… poșta electronică. Azi, 21.09.2025, făcând crățenie prin poșta electronică am găsit un mesaj trimis de inginerul Paul Stavarache în data de 24.10.2010 (stavarache.paul@yahoo.com) la care era atașat articolul „Un inventator prolific”.
Un inventator prolific.
Fiind student la Institutul de Masini si Aparate Electrice (IMAE) Craiova, in anul 1951 am avut conferentiar la Fizica pe domnul inginer Stefan Grosu de la Electroputere.
Inalt,bine facut,cu alura de sportiv (juca tenis), n-a purtat niciodata un palton sau un pardesiu. Folosea o basca numai in zilele in care ,,crapau pietrele,, de frig. Rar era vazut purtand o scurta. Fularul, era un adaus de imbracaminte necunoscut, ca sa numai vorbim de manusi sau cravata. Nu simtea frgul! Cu camasa descheiata la gat, cu mainile bagate in buzunarele scurtei si cu capul gol, era vazut in plina iarna prin oras, oricat de scazuta era temperatura..
Explica foarte frumos si curgator. Cate odata, se oprea, cu creta intr-o mana si cu carpa de la tabla in cealalta mana. Creta, tinuta cu doua degete, si-o apasa pe buze: gandea! Uneori, carpa ajungea intr-un buzunar, altul, nu in care isi tinea batista. Atunci, noi, studentii, deveneam foarte aenti, nu la ce explica conferentiarul, ci la ce se va intampla cand va trebui sa stearga ceva. Va scoate carpa sau batista? Si nu rare ori fețele studentilor, arborau un zambet îndată ce mana domnului Grosu incepea sa stearga tabla cu batista.
Vad statura lui inalta oprita la marginea podiumului dela catedra, cu capul usor aplecat spre fata, sprijinindu-si buzele cu creta si…tacere. Si deodata, se aude ,,in tacerea lui profunda,,:
– Ce este inteligenta?…Puteti s-o definiti?
Stupoare generala si o liniste apasatoare, care, la un moment dat, este strapunsa tot de glasul conferentiarului, care, se pare, ca nici nu astepta un raspuns:
–Un om inteligent este acela care dupa ce a uitat tot ce a invatat, poate reconstitui esentialul, folosind un creion si o foaie de hartie.
In aula se aude un suflu de usurare, intrerupt imediat de o alta intrebare:
-Ce este prostia?
….Acuma sprancenele conferentiarului se ridica, semn ca se intampla ceva deosebit si din nou se aude glasul domnului Grosu:
-Ei, sa stiti ca prostia este o organizatie secreta. Dar, spre deosebire de organizatiile secrete obisnuite, unde fiecare membru stie ca face parte din ea, dar nu-i cunoaste pe ceilalti membrii, membrii organizatiei in discutie nu stiu ca fac parte din ea, dar, in schimb, considera ca-i cunosc pe toti ceilalti membri.
Spre sfarsitul facultatii domnul Grosu ne-a predat cursul de Tehnica Tensiunilor Inalte si, odata, la plecarea din facultate, ma intalnesc cu domnul Grosu si, printre altele, îi marturisesc:
-De abia astept sa termin cu facultatea! Sa fiu odata liber, fara cursuri, fara seminarii si fara examene!
Domnul Grosu s-a oprit si-a dus doua degete la buze, s-a aplecat spre mine, dar parca, totusi, nu ma vedea si incet, parca pe ganduri, aproape soptit, mi-a spus:
-Nu stii ce pierzi! Odata cu facultatea pierzi cea mai frumoasa perioada din viata dumitale. Pierzi singura perioada de dreptate, in care faptele dumitale se cantaresc la justa lor valoare si se rasplateste munca. In viata cine ti le rasplateste? Cine–ti comensureaza faptele?
Ma mandresc ca domnul Grosu m-a invatat sa fac o cerere de brevet de inventie. El care era ,in anul 1960, cel mai prolific inventator roman, cu 213 brevete de inventii.
Ultima oara l-am vazut la aniversarea noastra de 20 de ani dela terminarea facultatii, 1976. Nimic nu ne facea sa banuim ca nu va trece anul si domnul Grosu va fii o amintire de nesters , pentru noi, cei ce l-am cunoscut.
Ing.Paul Stavarache.