Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică

Abert Einstein și teoria relativității

Azi  la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc  despre Albert Einstein și

 teoria  relativității.

În această perioadă aproape toată lumea vorbeşte despre criză, despre criza economică. Se scrie mult despre ciză. Se scot la iveală teorii, se scot la iveală asemănări dintre perioada actuală şi   alte perioade de criză. Se aduc în actualitate opinii despre criză  ale unor oameni celebrii. Zilele trecute am participat la o întrunire pe tema invenţiilor. În acest context i s-a atribuit lui Albert Einstein, descoperitor al teoriei relativitãţii şi întemeietorul fizicii moderne,   afirmaţia că „ în perioadele de  criză  se nasc  invenţiile, descoperirile şi marile strategii”. Am vrut să verific afirmaţia şi am recitit o culegere de texte  scrise de Albert Einstein, începând cu 1914  şi reunite în volumul „Cum văd eu lumea. Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor”, publicată la Editura Humanitas în anul 2000. Am găsit, printre altele, şi  următorul pasaj, de o asemenea profunzime încât este actual şi azi. Iată ce spunea Einstein prin anii ’30 : „Şcoala  a fost întotdeauna mijlocul cel mai important pentru transferarea comorilor tradiţiei de la o generaţie la cea următoare .Lucrul acesta este şi mai adevărat astăzi decât în trecut, deoarece prin dezvoltarea modernă a vieţii economice, rolul familiei de purtător al tradiţiei şi al educaţiei a slăbit. Viaţa şi sănătatea societăţii umane depind astfel de şcoală într-o măsură şi mai mare decât în trecut”. Iată, pe scurt, câteva repere din viaţa lui Albert Einstein.

Albert Einstein s-a născut la  data de 14 martie 1879  în oraşul   Ulm din Germania.

Istoria spune că până la trei ani nu a scos nici-un cuvânt. Părinţii erau îngrijoraţi. Spre bucuria şi uimirea lor, într-o zi a început să vorbească cu fluenţa şi  vocabularul unui adult. A  acumulat, a analizat şi …a comunicat. Aşa a făcut toată viaţa. La vârsta de   11 ani  a început să frecventeze un gimnaziu din München. În 1896 s-a înscris la  Politehnica din Zürich-Elveţia, una dintre şcolile de elită de la vremea aceea,  pentru a obţine diploma de profesor de fizică. Îi plăcea mai mult partea experimentală a activităţii didactice şi de aceea îşi petrecea multe ore în laborator. Istoria spune că  îşi dorea să continue activitatea în laboratoarele Politehnicii, ca asistent  universitar, dar din cauza antipatiei pe care i-o purta un profesor, speranţele i-au fost năruite. S-a angajat ca profesor la un gimnaziu, preda în particular la domiciliu şi publica teorii originale în reviste ştiinţifice. Deşi ideile pe care le formula erau inedite ele au trecut neobservate. În vremea aceea se întreba : „Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina şi să călătorim prin intermediul acesteia?”. La un an după absolvirea facultăţii şi-a prezentat teza de doctorat dar profesorii examinatori  nu numai că nu au fost impresionaţi de subiect, dar nici nu i-au acordat  diploma în baza căreia ar fi putut profesa. Printr-o cunoştinţă obţine, începând cu anul 1902 , un post de funcţionar la  Oficiul Elveţian pentru Brevete. Se  presupune că analiza şi clarificarea utilizărilor  pentru diverse dispozitive i-a stimulat preocupările legate de spaţiu şi timp. A lucrat aici doi ani. Deşi avea o mulţime de idei, nu găsea un laborator în care să îşi verifice  teoriile. În aceste condiţii a fost nevoit să dezvolte o metodă proprie pe care a numit-o “ experiment teoretic”. Istoria spune că la întrebarea „unde se află laboratorul tău ?” deschidea sertarul unde era un stilou  şi hârtie şi spunea: „pentru experimentul teoretic, singurele lucruri  de care ai nevoie  sunt un stilou şi o foaie de hârtie”. În 1905, într-o perioadă de 100 de zile, a publicat trei articole, din domenii diferite dar  de o importanţă  revoluţionră pentru ştiinţă. Cel de al treilea  „Despre electrodinamica corpurilor în mişcare” a reprezentat prima formulare a  ceeace s-a numit ulterior teoria restrânsă a relativităţii. Relativitatea explica faptul că „masa  m a unui corp este o măsură a conţinutului său energetic”  dacă  este multiplicată cu viteza luminii c ridicată la pătrat, adică E=mc². Lumea ştiinţifică a rămas indiferentă. Doar după ce Max Planck, care enunţase deja teoria revoluţionară a cuantelor, l-a invitat pe Einstein la Universitatea din Berlin, comunitatea ştiinţifică a reacţionat şi şi-a arătat uimirea: un examinator de invenţii,  de doar  26 de ani, necunoscut, fără titluri ştiinţifice  nu poate formula o teorie revoluţionară! A rămas în continuare examinator la Oficiul de Brevete din Zürich. După patru ani, în 1909, a obţinut un post de profesor la Universitatea din Zürich. Abia în 1919, în timpul unei eclipse totale de Soare, observaţiile  astronomului Sir Arthur Eddignton, au confirmat teoriile lui Einstein privind  relativitatea timpului şi deformarea spaţiului. Puţini au înţeles teoria relativităţii deşi, la vremea respectivă, subiectul era „ monden”. Se fabricau  ciocolate şi pişcoturi „deformate”. Se spune că la o recepţie o participantă l-a întrebat :

• „Domnule Einstein, cum  v-a venit ideea asta nemaipomenită a relativităţii?

 Einstein a răspuns:

• „ Păi, unii oameni se gândesc şi la lucrurile simple!”

La o altă recepţie explica  relativitatea  astfel:

•  „Când stai lângă o fată drăguţă două ore, ele par  două minute. Când stai pe o plită încinsă două  minute , ele par să fie două ore . Aceasta este relativitatea”.

Deşi Einstein este cunoscut pentru teoria  relativităţii, el a primit Premiul Nobel în 1921  pentru contribuţia sa în teoria cuantică, cuprinsă în cel de al doilea articol scris în 1905. Vestea i-a fost adusă în timpul călătoriei de reîntoarcere din Japonia spre America.  Istoria  spune că nu  s-a bucurat   foarte exploziv. Se aştepta ca premiul să-i fie acordat pentru teoria relativităţii!

Faima l-a implicat şi în demersul pe lângă preşedintele Franklin Roosevelt de a grăbi construirea bombei atomice. Mai mulți fizicieni i-au trimis o scrisoare prin care își exprimau îngijorarea că Germania  nazistă  va finaliza cercetărilor privind fabricarea bombei nucleare. Îi cereau  să  intervină pe lângă președintele  Franklin Roosevelt, pentru accelerarea cercetărilor  făcute de cercetătorii din Statele Unite. În 1945 au fost construite cele două bombe nucleare cu care au fost distruse orașele Hiroșima și Nagasaki.

  Ironia sorţii :  pe data de 6 august 1945 era în casa sa din Princeton şi  a ascultat la radio ştirea lansării bombei atomice. Degeaba a strigat „Ce oroare!” Degeaba şi-a amintit că în timpul vizitei în Japonia din 1923 declarase : „dacă toţi oamenii lumii ar fi aşa de zâmbitori ca japonezii, nu ar mai exista războaie!”   S-a stins din viaţă la 18 aprilie 1955 într-un spital din Princeton, SUA.

Albert Einstein a deschis omenirii o altă fereastră!

A iubit copiii!

 A iubit vioara!

 A urât războiul!

            Așadar, stimați ascultători,  prin povestirea de azi, dedicată marelui fizician Albert Einstein, am adus în discuție rolul școlii în transferarea comorilor de la o generație la alta.

            La finalul acestui episod, în care am vorbit despre Einstein si despre socală, vă recomand ca într-o sâmbătă sau într-o duminică, să mergeți pe Bulevardul Decebal, din Craiova, până în dreptul Facultății de electrotehnică. Pe fronispiciul clădirii este un mozaic cu scene din  activitatea unei școli. Printre  ele este scrisă și formula E=mc², adică teoria relativității în formă restrânsă.

            Soarta l-a înzestrat pe  Albert Einstein  cu puterea de a vedea universul altfel decât ceilalți contemporani cu el. Aceștia, adică contemporanii cu Albert Einstein, au încercat ca, prin discuții simple, prin convorbiri, să înțeleagă „teoria relaitivității”. Și pentru că unul dintre obiectivele acestei emisiuni este de a vă oferi modele, modele despre modul în care pot fi organizate „discuțiile”, „convorbirile” vă recomand Revista „Cugeul românesc” , din februarie 1922, o revistă de cultură generală, în care ilustrul matematician Traian  Lalescu, născut în Banat, militant pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara, a publicat  articolul „Convorbiri relativiste”.

            La convorbiri cele trei convorbiri participă personaje imaginare:un filosof, un inginer, un profesor, un cetățean curios, un matematician atipatic, un invitat, o doamnă.  Altfel spus, niște oameni obișnuți care doresc să înțeleagă „teoria relativității”.Prima cnvorbire:„Introducere în teoria relativității”. A doua convorbire: Absolut și realtiv.  A treia convorbire: Spațiul și universul.

            La final, unul dintre participanți spune: „Banală rebuie să fie viața privită numai cu intrumente de măsură”, iar altul, ca o concluzie, afirmă: „Viața trebuie înțeleasă cu mintea și trătă cu sufletul”.

            Mențiune.

Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.