10 Jun
10.06.2025.Petre Baniță, omul care a făcut „un paradis într-un deșert”.
Posted in Personalitati din stiinta si tehnica- născute în Oltenia sau legate de Oltenia on 10.06.25
Personalități din știință și tehnică.
Petre Baniță, omul care a făcut „un paradis într-un deșert”.
Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre
Petre Baniță, omnul care a făcut „un paradis într-un deșert”.
Pământurile nisipoase din sudul Olteniei nu sunt cele mai potrivite pentru creșterea plantelor. Și totuși, sunt plante care, de-a lungul timpului, s-au adaptat. Spre exemplu secara are un sistem de rădăcini care i-a permis, în ani mulți, să se adapteze la solurile nisipoase din Oltenia. Nu departe de Craiova se află comuna Rojiște, nume de origine slavă care înseamnă „secară”. Aici se cultivă, de sute de ani, secară.
De-a lungul timpului, țăranii locului, au aplicat diverse metode pentru a cultiva bucățica lor de pământ nisipos. Mai spre vremurile noastre, oameni cu știință de carte, și-au dedicat întreaga energie pentru a transforma solurile nisipoase în soluri roditoare. Unul dintre aceștia a fost Petre Baniță.
Petre Baniță s-a născut în comuna Breaza din județul Buzău.
În România sunt mai multe localități cu numele Breaza și de aceea, stimați ascultători, o să fac o mică digresiune. Comuna Breaza din județul Buzău este situată la 6 km nord față de șoseaua care face legătura între Mizil și Buzău, pornind din Istrița de Jos, și la 15 km de vestita podgorie Tohani. Este o localitate cu istorie dacă ținem seama că aici se găsesc vestigii din secolul IV, perioada migrațiilor, sau altele din Epoca Bronzului, aparținând culturii Monteoru.
Acesta este spațiul geografic în care Petre Baniță a urmat, între 1934 și 1938, școala primară în comuna natală, Breaza. Bunicul său avea o pepinieră lângă Buzău. Vindea și butași de viță de vie. A fost atras, încă din copilărie, de munca în livezile din satul natal.
A urmat, apoi, Liceul „Bogdan Petriceicu Hașdău”, din Buzău, în perioada 1938- 1946, prinzând din plin greutățile războiului. După absolvirea liceului, s-a înscris la facultatea de Horticultură din București pe care a absolvit-o în 1950.
După obținerea diplomei de inginer s-a angajat la Stațiunea Experimentală Drăgășani.
Este locul, stimați ascultători, să menționez că începând cu 1944 Stațiunea de la Drăgășani cunoaște o perioadă de extindere a bazei materiale și dezvoltarea componentei de cercetare științifică. S-au înființat noi laboratoare, iar suprafața destinată experimentărilor a ajuns, în 1957,la 229 ha, iar în 1967 ajunsese la 961 ha. Rezultatele obținute au fost aplicate, la vremea aceea, în județele învecinate Olt, Gorj și, evident, Vâlcea.
Dar să revenim la Petre Baniță.
La Drăgășani, la Stațiunea Experimentală Drăgășani, în calitate de „șef de laborator”, unde a lucrat până 1 octombrie 1962, a abordat teme de cercetare de agrotehnică viticolă. A investigat agroviticultura în pepiniere, în plantații portaltoi, plantații cu vițe altoite, și plantații cu rădăcini proprii. În această perioadă a creat clonele „Drăgășani 37” și „Drăgășani 57” și a colaborat la crearea soiului „Crâmpoșie selecționată”.
A fost transferat la Stațiunea Experimentală Bechet, unde a fost numit director din 1965. S-a ocupat de construirea unui nou sediu, în localitatea Dăbuleni. S-a stabilit în zonă din 1970. Se poate spune că, încet-încet, a devenit „de-al locului”, adică din „Dăbuleni”.
Probabil că unii dintre dumneavoastră, stimați ascultători, nu știți foarte bine topografia locului și, din acest motiv, menționez că, plecând din Bechet spre Corabia, se trece mai întâi prin comuna Călărași apoi se ajunge în orașul Dăbuleni. Distanța dintre Bechet și Călărași este de 7 km. Distanța dintre Călărași și Dăbuleni este de numai 1 km. Strada principală din Călărași poartă numele Petre Baniță. Strada principală din Dăbuleni se numește strada Victoriei. Liceul Tehnologic din Călărași are patronimul „Petre Baniță”. La granița dintre Călărași și Dăbuleni se află Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni”, adică fosta Stațiune Experimentală Bechet.
După acest slalom printre nume de străzi, instituții și localități revenim la personalitatea despre care vă povestesc azi: Petre Baniță.
Aici, la Stațiunea Experimentală Bechet, Petre Baniță a continuat cercetările inițiate de profesorul Mircea Oprean în domeniul cultivării viței de vie pe terenurile nisipoase din sudul Olteniei. A experimentat și a scris. A scris și a experimentat în toată această perioadă. Din lunga listă a lucrărilor publicate menționez „Stabilirea metodei de plantare a viței de vie pe nisipurile din Podgoria Dăbuleni”, publicată în 1969, și „Viticultura pe nisipuri”, publicată în 1985. Erudiția sa în domeniul viței de vie a fost confirmată prin participarea la editarea a patru volume, din cele 8, ale lucrării „Ampelografia Republicii Populare Române”, publicate începând cu 1959.
Precizez, stimați ascultători, că Ampelografia este un domeniu al botanicii care se ocupă cu identificarea și clasificarea viței de vie prin compararea formei și culorii frunzelor și a boabelor de struguri.
Cercetător cu vocație, s-a ocupat și de adaptarea altor plante pe solurile nisipoase, iar rezultatele au fost publicate în 1972 în cartea „Cultura plantelor pe nisipuri nivelate și irigate în sudul Olteniei”.
Și-a susținut Teza de doctorat în 1971.
Petre Baniță a desfășurat și o consistentă activitate didactică pe care și-a început-o în 1963 la Institutul Pedagogic din Craiova și a încheiat-o în 1992 ca profesor la Universitatea din Craiova. Institutul Pedagogic din Craiova fusese înființat la 1 octombrie 1959 cu scopul de pregăti cadrele didactice pentru învățământul gimnazial. Din anul universitar 1960-1961, Institutul Pedagogic a fost reorganizat pe patru facultăți, printre care și Facultatea de Științe naturale, la care a predat Petre Baniță.
În anul universitar 1962-1963 s-a înființat Facultatea de Horticultură la care Petre Baniță a predat cursul de Horticultură din 1963 până în 1972, respectiv cursul de Ampelografie în perioada 1966-1969. În partea de început, adică în 1963, a activat și la Stațiunea de cercetare Șimnic. De asemenea, a predat disciplina de „Viticultură intensivă” și, mai târziu, disciplina de „Viticultură specială”. În această perioadă a publicat mai multe cărți de specialitate printre care „Altoirea în verde a viței de vie”, în 1963, „Un nou procedeu de forțare a vițelor altoite în seră”, în 1967.
Din 1986 a obținut calitatea de conducător de doctorat.
Pentru activitatea desfășurată a fost distins cu mai multe distincții prin care „Medalia Muncii”, „Ordinul Muncii , clada a III-a”, Medalia „Meritul Agricol”, Ordinul „Meritul Științific, clasa a II-a”. A fost membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice ASAS. În perioada 1966-2000 a făcut parte din Parlamentul României, în calitate de deputat.
S-a stins din viață în data de 3 august 2009. Este înmormântat în Cimitirul Sineasca din Craiova. La ceremonia de înmormântare, un alt om al locului, care conduce acum Stațiunea de cercetare Dăbuleni, a spus: „A pornit de la zero, a rezolvat atât de multe taine ale nisipurilor, le-a făcut să rodească și ‹a creat un paradis într-un deșert ›”. Apoi a pus, pe mormânt, un pumn de nisip adus de la Dăbuleni, așa cum îi ceruse profesorul Petre Baniță.
Mai trebuie spus, stimați ascultători, că transformarea nisipurilor mișcătoare din sudul Olteniei într-un paradis a fost posibilă și prin construirea sistemului de irigații Sadova-Corabia. Petre Baniță a fost prezent la inaugurarea Sistemului, împreună cu Președintele Fondului Monetar Internațional FMI, Mc Namara. Documentația pentru proiectarea și construcția sistemului de irigații a fost realizată de Institutul de Studii și Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare din România și Compania Taylor- Woodroud Irrigation Group din Anglia. Sistemul de irigații a fost construit în perioada 1969-1973. Trebuie menționat că sistemul era complet automatizat, iar funcționarea era asistată cu ajutorul unui calculator de proces. Subliniez: în 1973 un calculator de proces urmărea funcționarea sistemului de irigații Sadova-Corabia și afișa informații referitoare la starea de funcționare a echipamentelor și valorile parametrilor funcționali, debit și presiune. Trecerile de la un canal la altul erau prevăzute cu stăvilare automatizate care asigurau un debit constant pe fiecare canal. În 1986 am străbătut ramura principală de la stația de pompare a apei din Dunăre până la derivația spre terenurile din comuna Sadova. Am analizat, mai atent, construcția traductoarelor de nivel montate la fiecare stăvilar. O construcție mecanică ingenioasă, bine adaptată pentru zona cu mult praf și temperaturi ridicate din sudul Olteniei. Am analizat, atunci dar și mai târziu, sistemele de acționare a pompelor care împingea apa prin rețeaua de conducte îngropate.
Am avut acolo, în sudul Olteniei, o bijuterie a tehnicii. Unii s-au grăbit să o strice. Oamenii locului încearcă, acum, să o readucă la ce a fost.
Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit despre Petre Baniță, venit dinspre dealurile Buzăului, stabilit în câmpia nisipoasă de la Dăbuleni, și care a făcut, cu ajutorul altor oameni, „un paradis într-un deșert”. Oamenii sunt importanți!
În partea finală acestui episod vă îndemn ca, într-o zi de lucru, să mergeți până la Călărași, până la Dăbuleni, până la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni și să vizitați câmpurile experimentale.
Vă îndemn ca într-o sâmbătă sau într-o duminică să faceți un circuit Craiova-Bechet-Călărași-Dăbuleni-Corabia-Craiova. Opriți-vă pe strada Petre Baniță din Călărași și pe strada Victoriei din Dăbuleni. Vorbiți cu oamenii locului. Vorbiți cu ei despre lubenițele care se hrănesc din nisip, vorbiți despre vița de vie care se hrănește din nisip, vorbiți despre pomii care se hrănesc din nisip, vorbiți despre Petre Baniță!
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.