Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.         

Petre Vancea, medic oftalmolog  celebru, născut în Rudari-Izvoarele, Dolj.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre  Petre Vancea, medic oftalmolog celebru, născut în Rudari, Dolj

Petre Vancea s-a născut la data de  27 iunie 1902 în comuna Rudari din  Dolj, într-o familie cu op copii, patru băieți și patru fete. Satul Rudari, se numește  acum    Izvoare. Numele  a fost schimbat, mai spre zilele  noastre, de primarul Constantin Constantinescu, argumentând că satul  este străbătut de mai multe izvoare. Copil fiind, mergeam la târg la Argetoaia unde rudarii, meșteri în confecționarea obiectelor din lemn,   vindeau  linguri, albiii, în care se frământa  și se dospea pâinea, copăi în care, vara, ne îmbăiau  bunicii.

            Iată ce spunea Petre Vancea despre oamenii din satul lui: „Mi-am trăit copilăria  printre oamenii care nu cunoșteau odihna și bineînțeles  nici plictiseala. În cadrul acestei existențe închinate muncii, voi descoperi ceea ce va constitui pentru mine singurul  sens al vieții. Totul se va cristaliza cu timpul, într-un sentiment puternic de  respect și pasiune creatoare”.

Satul Izvoare este situat pe  drumul care face legătura între Vârtop, de pe lina Craiova-Cetate, și  Giubega, de pe linia Craiova-Calafat.

Copilul Petre a aflat de la părinții lui istoria familiei Vancea: „…primul Vancea menționat în registrele primăriei se numea Pătru, străbunicul meu și întemeietorul familiei noastre. Cât privește strămoșii dinspre  mamă, ei sunt rudăreni, olteni get-beget. Cronica orală a familiei vorbește  despre unul dintre ei că iubea poezia, compunând cu ușurință versuri, citea în stele și a prezis răscoala  țărănească din 1907. Erau oameni iubitori de pământ, energici și întreprinzători, și nu s-au dezlipit de locul lor de baștină. Munceau din greu, și în ciuda  vremurilor neprielnice, țineau să aibă cât mai mulți copii, mândria  de totdeauna a olteanului”.

Petre Vancea a urmat Școala primară  în  comuna natală. Din această perioadă își amintește: „ Nu eram ce s-ar putea  spune un copil lipsit de mijloace. Dar chiar bunăstarea nu scutea  pe nimeni din familie de obligația de a munci. Dimpotrivă, munca se impunea ca o necesitate  firească și o bună parte din ea le revenea copiilor care trebuiau să participe  zi de zi la treburile gospodăriei… În această privință, concepția olteanului  s-ar putea formula astfel: Un copil căruia nu-i ceri niciodată ceva ce nu poate face,  na va face niciodată tot ce poate face”.

            Petre își mai amintește: „Când mă întorc la copilăria mea constat că din tot ce mi-a oferit mediul familial până la 7 ani, nimic nu contravine pedagogiei moderne.  Oamenii puneau mare preț pe cei șapte ani de acasă”.

            Fratele său mai mare, Florea,  era elev la Craiova. Când avea opt ani  l-a vizitat la Craiova. I-a plăcut orașul și viața dinamică așa că, încă de atunci, s-a decis să urmeze  Liceul Carol I din Craiova.

            Iată cum își amintește Petre Vancea această perioadă de trecere de școala primară la Liceu: „ Am mers la școala primară din Rudari fiindcă trebuia. După absolvirea cursului primar, m-am înscris la Liceul Carol I din Craiova. Fiindcă și eu și părinții doream același lucru. Dar nimeni nu știa ce voi deveni, urmând liceul. Eu știam în schimb că trebuie să învăț”.

            Între timp a izbucnit Războiul Balcanic. Tatăl său a fost concentrat, iar războiul mondial bătea la ușă.  Tatăl său i-a spus: „ Vremurile sunt grele, Va trebui să te descurci singur”. Așa a decis, în 1914, să se mute la Liceul Militar Dimitrie Sturdza din Craiova  care îi asigura cazarea, masa, îmbrăcămintea, manualele școlare.

            A absolvit Liceul Militar în 1920 dar încă nu știa pe drum să meargă.

            Vă reamintesc, stimați ascultători, că unul dintre obiectivele acestei emisiuni este  ca,  prin evocarea unor personalități din Craiova, din Oltenia, să oferim modele de viață pentr tinerii dar și pentru adulții de azi.

            Absolvirea liceului este, pentru mulți tineri, un moment de răscruce. Așa a fost și pentru Petre Vancea. Iată cum a povestit Petre Vancea despre această perioadă într-o carte cu interviuri, publicată în 1979 la Editura „Scrisul românesc” din Craiova:

 „ Absolvind liceul militar, m-am înscris la Școala de artilerie. Avma vocație sau nu pentru așa ceva? Puteam deveni un bun artilerist? Nu aveam o indicație după care să mă ghidez  așa că am hotărât singur, după câteva zile să renunț la școala de artilerie. Mă trăgea ața în altă parte, dar încotro anume, cine mi-ar fi putut spune?

M-m gândit să mă înscriu la marină. Dar la rugămințile mamei, pe care o înspăimânta perspectiva de a călători pe ape, a trebuit să renunț. Iată că iar nu-mi era clar ce anume aș fi putut să devin în viață. Dar știam precis că, odată plecat din Rudari, nu trebuie să mă întorc acolo. Deci înainte!  Preceptul „Măsoară-ți forțele cu scopurile” e bine venit. Dar în viață ești nevoit adesea să-ți înzecești forțele ca să-ți atingi scopul propus.

Uneori însă, o întâmplare vine și rezolvă totul.

Într-o zi am trecut pe dinaintea Institutului Medico-Militar din București și, în curte, am zărit un grup de tineri, îmbrăcați ca și mine, în uniforma Liceului militar. Am intrat. M-am înscris la examen, l-am trecut și am scris acasă. Drumul meu în viață de aici înainte avea să fie marcat de această întâmplare”.

Iată cum îl descrie Petre Țuțea, student și el dar la altă facultate:

            „L-am cunoscut pe  Petre Vancea în anul I de studenţie, la Cluj, în 1920. Parcă-l văd, în uniforma lui de student al Institutului Medico-Militar, vioi şi suplu, vioiciune şi supleţe care s-au păstrat până azi. Îl întâlneam la diferite cursuri, la medicină, la litere şi filosofie, la ştiinţele naturale şi oriunde se ţineau conferinţe mai importante. Ne întâlneam la Institutul de Anatomie, datorită eleganţei profesorului Victor Papilian, ale cărui cursuri erau frecventate şi de studenţii de la alte facultăţi şi chiar de oameni care nu erau studenţi. Atunci s-a stabilit între noi o prietenie care durează şi astăzi. M-am apropiat de el fiindcă am fost surprins de câteva constatări care au punctat începutul carierei sale universitare. Profesorul Papilian a amintit într-unul din cursuri de uimirea lui Leonardo da Vinci când a constatat minunea corpului omenesc şi a explicat agonia ca o luptă a sufletului căruia îi vine greu să părăsească o astfel de construcţie. Petre mi-a spus că, după această poveste cu Leonardo da Vinci, a devenit mai încordat în timpul lucrărilor de disecţie, urmărind cu pasiune veridicitatea afirmaţiilor marelui italian.”

            Erau amândoi, atunci, doi tineri  cu puțin peste 18 ani,  care își căutau un drum în viață.

              În vemea aceea, imediat după Marea Unire, având în vedere lipsa cadrelor de specialitate, multe activități  didactice din anii mici erau suplinite de studenții din anii mari, cu rezultate foarte bune. În acest context, Petre Vancea este angajat ca preparator, între 1923 și 1927.Este intersant de menționat că își  susține lucrarea de licență în 1925 fiind, în același timp, și preparator până în 1927 apoi  asistent, până în 1929.

            În 1929  se specializează în oftlamologie, ocupă postul de șef  de lucrări  și își începe activitatea   în  domeniul în care va cunoaște consacrarea profesională. La Cluj devine conferențiar.

            Așa cum am mai spus, stimați ascultători, fiecare dintre noi are un model pentru viața profesională. Iată ce spunea Petre Vancea  despre alegerea oftalmologiei ca specializare științifică: „ Trebuie să spun că nu mă gândisem la oftalmologie înainte al cunoaște pe profesorl Michail. A fost un concurs de împrejuîri care m-au făcut să bat la ușa lui într-o zi. Eram student  în anul trei  de medicin. I-am spus că vreau să lucrez în clinica pe care o conduce. Puteam ajunge în altă parte, dar cum studenții nu se prea îndeptau către oftlmologie și cum eu doream să lucrez într-o clinică, am ales serviciul în care erau primiți studenții”.

            Pentru a avea o imagine corectă despre  modul în care un tânăr își pregătește drumul profesional încă din școală. Iată ce spunea Petre Vancea  desspre cum s-a gândit la inventarea unui vaccin pentru  tratarea trahomului sau conjunctivita granuloasă, o boală infecțioasă care duce la orbire: „ Eram student și intern la Institutul Medico-Militar. Observând numărul mare de oameni bolnavi de trahom dar și procedeele rudimentare de tratare m-am întrebat dacă nu se poate găsi o metodă de vaccinare”.

              Așadar, stimați ascultători, lumea medicală mondială a recunoscut, la vremea potrivită că, în România, eradicarea  bolii numite trahom, care duce la orbire, îi aparține lui Petre Vancea care a preparat un extract total de ochi de cornute folosit în această afecțiune.

            În 1940 se mută la Institutul  de Medicină și Farmacie din Iași și lucrează la Clinica  oftlamologică  până în 1963.

            Din 1963 se transferă la  Institutul de Medicină și Farmacie din București unde va lucra până  1969. Venirea la București coincide cu primirea  sa în Academia Română, ca membru corespondent. În 1969  devine membru al Academiei germane științe Leopodina in Halle.

            Mai trebuie spus că a scris două cărți „Din nou lumină” și „Călătorie în clar obscur”  în care povestește întâmplări, trăiri din viața personală și profesională.

            Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit despre Petre Vancea născut în comuna Rudari, așa cum se numea în vremea lui, sau Izvoare așa cum se numește azi, care, prin cercetările sale, a făcut  posibilă  eradicarea, eliminarea din România a bolii de ochi numită trahom.             

            La finalul acestui episod,  având în vedere exemplele din viața lui Petre Vancea, vă propun un exercițiu de … rememorare.

            Treceți în revistă momentele importante in viața dumneavoastră, legate de școală și de viața profesională.   

            Încercați să vă reamintiți cum ați trecut  prin aceste momente.

            Încercați să vă reamintiți o întâmplare  care v-a ajutat să luați o decizie importantă legată de școală și de viața profesională.

            Comentați cu un prieten aceste întâmplări și încercați să trageți o concluzie despre rolul întâmplării în viața dumneavoastră.

      Mențiune.

Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.