Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Liviu Emil Pop  inventatorul arahidelor de Tâmburești

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc   despre Liviu Emil Pop -inventatorul arahidelor de Tâmburești.

Prin anii ’80 am  susținut un curs facultativ de Inventică la care au participat studenți de la Facultatea de electrotehnică. Întâlnirile se țineau la Casa de Cultură a Studenților, corpul vechi, situat pe strada Eugeniu Carada, care atunci se numea Ialomicioara. Clădirea, acum retrocedată și nefolosită, are niște săli splendide.  La fiecare întâlnire aveam câte un invitat, inventator, care își prezenta „istoria” invențiilor lui. Așa am aflat istoria fascinantă a alunelor de pâmânt, a arahidelor, adaptate pe terenurile nisipoase de la Tâmburești de către echipa condusă de profesorul Liviu Emil Pop.

Liviu Pop s-a născut la data de 10 decembrie 1919 în comuna Dragu, jud. Cluj, acum în  județul Sălaj. Bunicul său , Vasilică Pop, țăran cu stare materială mijlocie, era și cantor la biserica din sat. Tatăl său, Gavril, născut la data de 5 octombrie 1884, a dovedit sârguință pentru carte și înclinație pentru muzică și de aceea  a dus mai departe  tradiția familiei ca diac la biserică fiind, în același timp și învățător în sat. A rămas orfan de tată la vârsta de patru ani.

 Clasele primare le-a făcut în comuna natală. Copil fiind, a participat efectiv , cu plăcere,  la muncile câmpului: recoltatul fasolei, porumbului, cartofilor, uscatul fânului, topitul cânepii.

În toamna anului 1930 a fost înscris ca elev la Liceul de băieți „Emanoil Gojdu” din Oradea și a locuit la internatul greco-catolic unde copii orfani  aveau reducere la taxele de întreținere dar, unde, prin disciplina riguroasă impusă, a învățat să-și organizeze foarte bine activitatea. Din toamna anului 1935 s-a mutat cu școala la Liceul de băieți  „Simion Bărnuțiu” din Șimleul Silvaniei. Toamna, la recoltatul strugurilor, elevii mergeau  în localitatea Măgura din apropiere, un bazin pomiviticol mare. Aici a cunoscut și câțiva studenți din anul V de la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj care i-au povestit despre frumusețea meseriei de inginer de agronom, despre posibilitatea de a obține o bursă de studii dar și despre posibilitățile de angajare după terminarea facultății. În 1938 a absolvit  liceul, iar examenul de bacalaureat l-a susținut la Oradea. La vremea aceea, Diploma de bacalaureat le oferea tinerilor posibilitatea să ocupe orice funcție, iar admiterea la multe facultăți se făcea numai pe baza acesteia. Liviu Pop s-a hotărât ușor să se înscrie la Facultatea de Agronomie din Cluj datorită discuțiile avute cu studenții acestei facultăți în perioadele de practică dar și pentru că mama sa a obținut un post și locuință la școala normală din Cluj.

Admiterea la Facultatea la Agronomie din Cluj s-a făcut pe bază de concurs, iar nota obținută i-a asigurat o bursă de studii. L-a avut ca profesor, la disciplina Sistematică, Anatomia și Fiziologia Vegetală pe ilustrul  Iuliu Prodan, iar ca asistent pe Alexandru Buia, devenit mai târziu Rector al Institutului Agronomic din Craiova. De asemenea, l-a cunoscut, ca profesor , și pe Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj. Anul III  l-a continuat la Timișoara unde se mutase facultatea din Cluj datorită Dictatului de la Viena prin care România a fost obligată să cedeze nordul Ardealului. A susținut examenul de diplomă în data de 25 februarie 1943 și a obținut Diploma de inginer agronom în aprilie 1943, eliberată  de Școala Politehnică din Timișoara, fiind al doilea din promoție.

            Imediat după susținerea examenului de diplomă a fost convocat pentru continuarea pregătirii militare, până la 15 noiembrie 1943, la Secția militară a Școlii Politehnice din Timișoara. În aceiași perioadă, profesorul Amilcar Vasiliu i-a propus un post de asistent la catedra de Agrologie, fiind numit de Minister pe acest post  cu începere de la 1 iulie 1944. Procedura aplicată la vremea aceea impunea ca un asistent să facă un stagiu de 3 ani, timp în care asista la curs și la lucrările practice, trebuia să învețe o limbă străină și să pregătească un raport de sinteză pe o  temă dată. Tema pregătită de Liviu Pop se intitula „Controversă în clasificarea solurilor”   în funcție de conținutul de nisip, lut și argilă. A fost prima lucrare publicată de Liviu Pop în Analele Facultății de Agronomie din Cluj, în 1946.

În toamna anului 1945 Facultatea de agronomie a revenit la Cluj, iar Liviu Pop și-a continuat activitatea de asistent. L-a ajutat pe profesorul Amilcar Vasiliu să litografieze cursul „Cercetarea solului prin metode fizice”. Deoarece laboratoarele nu dispuneau de aparatura necesară, cadrele didactice s-au implicat în autodotarea acestora. Liviu Pop a conceput și realizat un sistem de site pentru determinarea stabilității la apă a agregatelor de sol și un aparat  pentru determinarea rezistenței la presiune a agregatelor  de sol, numit ”balanța Pop” .În octombrie 1948 a ocupat, prin concurs, un post de șef de lucrări. A participat la mai multe teme de cercetare printre care „Influența asolamentelor și lucrărilor agricole asupra structurii solului” , „Influența secetei asupra plantelor cultivate”. Rezultatele obținute au fost publicate în reviste dar și în ziarele destinate activităților din agricultură.

Vă reamintesc, stimați ascultători că în 25 aprilie 1947 s-a înființat Universitatea din Craiova care avea în structura sa și Facultatea de Agronomie.  În 8 aprilie 1949 Aurel Moraru, Rectorul Institutului Agronomic din Craiova, i-a trimis  tânărului Liviu Pop următoarea telegramă: „Prin Decizia ministerială nr.134/31/03/1949 sunteți numit profesor la Catedra de Pedologie. Rugăm prezentați-vă de urgență”. Comisia Superioară de Diplome din cadrul Ministerului Educației și Învățământului, întrunită la data de 2 martie 1963. Așa a ajuns ardeleanul Liviu  Pop la Craiova.

În perioada 1957 – 1967 a funcționat, cu jumătate de normă, la Stațiunea Agricolă Șimnic. În calitate de Secretar științific al Consiliului profesoral s-a ocupat de publicarea  lucrărilor științifice elaborate de cadrele didactice. Astfel, în 1957 a apărut primul număr din  „Anuarul Lucrărilor Științifice a Institutului Agronomic din Craiova”, apoi, din 1958 „Buletin  științific” , iar din 1963  ” Analele Universității din Craiova. Seria Biologie-Agronomie și Horticultură”.

La 1 octombrie 1967  a fost numit Șef al Catedrei de Agrofitotehnie, iar în perioada 1968-1970 a fost Secretar științific al Senatului Universității din Craiova. La data de 1 martie 1967 a fost numit , prin Ordinul Ministerului Învățământului, în funcția de Decan al Facultății de Agronomie pe care a deținut-o până la data de 15 mai 1972.

În 1981 Ministerul Educației și Învățământului i-a acordat titlul de  „Profesor universitar evidențiat” , iar 1991 a  fost ales membru titular al Academiei Agricole și Silvice.

Și-a susținut Teza de doctorat cu tema  „Cercetări privind stabilirea sistemului de folosire a îngrășămintelor chimice în rotația secară-porumb pe nisipurile din stânga Jiului” la data de 29 februarie 1968 , elaborată sub conducerea prof.dr.Ioan Safta. A fost primul doctorat susținut la Craiova în cadrul Facultății de Agronomie. A obținut calificativul  „summa cum laude”. Diploma a fost eliberată de Universitatea din Craiova cu nr.1/15.03.1971. Începând cu anul universitar 1969-1970 i-a fost acordată  calitatea de conducător de doctorat.

În  februarie 1974 a susținut public, la Institutul Agronomic  „Nicolae Bălcescu” din București, în fața unei Comisii numită de Minister , un memoriu de activitate pe baza căruia a obținut titlul de doctor docent.

Cred, stimați ascultători, că este locul să vă povestesc o discuție  purtată cu profesorul  Liviu Pop. L-am vizitat de mai multe ori în laboratorul său din Facultatea de Agronomie. Venea dimineața și experimenta câte ceva.  Mai pe la început, impresionat de modestia domniei sale dar și de titlul științific de doctor docent, l-am întrebat:

• Ce ați făcut, domnule profesor, ca să obțineți această recunoaștere?

Domnia sa mi-a răspuns:

• Eu doar am muncit.   Cei din jurul meu au apreciat munca mea!

În 1957 a elaborat cursul de Agricultură Generală, în trei volume, litografiat în anii 1958 și 1959, fiind primul curs litografiat la Institutul Agronomic din Craiova. În anii universitari 1970-1972 a predat cursul  „Valorificarea rațională a nisipurilor” la anii IV și V de studiu. A predat și cursul  „Agrotehnică și Tehnică experimentală”.

În 1965  a participat la Conferința CAER de valorificare a solurilor  ușoare, desfașurată la  Budapesta unde a prezentat lucrarea  „Creșterea producției agricole pe solurile nisipoase cu ajutorul îngrășămintelor”. În 1970 a participat la Simpozionul  Internațional privind lucrările de bază ale solului cu lucrarea  „Cercetări privind lucrările  solului pe terenurile nisipoase din sud-vestul  României” .

În 1977 a publicat la Editura Ceres, împreună cu Ion Matei și Ion Chichea, cartea   „Agrofitotehnia pe terenurile nisipoase”, iar în 1986 a publicat la Editura Ceres monografia

 ” Cultura alunelor de pământ ( arahidele)” împreună cu Valeria Marghitu ,Victor Bârnaure, Ion Chichea. Ambele cărți au fost premiate de  Academia Română în 1990 cu premiul ” Ion Ionescu de la Brad”.

O bună parte din activitatea de cercetare a fost dedicată adaptării arahidelor pe terenurile nisipoase din Oltenia.În 1979 a introdus în rețeua de încercare a soiurilor mai multe linii de arahide, printre care linia T277, iar în 1983 a fost omologată pentru producție cu denumirea comercială  „Soi  de arahide Tâmburești” pentru care a obținut și Brevetul de invenție nr.89351, împreună cu Valeria Marghitu și Ioan Chichea. Invenția a obținut, în 1995, Medalia de aur la Salonul Internațional de Invenții de la Geneva.

Atunci, în 1995, am  reprezentat Universitatea din Craiova la Geneva. Juriul, care a analizat invenția, a fost surprins să afle că,  după ce florile de arahide sunt fecundate, acestea se înfig natural în solul nisipos și de aceea fructul se formează în pământ. De aici numele de „alune de pământ”.

Activitatea științifică și publicistică desfășurată din 1954  la Craiova s-a concretizat în:208 lucrări științifice, 6 cărți și broșuri, 14 cursuri și manuale, 11 articole de îndrumare tehnică, 2 articole de popularizare științifică, 52 de articole de îndrumare tehnică, apărute în ziare

A încetat din viață la Craiova, la data de 3 noiembrie 2010.

Așadar, stimați ascultători, v-am povestit despre Liviu Emil Pop,  omul care a adaptat cultivarea alunelor de pământ pe terenurile nisipoase din Oltenia și a deschis, la Craiova, ușa cercetărilor  din domeniul alunelor de pământ.

Vă sugerez ca, într-o zi lucrătoare să vizitați Facultatea de Agronomie din Craiova unde o să descoperiți o lume de legendă.

Mențiune.

Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.